Acţiunile băncilor din Europa arată apropierea unei depresiuni economice fără precedent

O analiză recentă de la Credit Suisse, preluată de cotidianul The Telegraph, arată că preţurile acţiunilor băncilor din Europa indică apropierea unei depresiuni economice. Nivelul acestora implică "o cădere de 40% a preţurilor de pe piaţa imobiliară, o cădere a PIB-ului de 9 -10% şi o creşterea a şomajului până la circa 12% în următorii trei ani", după cum scrie cotidianul britanic.

Preţurile actuale ale acţiunilor bancare din Europa raportate la valoarea activelor tangibile din bilanţ mai arată că "investitorii se aşteaptă la deteriorarea brutală a activelor".

După prăbuşirea din perioada crizei financiare globale, valoarea medie a indicelui STOXX Europe 600 Banks a fost de circa 166 de puncte, cu 70% sub maximul înregistrat în 2007, iar nivelul actual este cu 76% sub maxim (vezi graficul). De la invadarea Ucrainei indicele băncilor europene a scăzut cu 20%.

The Telegraph mai scrie că evoluţia extrem de slabă a acţiunilor sectorului bancar din Europa este rezultatul dobânzilor negative impuse de BCE. După cum subliniază profesorul german Richard Werner, dobânzile negative ale BCE au reprezentat o lovitură mortală pentru băncile regionale şi cooperatiste din Germania, care erau specializate în credite acordate IMM-urilor şi au avut o contribuţie esenţială pentru dezvoltarea celei mai mari economii din Europa în perioada postbelică.

Profesorul Werner mai accentuează că această politică a BCE a condus la erodarea puternică a marjelor de profit şi a reprezentat o subminare directă a modelului bancar tradiţional, de creditare a companiilor pentru investiţii productive.

"BCE a forţat băncile să crediteze sectorul imobiliar, iar singura lor sursă de profit este asigurată de finanţarea acestei bule speculative periculoase", a mai declarat profesorul german.

Dar politica monetară ultrarelaxată a BCE, inclusiv numeroasele programe de relaxare cantitativă, dintre care unele încalcă prevederile tratatelor europene, nu a rezolvat problemele zonei euro, ci dimpotrivă.

Acum pericolul unei "bucle a distrugerii" dintre statele supraîndatorate şi bănci este mult mai mare. Presa financiară internaţională a scris recent că fondul de hedging Bridgewater, condus de Ray Dalio, şi-a majorat puternic poziţiile short nu doar faţă de mari bănci europene, cum sunt BBVA, Santander, Intesa sau BNP Paribas, ci şi faţă de companii din sectorul asigurărilor, AXA şi Allianz, sau faţă de companii din sectoare intensive energetic, precum BASF.

În faţa inflaţiei masive din zona euro, BCE este forţată acum să majoreze dobânzile şi să oprească programele de relaxare cantitativă, sperînd ca prin noi măsuri ilegale din punct de vedere al tratatelor europene să oprească aşa-numita fragmentare, respectiv creşterea accelerată a divergenţei dintre costurile de finanţare ale ţărilor din nucleul dur al zonei euro şi a celor de la periferie.

Recent, Christine Lagarde, preşedintele BCE, a participat la Forumul bancar de la Sintra, organizat anual de instituţia pe care o conduce, şi a făcut noi eforturi pentru a convinge că banca centrală a zonei euro ştie ce face.

Din păcate, Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, a venit, în cadrul aceleiaşi conferinţe, cu un mesaj profund descurajator. "Cred că acum înţelegem mai bine cât de puţin înţelegem inflaţia", a declarat Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, în cadrul unei mese rotunde, la care au mai participat Christine Lagarde, Andrew Bailey, guvernatorul Băncii Angliei, şi Agustin Carstens, directorul general al Băncii Reglementelor Internaţionale.

Atunci cum vor acţiona băncile centrale care ţintesc inflaţia pentru a asigura stabilitatea preţurilor, dacă aceste instituţii înţeleg aşa de puţin inflaţia?

Dar poate că inflaţia nici nu mai contează pentru BCE. Richard Cookson, fost bancher şi manager de fonduri de investiţii, a scris recent pentru Bloomberg că "BCE nu mai este o bancă centrală care ţinteşte inflaţia" şi a subliniat că "adevăratul obiectiv este împiedicarea celor mai slabi membri să părăsească uniunea monetară", însă "acest lucru se poate dovedi imposibil".

Nici peste Atlantic nu pare să existe o încredere prea mare privind hotărîrea Fed-ului de a lupta contra inflaţiei. Deja există numeroşi economişti şi analişti financiari care consideră că Federal Reserve nu va continua prea mult procesul de creşterea a dobânzilor şi va relua inclusiv relaxarea cantitativă.

Unul dintre argumente cele mai utilizate este că principalul vinovat pentru inflaţia generalizată la nivel global nu este politica monetară, ci declinul accelerat al ofertei în raport cu cererea, iar creşterea dobânzilor nu va face decât să împingă economiile în recesiuni mari.

Indiferent cât de simplă şi de convenabilă este o astfel de explicaţie, care exonerează băncile centrale de orice responsabilitate, problema ofertei deficitare va rămâne, în special în ceea ce priveşte petrolul, gazele naturale şi electricitate, deoarece autorităţile de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului duc politici deschise de limitare a producţiei de energie în numele atingerii ţintelor verzi.

În aceste condiţii, este puţin probabil ca noi scăderi ale dobânzilor şi noi programe de relaxare cantitative să conducă la reluarea creşterii economice.

Aşteptările negative privind evoluţia economiilor europene se reflectă şi la nivelul fluxurilor de capital. Conform datelor de la Armstrong Economics, intrări de capital se înregistrează în Statele Unite, Brazilia, Argentina, Rusia, China, India şi ţările din Asia de Su-Est, precum şi în Australia.

La nivelul zonei euro, dar şi în ţările din Estul Europei, inclusiv România, se înregistrează ieşiri masive ale capitalului, care vor ridica obstacole de netrecut în faţa eforturilor BCE de a preveni fragmentarea costurilor de finanţare.

Această dinamică a fluxurilor de capital l-au determinat pe analistul financiar Martin Armstrong să scrie că "sancţiunile impuse de administraţia Biden au distrus deja globalizarea".

Extinderea şi adâncirea globalizării a însoţit zona euro încă de la formare, iar globalizarea a acţionat ca un element de atenuare a unor posibile forţe centrifuge, în condiţiile creşterii dezechilibrelor bugetare dintre ţările de la periferie şi cele din nucleul dur.

Acum se pare că intrăm într-o eră în care deglobalizarea va fi dominantă, iar elementele de atenuare s-au transformat în elemente de amplificare a forţelor centrifuge.

Conform datelor oficiale şi prognozelor de la Federal Reserve, economia SUA se află deja în recesiune. Biroul de statistică (BLS) a revizuit recent declinul anualizat al Produsului Intern Brut din T1 2022 la -1,6%, de la -1,5%, în timp ce prognoza în timp real de la Federal Reserve Bank of Atlanta arată o accentuare a contracţiei în T2 2022, până la o rată anualizată de 2,1%.

Toate măsurile anunţate de autorităţile europene în ceea ce priveşte sancţiunile economice împotriva Rusiei, dar şi continuarea marşului către "economia verde", arată că recesiunea prelungită reprezintă scenariul optimist.