English
Bancnote antisemite de acum un secol făceau distincţia între însemnul de valoare înscris pe hârtie, deosebit de aurul care îi dădea valoarea.
Sloganul tipărit în 1922 pe reversul bancnotei aus-tro-ungare de două coroane "Aurul, în banca evreiască. Mizeria, în mâna ta!", era autoreferenţial - "mizeria din mâna ta" era chiar bancnota de două coroane pe care se găsea textul.
Adică, evreii posedă aurul, iar tu, deşi eşti proprietarul aurului, nu ai în mână decât o hârtie.
Lirele englezeşti prezintă un angajament cu înţeles oarecum complementar, înscris sub titulatura "Bank of England", lângă portretul reginei: "I promise to pay the Bearer on demand the sum of one[/five/ten ...etc.] pound[s]" ("Promit să plătesc posesorului, la cerere, suma de un[/cinci/zece/...etc.] pound[s]".
Adică, iniţial, în cazul că cineva ar fi solicitat-o Băncii Angliei, şi-ar fi putut preschimba bancnotele în monede de aur (desigur, după introducerea monedelor fără acoperire în aur, acest angajament, păstrat prin tradiţie pe bancnotele britanice, semnifica doar faptul că o banc-notă poate fi preschimbată cu altă bancnotă, iar nu cu aur).
Deşi cu înţelesuri opuse, ambele înscrisuri de pe bancnotele pe care le-am invocat, fac deosebirea între posesie şi proprietate.
În piaţa de capital, această deosebire are consecinţe majore.
• POSESIA ŞI PROPRIETATEA ASUPRA TITLURILOR DE VALOARE
Acţiunile sunt însemne ale valorii societăţii emitente, alocate unui proprietar al cărui nume este asociat acţiunii (acţiuni nominative), sau fără un proprietar cunoscut (acţiuni anonime, la purtător).
Asocierea numelui proprietarului la acţiune (acţiunea nominativă), permite disocierea proprietarului acţiunii de posesia acţiunii şi trecerea acţiunii în posesia unui intermediar - depozitar, custode, broker - ceea ce "externalizează" posibilităţile de vehiculare a acţiunii, fără ca proprietarul să-şi piardă dreptul de proprietate asupra ei, dar sus-pendându-i în incertitudine dreptul de liberă dispoziţie asupra acţiunii; dreptul de dispoziţie asupra acţiunii este exersat prin intermediar şi deci, îşi pierde calitatea libertăţii absolute.
Cealaltă formă a acţiunii, acţiunea la purtător, nu poate disocia proprietatea asupra ei de libera dispoziţie a proprietarului, deoarece, nefiindu-i asociată numelui proprietarului, proprietatea este atestată de simpla posesie fizică a titlului.
Desigur, acesta este un mod mai alambicat să spun că acţiunile la purtător sunt similare banilor, este de ajuns să le ai, ca să fii proprietarul lor şi să le foloseşti când şi cum vrei (în scopul pentru care au fost concepute).
• REŢETA CAPITALISMULUI APLICATĂ PESTE SECHELELE COMUNISMULUI
În cazul României, abia ieşită din universul comunist în care proprietatea întregului popor asupra mijloa-celor de producţie a fost complet strivită de posesia lor administrativă şi însuşirea liberei dispoziţii de către Partidul Comunist Român, el însuşi confiscat sub autoritatea deciziilor unei singure persoane - Nicolae Ceauşescu - ideea separării proprietăţii acţiunilor de posesia lor prin nominativizare şi dematerializare a fost o opţiune monumentală.
Practic, nimic din perfidia batjocurei comuniste la adresa proprietăţii nu s-a schimbat prin implementarea pieţei de capital, (adica acea piaţă care, tocmai ea, ar fi trebuit să marcheze ruptura netă de trecutul economiei centralizate şi care să stimuleze sipiritul întreprinzător).
• DEOSEBIRI ÎN MODUL DE TRANZACŢIONARE
Starea cu care ne-a obişnuit piaţa de capital contemporană, în general şi cea românească, în particular presupune ca, la tranzacţionarea titlurilor de valoare, accesul se face prin pâlnia unui intermediar (brokerul), iar tranzacţionarea lor efectivă are loc prin alt intermediar - o platformă electronică cu acces restrâns şi exclusiv al membrilor.
