A fost redresarea economică a zonei euro doar o iluzie susţinută de tiparniţa BCE?

Banca Centrală Europeană nu a anunţat schimbări ale dobânzilor sau ale calendarului programului de relaxare cantitativă după ultima şedinţă de politică monetară din acest an, în condiţiile în care investitorii aşteptau o reacţie în faţa deteriorării perspectivelor economice din zona euro.

Nivelul actual al dobânzilor va fi menţinut cel puţin până la sfârşitul verii viitoare, iar achiziţiile nete de active financiare prin tipărire vor fi oprite în decembrie 2018.

Programul de relaxare cantitativă din ultimii trei ani şi jumătate a condus la creşterea valorii bilanţului BCE până la 4,66 trilioane de euro, din care 2,65 trilioane reprezintă valoarea portofoliului de obligaţiunilor guvernamentale şi corporate cumpărate prin tipărire (vezi graficul din documentul ataşat).

Bilanţul BCE reprezintă 41,6% din PIB-ul zonei euro, în condiţiile în care acelaşi raport este sub 20% în Statele Unite şi a atins recent 100% în Japonia.

În conferinţa de presă, preşedintele BCE a subliniat că programul de relaxare cantitativă va continua pentru o perioadă extinsă de timp, prin reinvestirea integrală a principalului corespunzător obligaţiunilor ajunse la scadenţă.

Menţinerea neschimbată a parametrilor de politică monetară a avut loc pe fondul încetinirii creşterii economice din zona euro, care a fost reflectată şi în ultimele prognoze ale BCE.

Conform declaraţiilor lui Mario Draghi, Produsul Intern Brut al zonei euro va creşte cu 1,9% în 2018, cu 1,7% în 2019 şi 2020, iar creşterea se va tempera până la 1,5% în 2021. Faţă de prognoza din septembrie 2018, estimările de creştere pentru 2018 şi 2019 au fost revizuite în scădere de la 2%, respectiv 1,8%.

Noua prognoză privind rata şomajului din 2018 este de 8,2%, faţă de 8,3% anterior, iar pentru rata inflaţiei din 2018 de 1,8% (1,7% anterior), în timp ce estimarea pentru rata inflaţiei din 2019 a fost redusă cu 0,1 puncte procentuale, până la 1,6%.

Din păcate, valoarea prognozelor este extrem de scăzută, iar acestea nu pot fi utilizate pentru "ghicirea" următoarelor mişcări ale BCE.

Zsolt Darvas, asociat al organizaţiei neguvernamentale Institutul Bruegel, a publicat recent o analiză a erorilor masive care au marcat prognozele BCE din ultimii 5 ani şi a implicaţiei acestui fenomen asupra credibilităţii politicii sale monetare.

În lucrarea cu titlul "ECB's huge forecasting errors undermine credibility of current forecasts", economistul maghiar arată că prognozele oficiale ale BCE sunt caracterizate de "erori mari şi sistematice" atât pentru estimările privind evoluţia indicelui core al inflaţiei cât şi pentru rata şomajului.

Mai mult, Darvas a subliniat că "erorile de prognoză privind şomajul şi inflaţia sunt inconsistente unele cu altele", deoarece "un declin mai rapid decât aşteptările al ratei şomajului ar fi trebuit să conducă la creşterea peste aşteptări a inflaţiei".

În aceste condiţii, economistul de la Institutul Bruegel scrie că "erorile de prognoză de până acum pun sub semnul întrebării încrederea în prognozele curente" şi recomandă o abordare extrem de precaută a restricţionării politicii monetare.

"O creştere a dobânzii este recomandată doar după o creştere semnificativă a indicelui core al inflaţiei", iar "intenţia trebuie exprimată clar în ghidarea în avans a băncii", este concluzia economistului maghiar.

După cum a decurs dialogul dintre Mario Draghi şi ziarişti în cadrul conferinţei de presă, perspectiva creşterii dobânzilor este încă îndepărtată în zona euro.

Cu toate acestea, cotidianul Die Welt scrie că "Mario Draghi a ales cel mai rău moment pentru a-şi îndeplini promisiunea", respectiv oprirea achiziţiilor nete de active financiare prin tipărire, în condiţiile în care economia Germaniei a înregistrat o contracţie neaşteptată în T3 2018.

Dacă până şi cea mai mare economie a zonei euro se simte ameninţată de oprirea tiparniţei, atunci ce se poate spune de ţările de la periferie? Dar, mai ales, ce se poate spune despre adevărata natură a competitivităţii economiei germane?

Danielle DiMartino Booth, fost consilier al preşedintelui Federal Reserve Bank of Dallas în perioada crizei financiare, a declarat pentru Die Welt că "intrarea economiei Europei în recesiune pe fondul unor dobânzi negative ar fi un eveniment fără precedent istoric".

Oare va reuşi Mario Draghi să intre în istorie prin această "performanţă", iar redresarea economică din ultimii ani se va dovedi doar o iluzie "alimentată" de tiparniţă?

Un ziarist l-a întrebat pe preşedintele BCE cum evaluează eficienţa programului de relaxare cantitativă, iar Draghi a răspuns că "programul a fost, în anumite perioade, singurul factor al redresării economice", iar pentru întregul interval de timp "a fost factorul crucial al redresării".

După ce a evitat să răspundă direct întrebării legate de existenţa opţiunii privind repornirea programului de achiziţii nete, preşedintele BCE a subliniat că "relaxarea cantitativă este acum o componentă permanentă a trusei de instrumente de politica monetara" şi a amintit decizia recentă a Curţii Europene de Justiţie, în care se arată că "programul de relaxare cantitativă intră în aria de competenţă a politicii monetare şi respectă principiul proporţionalităţii", iar acesta "nu depăşeşte mandatul BCE".

Din păcate, moralitatea unui astfel de program nu a fost judecată, deşi negarea contribuţiei sale la "construirea" unor bariere de netrecut între favorizaţi şi năpăstuiţi este tot mai dificilă, chiar şi pentru cei mai vajnici apologeţi.

Verdictul final îl va da realitatea economică până la sfârşitul anului viitor, iar acesta nu va putea fi negat sau declarat ilegal de către Curtea Europea­nă de Justiţie.