A FOST SAU N-A FOST? "Ai semnat, ţi-ai asumat" sau creditare iresponsabilă

Despre consumatori vs bănci

Grupul băncilor dătătoare de credite cu buletinul se jură de vreo 5 ani că activitatea de creditare din perioada 2007-2009 a fost cea mai pură expresie a libertăţii de voinţă contractuală. De vreo 5 ani oastea mare a consumatorilor, prin apărători sau nu, şi oastea mică a bancherilor, prin apărători sau nu, îşi dau întâlnire zi de zi în sălile de judecată din ţară în încercarea de a elimina, în cazul consumatorilor, şi de a păstra, în cazul bancherilor, anumite clauze din contractele de credit.

Argumentele invocate sunt multe şi de-o parte, şi de cealaltă: Cod Civil, Legi speciale, Ordonanţe de guvern, Directive Europene, jurisprudenţă Î.C.C.J., jurisprudenţă C.J.U.E. etc. Totuşi, toate argumentele bancherilor gravitează în jurul aceleaşi teorii comune: ai semnat, ţi-ai asumat. Pentru că, nu-i aşa, pacta sunt servanda.

În toată această încrâncenare judiciară, instanţele au fost invitate să împartă dreptatea. Expresia a împărţi dreptatea nu este întâmplătoare. Din contra, este intenţionată şi potrivită contextului. În litigiile dintre consumatori şi bănci, dreptatea a fost, la propriu, împărţită. Numeroasele decizii contradictorii sunt grăitoare.

Opinia magistraţilor este împărţită, opinia publică este şi ea, la rândul ei, împărţită. Iar vocea guvernatorului Băncii Naţionale, cel care ar trebui să fie primul interesat şi responsabil de echilibrul sistemului bancar, trădează prea multă deferenţă bancară pentru a putea media cu adevărat conflictul. Ai semnat, ţi-ai asumat. Pentru că, nu-i aşa, pacta sunt servanda.

În atare condiţii, poate că avem nevoie de o părere obiectivă, una care să ne zică cum au stat, cu adevărat, lucrurile. Sau cel puţin să ne dea datele, iar noi să tragem concluziile. Cu toţii.

În acest sens, vă supunem atenţiei un raport asupra supraîndatorării consumatorilor europeni. Raportul analizează situaţia din 6 ţări europene, Grecia, Ungaria, Islanda, Portugalia, România, Spania, şi este întocmit de Departamentul de Drept al Institutului Universitar European de la Florenţa (vezi insert), în cadrul proiectului "European Regulatory Private Law", finanţat prin grant-ul Consiliului European pentru Cercetare.

Fără a intra în prea multe detalii tehnice privind structura raportului, întocmirea şi scopul acestuia, raportul putând fi descărcat de pe site-ul Institutului, vă supunem atenţiei câteva date din acest raport. După parcurgerea acestor date, vă provocăm să chibzuiţi asupra următoarei întrebări:

Întrebarea

A fost, într-adevăr, pacta sunt servanda sau a fost, pur şi simplu, o creditare iresponsabilă?

Raportul (1)

1) Între 2000 şi 2008 salariul real a crescut cu 13%;

2) Între 2004 şi 2007, creditele din sectorul bancar către populaţie au crescut cu 80% pe an;

3) În 2008, România avea 4.139.250 de consumatori îndatoraţi, dintre care 239.511 de supraîndatoraţi (5,78%);

4) În 2013, România avea 3.662.835 de consumatori îndatoraţi, dintre care 379.415 de supraîndatoraţi (10,35%);

5) Dorinţa de proprietate asupra locuinţei este considerată o caracteristică culturală în România;

6) În aprilie 2003, preţul mediu al unui apartament cu o cameră era de aproximativ 9.000 Dolari SUA. În decembrie 2003, preţul era deja de 18.000 Dolari SUA. Iar în 2008, un apartament similar putea fi cumpărat cu 80.000 Euro;

7) În 2009, România era ţara cu cel mai ridicat preţ al locuinţelor raportat la veniturile populaţiei din lume;

8) În 2009, aproximativ 85% din împrumuturi au fost acordate persoanelor cu venituri lunare sub 2.000 lei;

9) În 2009, aproximativ 80% din numărul creditelor restante erau în contul persoanelor cu venituri lunare sub 1.500 lei;

10) În 2009, aproximativ 61% din sumele restante erau în contul persoanelor cu venituri lunare sub 1.500 lei;

11) În 2009, rata plăţilor restante a celor cu venituri sub 500 lei era de 5 ori mai mare decât a celor cu venituri medii;