Tranzacţionarea acţiunilor la purtător poate fi facută şi ea prin intermediar, ba chiar şi printr-o platformă de tranzacţionare (necesită imobilizarea titlurilor şi nominativizarea lor în vederea dematerializării).
Dar, deosebirea şi principalul avantaj al acţiunilor la purtător constă în faptul că pot fi tranzacţionate direct, fară intermediar şi că transferul lor este mai rapid decât orice tranzacţionare electronică, deoarece are loc prin simpla tradiţiune (ceea ce, fiind instantanee, nu poate fi concurată de sistemele în care clearing-settlement-ul - adică, transferul în cruciş de bani şi titluri între vânzător şi cumpărător - necesită T+2 sau +3 zile).
• CARE TIP DE ACŢIUNI FAVORIZEAZĂ DEZVOLTAREA PIEŢEI DE CAPITAL, NOMINATIVE SAU LA PURTĂTOR?
De ce au existat două tipuri fundamental diferite de atestare a proprietăţii asupra acţiunilor?
Nominativitatea corespunde unui reflex autoritar de stat pentru înregis-trarea avuţiilor, servindu-i la alimentarea bugetului prin taxarea câştigurilor şi controlul asupra mişcărilor de avere.
Anonimitatea acţiunilor la purtător corespunde unei nevoi individuale legitime de secretizare a avuţiei în faţa autorităţii tiranice (sau potenţial tiranice) şi nici o autoritate nu se poate pretinde democratică, de la momentul în care nu respectă această nevoie individuală.
Peste interesele specifice ale individului, în opoziţie cu ale autorităţii de stat, apare întrebarea care dintre cele două tipuri de acţiuni - nominative sau la purtător - sunt mai potrivite în interesul pieţei de capital înseşi, pentru dezvoltarea ei.
Răspunsul este că uneori, cele nominative, alteori, cele la purtător (şi niciodată vreun tip în mod exclusiv, ci doar preponderent).
Depinde de nivelul de dezvoltare al pieţei - în principal, depinde de lărgimea şi adâncimea participării la piaţă (lichiditate), dar şi de gradul de informatizare (când sistemul de tranzacţionare este computerizat), de cuprinderea teritorială a reţelei de intermediari, de orarul de funcţionare a pieţei, de potenţialul economiilor, de capacitatea fondurilor de investiţii să convertească economiile în capital investiţional, dar şi de tradiţii, cultură investiţională şi mentalităţi, fără să ignorăm competiţia pieţei de capital cu piaţa bancară şi evident, regimul fiscal.
1. Mentalitatea. Ruptura noastră de comunism ar fi fost bine semnificată de împroprietărirea cu acţiuni tipărite, la purtător, înmânate fizic împroprietăritului.
Destinul ulterior al formei acţiunilor ar fi căzut în sarcina legală a adunărilor generale ale acţionărilor, nici o autoritate nefiind abilitată de lege să li se substituie (după cum lis-tarea la o piaţă reglementată, cum a fost Rasdaq, trebuia să fie decizie a acţionarilor şi a nimănui altcuiva, nici măcar a tandemului CNVM - USAID, cum, în realitate, s-au petrecut lucrurile, în 1997-98).
Felul în care a debutat piaţa reglementată de capital, la noi, i-a dezvăluit un surprinzător bolşevism, autoritarism încurajat de consultanţa americană.
2. Difuzia acţionariatului popular. Circa 75% din populaţie a primit acţiuni (multiplu de trei ori al proporţiei acţionariatului popular din UK, USA şi/sau Japonia), difuzie imposibil de acoperit cu reţeaua naţională de societăţi de brokeraj (să ne amintim de cei 2000 de brokeri ai Gelsor, autorizaţi de CNVM în 1998); insuficienţa intermediarilor recunoscuţi legal ar fi reclamat acţiuni la purtător ca să facă posibile şi tranzacţiile neintermediate, directe, între proprietari.
