English
Analiza "academică" nu are încotro. Face ceea ce se aşteaptă de la ea şi ceea ce ştie ea mai bine. Defineşte, disecă şi apoi reconstruieşte cît de cît conceptual spaţiul algerilor. În cazul de azi, cele pentru Casa Albă, cele pentru Camera Reprezentanţilor şi Senat. Temele care contează: economia, imigraţia, democraţia şi avortul (drepturile reproductive ale femeii). După care încearcă fiecare să evalueze care dintre cei doi candidaţi vedetă, Trump şi Harris, stă mai bine în preferinţele de vot ale electoratului. În materie economică, Trump a vînturat prin discursurile publice şi interviurile televizate un talmeş balmeş de măsuri, în primul rînd ca să îi mulţumească pe cei "ce au", cei care au pompat zeci de milioane în campania sa. Alternativ, dar şi contradictoriu, a anunţat tot felul de paleative menite să nu nemulţumească, prea tare, sectoare electorale ale clasei de mijloc care, odată alienate, ar putea să-l blocheze pe Trump în pragul Casei Albe.
Pieţele financiare au reacţionat şi ele contradictoriu la "planurile economice" enunţate de Trump, cît se poate de dezlînat şi cu prea puţină noimă. Nici Harris nu a excelat în materie de precizie şi coerenţă cînd a fost vorba despre temele economice, dar entuziasmul ei cu privire la o posibilă relansare a unui macro proiect social-economic a generat reacţii pozitive. La "imigraţie" Trump a avut din plecare, şi are şi acum, două ture înaintea lui Harris. De aceea, candidata democraţilor a fost obligată, din fuga campaniei, să ia o poză mai hotărîtă împotriva imigraţiei ilegale, inclusiv măsuri de deportare, poate...poate nu pierde chiar pe toată linia această bătălie. A pierdut-o! În materie de democraţie, Harris stă mai bine, clar. Nu este însă deloc sigur cui îi mai pasă de democraţie în America şi cam cît cîntăresc voturile acestea în balanţa finală. O imponderabilă! În sfîrşit, în tema "avortului" Trump a vrut să îşi satisfacă alegătorii "fundamentalişti", după care, simţind că îşi antagonizează prea tare o bună parte din electoratul feminin, pe sfîrşitul campaniei, a mai înmuiat-o niţeluş, dar nu cine ştie ce. Harris a jucat cartea "progresistă": restaurarea deplină a dreptului constituţional al femeii de a decide asupra concepţiei, în toate fazele sarcinii, inclusiv prin recursul la avort, mai ales atunci cînd sarcina este grevată de condiţii speciale traumatice sau de condiţii sociale şi medicale speciale ale mamei şi fătului. Sondajele de opinie, cele din penultima zi de campanie nu pot decela în marja de eroare un cîştigător sigur. Nici predicţiile pentru controlul asupra celor două camere ale Congresului nu sunt în stare să discearnă un cîştigător. Totul stă pe imponderabile şi pe numere mici!
Desigur, în ambele tabere avem şi profeţi de serviciu, cu simbrie. Unii îl dau cîştigător sigur pe Trump, iar ceilalţi pe Harris. Nimic nou sub soare.
Vrea cineva să ştie cine va trece primul linia de sosire, nu are decît să dea cu banul. Cea ce voiam eu să vă spun, ca privitor "la rece" al politicii din America, nu este numele cîştigătorului, în avans, ci un fapt cu totul remarcabil în istoria tumultuoasă a competiţiei politice americane. Alegerile acestea nu sunt între Trump şi Harris, nici între Republicani şi Democraţi. Alegerile acestea sunt între Trump şi Trump! Votul pentru Harris nu este altceva decît un vot de penalizare pentru Trump! Societatea americană este forţată să aleagă nu între două soluţii distincte, nu între două persoane, nu între două partide, două crezuri sau ideologii politice, ci între cele două feţe, personalităţi, întrupări ale lui Trump, Mr. Hyde şi Mr. Jekyll. Unul este "Salvatorul Americii" celălalt o scursură, întruchiparea abominabilului moral şi uman, un condamnat care îşi aşteaptă sentinţa. Unul este lumina, celălalt întunericul. Unul slujeşte "Crucea", celălalt se închină lui Bafomet. Cei care merg la urnă, însă, sunt mînaţi în decizia lor finală nu de ceea ce este în realitate Trump, ci de imaginea pe care vor, din cele mai diferite motive, să o asocieze acestui nume, devenit paradigmă politică şi electorală. Pentru personajul unic al acestor alegeri, consecinţele imediate şi pe termen lung ale alegerii pe care o vor face americanii sunt însă dramatice. Asupra unui Trump pierzător se va revărsa imediat o cascadă de consecinţe juridice care au toate şansele să îl transforme dacă nu în deţinut al uneia dintre închisorile Americii, cu siguranţă în condamnat cu forme în regulă. Iar asta nu doar pentru poveşti şi aventuri de fante de mahala, ci pentru infracţiuni la securitatea naţională. În acest caz, ieşirea din scena politică şi socială a lui Trump va fi rapidă, degradantă şi definitivă. În cazul în care Trump ajunge pentru a doua oară la Casa Albă, atunci viitorul său va depinde de structura electorală a celor două camere. Cu un Congres majoritar democrat, Trump ar putea fi scos rapid de la Casa Albă printr-o previzibilă procedură de "impeachment" (procedură parlamentară de retragere a mandatului de Preşedinte, în timpul exercitării funcţiei).
Trump, cu majorităţi diferite în cele două camere, înseamnă cel mai probabil repetarea scenariului primului mandat. Trump, cu ambele camere de majoritate republicană, înseamnă patru ani de "orgie" MAGA ale cărei limite degeaba le-am căuta în zona raţionalului. Cît despre repercusiunile pentru Europa, nu este cazul să îşi facă nimeni iluzii prea colorate în roz. Cu sau fără Trump, relaţia transatlantică este masiv distorsionată, pîndită de sincope şi desincronizări, cu dimensiunea competitiv-adversativă devenită dominantă.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