12) În 2011, mai mult de 30% din gospodăriile din România erau supraîndatorate;

13) În 2012, populaţia cu venituri lunare sub 700 de lei avea cel mai ridicat nivel de credite neperformante: 25% în creditele de consum şi 11% în creditele ipotecare;

14) În 2012, conform unui calcul al BNR, consumatorii cu venituri nete sub 700 lei/lună înregistrau credite neperformante în cuantum de 2,5 miliarde de lei;

15) În 2013, conform BNR, debitorii cu un venit net inferior salariului minim pe economie prezintă cel mai mare grad de îndatorare - 62 %;

16) Între 2009 şi 2012, salariul real a scăzut cu 1.7% , plasând România pe locul 5 în topul ţărilor UE cu cea mai mare diminuare a salariului real, după Grecia, Lituania, Ungaria, Estonia;

17) Rata creditelor neperformante a crescut de 3 ori între 2009 şi 2013, de la 6.46% la 21.56%;

18) În 2013, creditele neperformante erau în valoare de 10.7 miliarde de lei;

19) La începutul lui 2007, 85,5% din creditele imobiliare pentru consumatori erau în monedă străină; (dintr-o valoare totală de 7.9 miliarde de lei, echivalentul a 6,7 miliarde de lei a fost acordat consumatorilor în valută străină);

20) În ianuarie 2013, creditele ipotecare în monedă străină reprezentau 94.9% din valoarea totală a creditelor ipotecare, adică 34.9 miliarde de Euro;

21) În 2013, 10,7% dintre credite au fost restructurate, iar 81% din creditele restructurate erau în monedă străină;

22) În 2011 şi primul semestru din 2012, 53% din creditele ipotecare au fost acordate prin programul Prima Casă. Dintre acestea, 99% au fost în monedă străină.

Precizarea

Punctele 19,20,21,22 sunt îndreptate mai ales către corifeii ce, la începutul anului 2015, ţineau predici consumatorilor la televizor despre cât de elementar este să cunoşti că trebuie să te creditezi în moneda în care îţi câştigi veniturile.

Ei bine, stimabililor, e mai rău de atât: Nu numai consumatorii nu au ştiut, dar nici măcar băncile "nu au ştiut". Sau, mai bine zis, au ştiut, dar au continuat să dea credite preponderent în monedă străină. Iar BNR le-a urmărit impasibilă lucrarea.

23) Conform unui sondaj din 2006, consumatorii de credite bancare au reclamat în principal următoarele aspecte:

a. absenţa informaţiei suficiente anterior semnării contractului;

b. Refuzul sau incapacitatea angajaţilor din bănci de a asista consumatorii ce nu înţelegeau terminologia bancară, terminologia fiind prea specifică şi dificilă pentru un consumator;

Aceste reclamaţii au persistat şi în 2008 şi 2009;

24) Consumatorii s-au simţit presaţi de creditor, din cauza faptului că nu puteau negocia condiţiile contractuale, aceste fiind impuse de bancă;

25) În ciuda faptului că există numeroase prevederi legale menite să asigure citirea şi înţelegerea drepturilor şi obligaţiilor de către consumator, în practică consumatorii reclamă faptul că nu li se explică în mod precis condiţiile contractului sau că prevederile contractului sunt atât de tehnice şi lacunare încât nu pot fi înţelese de consumatorul mediu;

26) Nivelul de educaţie financiară a populaţiei este scăzut, iar unele dintre riscurile creditului devin cunoscute la un an sau 2 de la semnarea contractului, cum ar fi riscul de depreciere a monedei naţionale faţă de moneda străină în care a fost contractat creditul.

Sugestia

Datele de mai sus ar trebui citite în cheia celor constatate de BNR de-a lungul anilor în Rapoartele asupra stabilităţii financiare.

Raportul BNR asupra stabilităţii financiare 2006 (2)

-Cel mai important risc provine din creşterea gradului de îndatorare, astfel încât eventuale şocuri negative asupra ratei dobânzii, veniturilor, cursului de schimb sau asupra preţurilor activelor pot afecta capacitatea populaţiei de a-şi onora serviciul datoriei. (p.12);

-Valoarea imobilelor a crescut substanţial, amplificând efectul de avere sau capacitatea de îndatorare prin utilizarea activelor nefinanciare ca şi colateral. Cu toate acestea, lichiditatea redusă a pieţei imobiliare şi ponderea mare a activelor nefinanciare în totalul averii nete pot diminua semnificativ din capacitatea populaţiei de a face faţă unui eventual şoc sistemic.(p.12);