3. Adâncimea. Distrugerea industriei fondurilor deschise de investiţii, în 1996, prin intervenţia perversă a autorităţii pieţei, acoperită sub incompetenţa consultanţei USAID, a lipsit piaţa noastră de capital, din pruncie, de articulaţia necesară convertirii economiilor populaţiei în capital investiţional de valoare semnificativă, care ar fi fost de presupus să fie mişcat prin decizie de investire profesională, competenţă şi morală; cataclismul a fost repetat în anul 2000, ocazie în care complicitatea comisarilor CNVM la fraudă a fost judecată şi pedepsită cu închisoarea.
Nu mai era nimic de demonstrat - singurul paliativ de convertire a economiilor populaţiei în capital investiţional rămăsese să fie acţiunile la purtător, datorită similarităţii lor cu banii, putând să joace rol de instrumente de plată şi să fie tezaurizate în formă fizică.
Dar, repet, avantajele pe care un instrument financiar le prezintă într-o anumită piaţă, pot să devină dezavantaje în altă piaţă şi de aceea, eu le-am menţionat pe acelea care ne sunt specifice (fără să epuizez subiectul, despre care am tot scris şi publicat în BURSA, mai bine de douăzeci de ani).
• CUM ACEEAŞI MĂSURĂ, ADOPTATĂ ÎN SISTEME DIFERITE, POATE AVEA CONSECINŢE OPUSE, DE LA UNUL LA ALTUL
Mie îmi este evident că, la noi, piaţa ar fi trebuit să debuteze preponderent cu acţiuni la purtător, iar nu să importe reţete de la Bursa din Toronto sau de la Nasdaq.
În care moment începi să tunzi iarba, imediat după ce ai aruncat seminţe pe pământul răscolit?!
Când implementezi o piaţă pe teren virgin, nu ai la ce să aplici reguli, ci mai întâi trebuie să laşi să răsară iarba.
Structura pieţei americane şi regulile ei s-au edificat în acord cu nevoile sale specifice - dematerializarea acţiunilor din anii '70 a fost necesară pentru ca să înlesnească tranzacţionarea care fusese gâtuită de succesul imens al Bursei.
O cocoaşă uriasă de ordine neexecutate se acumulase la New York Stock Exchange (NYSE), din cauză că, în back office, angajaţii nu mai pridideau să numere acţiunile tipărite, iar camioanele care le transportau pentru clearing/settlement erau atât de numeroase, încât ajunseseră să se ciocnească pe Wall Street.
Odată introdusă dematerializarea şi tranzacţionarea computerizată, valoarea totală a tranzacţiilor la NYSE a explodat.
Acelaşi gest - dematerializarea acţiunilor distribuite prin Programul de Privatizare în Masă - a îngheţat piaţa noastră de capital, înca de la naştere.
Regulile care au lăsat impresia că tranzacţionarea directă sau pe lângă piaţa reglementată ar fi fiind ilegale, au lipsit piaţa de capital de aportul pieţei informale, constituite natural.
Cum să implementezi o piaţă naţională electronică, pentru 16 milioa-ne de acţionari, din care jumătate sunt la sate, în cea mai slab informatizată ţară din Europa?!
Piaţa informală a fost etichetată drept dăunătoare, deşi legea o permitea.
Autoritatea pieţei noastre de capital, sfătuită de consultanţii USAID, a făcut tot ceea ce admnis-trativ este cu putinţă, (ba chiar s-a dedat şi la abuzuri dincolo de lege) să-i împiedice să tranzacţioneze direct, între ei, pe cei împroprietăriţi prin Programul de Privatizare în Masă.
Trebuie să fii extrem de bătut în cap pentru aşa ceva...
...Sau să fii consultant în programul USAID...
...Adică deloc interesat de utilitatea naţională a proiectului pieţei de capital pentru care acorzi consultanţă.
Rezultatul acestei obtuzităţi este că, la un sfert de secol de la Programul de Privatizare în Masă, aproape jumătate din cei împroprietăriţi (sau/şi moştenitorii lor) încă se mai află în proprietatea acţiunilor primite gratuit (respectiv, moştenitorii nu pot deveni proprietari ai acţiunilor moştenite, deoarece taxele de succesiune şi cheltuielile asociate întrec preţul pe care l-ar putea obţine prin vânzarea la piaţă - desigur, dacă ar mai exista vreun broker să accepte un ordin de vânzare a doar 40 de acţiuni, la preţul de, să zicem, 30 de bani fiecare).
