SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ANAF DE CĂTRE UN REPREZENTANT AL INDUSTRIEI TURISTICE: "Am ajuns la limita răbdării în aşteptarea de a vă onora obligaţiile de serviciu"

Dumitru Luca, un reprezentant al industriel turistice, a trimis o scrisoare deschisă către ANAF prin care transmite că a ajuns la "limita răbdării" în aşteptarea "de a vă onora obligaţiile de serviciu, pentru care sunteţi plătiţi din banii contribuabililor".

Redăm integral scrisoarea:

"Stimaţi funcţionari publici ai acestei instituţii (şi nu numai),

Faptul că am ajuns să fac publice aceste gânduri înseamnă că am ajuns la limita răbdării în aşteptarea de a vă onora obligaţiile de serviciu, pentru care sunteţi plătiţi din banii contribuabililor, inclusiv ai mei. Cu siguranţă că "speţa" vă este cunoscută, pentru că puţini au curaj să vă ceară socoteală însă, pentru informarea opiniei publice, trebuie să fac un scurt istoric:

> În urmă cu circa doi ani, societatea comercială a cărei administrator sunt a fost victima colaterală într-o investigaţie a Consiliului Concurenţei şi sancţionată cu o amendă consistentă; cât de bine pregătiţi profesional au fost cei care au aplicat amenda, dar şi cei care au declanşat executarea silită s-a văzut: nici unii şi nici alţii nu au ştiut de existenţa unui termen legal de prescriere a dreptului de a cere executarea silită ori nu au ştiut care este acesta, astfel încât deşi organul fiscal putea constata din oficiu că a intervenit prescripţia, a demarat executarea prin poprirea conturilor şi ne-a luat cu japca banii din cont;

> În aceste condiţii singura soluţie rămasă a fost contestaţia la executare pentru ca instanţa de judecată să se pronunţe asupra unei situaţii evidente; aici intervine o a doua situaţie jenantă: Intimata ANAF - AFP S3 nici măcar nu a fost în stare să formuleze vreo apărare, lasând totul pe seama intervenientului Consiliul Concurenţei care, potrivit legii, putea interveni în sprijinirea apărării Intimatei - adică o apărare inexistentă;

> După un an şi jumătate în care am fost privaţi de rularea unor fonduri proprii cu care puteam creşte activitatea şi genera mai multe impozite, a venit şi momentul în care acestea trebuiau restituite; în condiţiile în care societatea nu are nicio datorie restantă, am formulat cerere de rambursare a sumelor executate şi a cheltuielilor de judecată, conform rezoluţiei Instantei: "se poate solicita pe calea unei cereri separate restituirea sumei în cauză";

> Au trecut mai bine de două luni de atunci, am făcut câteva drumuri la sediul instituţiei, am discutat, am primit scuze şi promisiuni, chiar şi un telefon la un moment dat; au trecut însă toate termenele legale şi/sau asumate şi încă nu am primit nici banii şi nici vreo justificare scrisă a nesocotirii cu atâta nonşalanţă a unei decizii a unei instanţe judecătoreşti. În acest timp termenele de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor curg nemilos iar noi trebuie să le respectăm, în condiţiile unor nesfârşite restricţii care ne paralizează de circa un an activitatea.

Am omis să precizez, facem parte din acea categorie numită generic "HORECA" despre care aparenţele spun că e cea mai ajutată ramură economică când, în realitate, toate acele aşa zise scheme de sprijin sunt doar vorbe şi hârtii goale; noi experimentăm tehnici de supravieţuire, încercând din răsputeri să ţinem angajaţii, să plătim impozite statului care ne ajută doar cu vorbe; în acelaşi timp, dumneavoastră, stimaţi funcţionari publici, nu aveţi niciun stres, ştiti că pe data x vă intra salariile pe card, indiferent de modul cum v-aţi achitat de atribuţiile ce va revin. Este corect? Puteţi dormi liniştiţi ştiind că la un moment dat cei din economia reală - în care, cu siguranţă, mulţi dintre dumneavoastră nu au lucrat nici măcar o zi - ar putea ajunge în colaps şi, dacă ei nu vor mai putea alimenta bugetul statului, şi veniturile dumneavoastră ar putea fi periclitate?

Permiteţi-mi să vă amintesc, aşa cum noi, contribuabilii, avem termene şi scadenţe clar stabilite de lege, la fel sunt reglementate şi obligatiile dumneavoastră şi ale Statului pe care-l reprezentaţi; diferenţa însă e dată de mijloacele pe care le avem unii sau alţii la dispoziţie pentru a ne exercita drepturile. Pentru o singură zi de întârziere la plata unei datorii bugetare, noi datorăm penalităţi; după câteva zile încep popriri, executări silite... Noi, contribuabilii, ce soluţie avem? Să sufocăm instanţele de judecată cerându-le a ni se consfinţi nişte drepturi deja stabilite prin lege dar nesocotite de cei care sunt plătiţi să o aplice. Iar, când acest lucru va fi fost consfinţit, să vedem că nici măcar deciziile acestora nu sunt respectate.

Vă redau mai jos un articol (nr 24) din Legea contenciosului administrativ:

Obligaţia executării(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.(3) Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.

Şi întreb acum opinia publică: cunoaşteţi vreun caz de conducător al vreunei autorităţi publice sancţionat pentru nerespectarea termenelor legale? Eu nu cunosc, însă cunosc explicaţia: chiar şi cei care îşi cunosc drepturile nu merg în instanţă să şi le ceară, de teama represaliilor.

O întrebare şi pentru miile de funcţionari ANAF: câţi dintre dumneavoastră ştiţi că există aprobată o procedură de restituire a sumelor plătite în plus, nedatorate ori pentru care s-a dispus întoarcerea executării silite? Sau, mai exact, de câte ori aţi respectat şi de câte ori nu aţi respectat aceste termene? Oare le-aţi fi respectat mai atent dacă ar exista şi o procedură de calcul automat a despăgubirilor şi dacă acestea v-ar fi imputabile? Ar fi util ca, periodic, cineva să vă informeze şi despre conţinutul Legii funcţionarilor publici sau, dacă e prea lungă, măcar 3 articole (75-77).

Sper ca măcar răspunsul la întrebarea de mai sus să vină în termen legal.

Cât despre speţa descrisă mai sus, probabil voi fi nevoit să apelez la un executor judecătoresc pentru a popri conturile instituţiei care nu şi-a făcut treaba şi/sau voi deschide o nouă acţiune în instanţă, pe Legea contenciosului administrativ. Mă voi asigura însă ca penalităţile şi despăgubirile să fie suportate direct de către funcţionarii care nu şi-au făcut treaba, nu de către bugetul la care contribuim tot noi.

Cu o alta speţă, la fel de interesantă şi trăită graţie aceleiaşi instituţii, voi reveni în curând."