-Ponderea creditului total (intern şi extern) în valută a crescut semnificativ, potenţat de ratele mai reduse ale dobânzilor la creditele în valută, precum şi de procesul de apreciere a monedei naţionale. Acest aspect ridică problema debitorilor neacoperiţi în mod natural la riscul valutar, care sunt mult mai sensibili la şocurile valutare şi de dobândă. (p.12-13);

-Ritmul creşterii îndatorării îl depăşeşte însă pe cel al veniturilor (în anticiparea unor sporuri de venit viitoare), ceea ce poate afecta serviciul datoriei, în cazul inversării tendinţelor ce caracterizează în prezent dinamica veniturilor sau a ratelor de dobândă (în special la valută) (p.13)

Raportul BNR asupra stabilităţii financiare 2007(3)

-Riscurile generate de sectorul populaţiei asupra stabilităţii financiare au crescut, atât pe partea de activ, cât şi de pasiv bilanţier (p.9);

-Poziţia valutară a sectorului populaţiei s-a deteriorat, crescând impactul negativ în cazul unui şoc valutar (p.9);

-Dinamica îndatorării a generat două riscuri principale: serviciul datoriei a crescut într-un ritm foarte alert, iar poziţia de creditor net a populaţiei s-a redus semnificativ (p.9);

Raportul BNR asupra stabilităţii financiare 2008 (4)

-Companiile şi populaţia - care se finanţează în proporţie ridicată în valută -, sunt expuse faţă de eventuala înrăutăţire a lichidităţii internaţionale. În plus, majorarea preţurilor externe la petrol, mărfuri alimentare şi materii prime care tinde să se manifeste şi în 2008, poate avea un impact negativ asupra stabilităţii financiare interne, prin afectarea capacităţii de rambursare a creditelor bancare de către companii şi populaţie (p.7);

-Evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale din 2007 şi din prezent, mai impredictibilă, a indus noi incertitudini şi influenţe financiare împrumutaţilor, cu posibile repercusiuni asupra capacităţii de rambursare a creditelor (p.7);

-Riscurile asociate cu sectorul populaţiei au sporit în 2007, fiind însă încă sustenabile: serviciul datoriei a continuat să crească, cât şi volumul creditelor negarantate; poziţia valutară s-a inversat, pasivele financiare depăşind activele financiare; populaţia a devenit debitor net faţă de sectorul bancar; creditul de consum are dinamica cea mai ridicată (ca şi ponderea în total credit) şi beneficiază de scadenţe tot mai lungi; creditul în valută consemnează ritmul cel mai ridicat. Aceste trăsături şi evoluţii ale creditării populaţiei justifică preocuparea în continuare a băncii centrale pentru limitarea vitezei de creştere a creditării populaţiei şi întărirea gestiunii riscurilor (p.8);

-Serviciul datoriei populaţiei în raport cu venitul disponibil reclamă atenţie. În volum, ascensiunea a rămas rapidă, accentuând riscurile populaţiei. Ritmul de creştere a veniturilor a fost de 21 la sută, în timp ce serviciul datoriei s-a majorat cu 76 la sută în 2007. (p.89)

-Consumul este destinaţia predilectă a creditelor acordate populaţiei (76,2 la sută din total în februarie 2008), îndatorarea este pe termene tot mai lungi şi a avut şi în 2007 ritmuri de creştere superioare creditului ipotecar. Dar valoarea bunurilor de consum achiziţionate prin credit se depreciază (fizic şi moral) mult mai rapid decât se amortizează pasivele (datoria bancară). Astfel, populaţia alocă cea mai mare parte din serviciul datoriei către destinaţii care pe termen mediu şi lung nu îi vor majora averea netă, existând riscul dezvoltării unui comportament de neplată a datoriilor aferente. Dacă dinamica veniturilor disponibile nu se va păstra, populaţia va simţi şi mai acut riscul menţionat (p.89)

-Creditul în valută s-a majorat semnificativ, inclusiv faţă de cel în lei (142 la sută, vs. 44 la sută, februarie 2007 - februarie 2008). Această dinamică s-a translatat şi în serviciul datoriei. Deprecierea leului din a doua parte a anului 2007 a acutizat efectul, inducând riscuri valutare suplimentare. Începând cu ultimul trimestru al anului 2007, creditul în valută a devenit majoritar (54,6 la sută, feb. 2008). În structură, creditele în CHF şi JPY şi-au majorat rapid ponderea (la 9,8 la sută din totalul creditelor populaţiei în februarie 2008, comparativ cu 2,1 la sută în februarie 2007). Dinamica rapidă a creditelor în noile valute s-ar justifica printr-un cost iniţial mai scăzut, dar au dezavantajul unei volatilităţi superioare a cursului (Coeficienţii de variaţie a cursurilor de schimb (nota de subsol: Coeficienţii de variaţie a cursurilor de schimb calculaţi ca variaţie standard raportată la media cursului) CHF/RON şi JPY/RON sunt superiori celui specific EUR/RON (folosind cursurile zilnice pentru perioada 3.01.2005 - 4.03.2008). Mai mult, în perioadă de turbulenţe, CHF devine monedă de siguranţă pentru investitori, ceea ce va determina aprecierea şi mai mare a CHF faţă de toate celelalte monede.). Riscurile creditării în valută sunt cu atât mai mari cu cât nu întreaga populaţie înţelege în totalitate provocările asociate.(p.90)

Raportul BNR asupra stabilităţii financiare 2009 (5)

-În ultimele 12 luni riscurile pentru stabilitatea financiară asociate cu sectorul populaţiei au crescut mai mult decât s-a anticipat în Raportul anterior: îndatorarea populaţiei a fost în creştere, îndeosebi în valută, pe termen lung şi pentru bunuri de consum (tendinţă reprimată puternic spre finele anului 2008 şi în continuare), plata restanţelor s-a majorat (practic s-a dublat în ultimele 12 luni), iar averea netă s-a deteriorat. Averea netă a sectorului populaţiei, contrar tendinţei din anii anteriori, s-a micşorat în 2008, îndeosebi pe seama declinului valorii activelor din portofoliul populaţiei. Poziţia populaţiei faţă de sectorul bancar s-a înrăutăţit (poziţia valutară şi cea de debitor net). Deteriorarea condiţilor de finanţare externă a băncilor a condus, în ultimele luni, la reconsiderarea de către bănci a strategiilor de gestiune a activelor şi pasivelor, cu orientarea spre atragerea de economii de la populaţie (p.9).

-Băncile nu au diferenţiat foarte mult gradul de îndatorare a debitorilor în funcţie de nivelul veniturilor acestora (p.98).

Raportul asupra stabilităţii financiare 2010 (6)

-Creditarea în valută furnizată de către instituţiile financiare interne şi externe este însemnată. Riscul valutar asociat reclamă iniţierea concertată la nivelul UE, atât pentru ţările de origine, cât şi pentru cele gazdă, de soluţii pentru descurajarea creditului în monedă străină, aplicabile deopotrivă băncilor-mamă şi subsidiarelor locale, alături de debitori.

-Riscurile generate de sectorul populaţiei asupra stabilităţii financiare s-au accentuat faţă de Raportul anterior, creditele în valută având cele mai mari rate de creştere a neperformanţei la nivelul acestui segment al debitorilor bancari. Perspectivele pe termen scurt ale portofoliului bancar aferent populaţiei rămân preocupante (p.98).

-Creditele pentru cumpărarea de bunuri de consum, cu alte garanţii în afară de ipoteci sau negarantate, acordate în perioada 2005-2008 au rata de nerambursare cea mai mare. Aceasta este şi consecinţa politicilor băncilor de a acorda credite de consum pe maturităţi tot mai lungi pentru a permite unei categorii cât mai largi de populaţie să aibă acces la credit, înclusiv în vederea evitării restricţiilor BNR în privinţa limitării gradului de îndatorare pentru creditele de consum la 30 la sută din veniturile lunare ale gospodăriilor (p.98-99).

Întrebarea, din nou

A fost, într-adevăr, pacta sunt servanda sau a fost, pur şi simplu, o creditare iresponsabilă?

Epilog

A fost sau n-a fost?

Nota:

(1)http://cadmus.eui.eu/bitstream/handle/

1814/32451/LAW%20WP%202014_DOM.pdf?sequence=1

(2)http://www.bnr.ro/DocumentInformation.

aspx?idDocument=4232&idInfoClass=6711

(3)http://www.bnr.ro/DocumentInformation.

aspx?idDocument=4233&idInfoClass=6711

(4)http://www.bnr.ro/DocumentInformation.

aspx?idDocument=4234&idInfoClass=6711

(5)http://www.bnr.ro/DocumentInformation.

aspx?idDocument=6250&idInfoClass=6711

(6)http://www.bnr.ro/DocumentInformation.

aspx?idDocument=9203&idInfoClass=6711