• LIPSA NOASTRĂ DE ÎNSEMNĂTATE
Uniunea Europeană adoptă un Regulament (în 2015) şi consideră că e bine să-l împrăştie ca Directivă de uniformizare a interdicţiei acţiunilor la purtător, în toate ţările membre.
Teoria elementară a regulării pieţei de capital, basicul pentru începători, vorbeşte despre proporţionalitatea regulării, în raport cu dezvoltarea pieţei.
Repet: proporţionalitate.
Aplicarea aceleiaşi reguli uneia dintre cele mai mari pieţe din lume (London Stock Exchange) şi uneia dintre cele mai pierite din UE (Bucharest Stock Exchange) respectă, oare, principiul proporţionalităţii dintre regulare şi dezvoltare?!
Nu.
De unde se vede că nu trebuie să fii neapărat consultant USAID ca să fii monumental, poţi fi şi la ESMA.
Dar faptul mai înseamnă şi că autorităţile noastre - ASF - nu au priceput problematica pieţei noastre în adâncime şi că nu avem nici un fel de însemnătate în ochii regulatorilor europeni, care, cu bune intenţii, ar fi putut observa incapacitatea alor noştri, spre binele nostru.
• INTERDICŢIA ACŢIUNILOR LA PURTĂTOR ESTE DE ORIGINE NAZISTĂ
Pentru controlul mişcării averilor evreieşti în Franţa ocupată în Al Doi-lea Război Mondial, naziştii (împreună cu autorităţile colaboraţioniste) au interzis acţiunile la purtător (vezi relatarea istorică consemnată de colegul nostru M.G., în articolul cu titlul "Acţiunile nominative şi istoria Casei Centrale de Depozitare de la Paris").
După eliberare, legile naziste au fost abrogate, dar, la scurt timp după aceea, guvernul socialist de atunci a găsit că, de fapt, concepţia nazistă este convenabilă şi a restaurat ordinea din timpul ocupaţiei germane, pe piaţa de capital franceză.
Astăzi, concepţia nazistă de control al pieţei de capital s-a generalizat în întreaga lume, iar după Directiva europeană din 2015, s-a consacrat legal în Uniunea Europeană.
În acest moment, legea nu mai este antisemită, pentru că, prin ea, nu mai sunt vizaţi doar evreii, ci toţi, evrei şi neevrei.
Este vorba despre controlul autorităţii de stat asupra tuturor cetăţenilor, în mod nediscriminatoriu şi...absolut "democratic".
Aşa cum secretul bancar a fost ciopârţit de americani, după "Nine Eleven", (inclusiv în Elveţia, care îşi păstrase imunitatea chiar şi în faţa lui Hitler).
Tehnica internaţională este veche, serviciile speciale şi armata obţin suplimentări bugetare, organizând în secret atacuri asupra propriului popor.
Este o taxă de protecţie mafiotă.
Dacă n-ar fi tragic, ar fi comic să observăm cum statele interzic drepturile cetăţeneşti decurgând din folosirea acţiunilor la purtător, sub cuvânt că astfel ne protejează contra mişcarilor teroriste; dar, în realitate, toate mişcările teroriste sunt finanţate de state...
Ha, ha, ha!
• NOI CREDEM CĂ N-AM PIERDUT NIMIC
Ideea interzicerii acţiunilor la purtător este bine primită la noi, fiind legată de scandalul "Tel Drum" Teleorman, companie de construcţii de drumuri, despre care s-a spus că este deţinută de Liviu Dragnea, proprietar ascuns al pachetului majoritar de acţiuni la purtător, ceea ce se spune ca i-a prilejuit îmbogăţirea frauduloasă: zvonurile acreditează că, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, a încredinţat propriei companii "Tel Drum", lucrările de drumuri finanţate de la buget.
Adversarilor lui Dragnea nu le-a păsat câtuşi de puţin în 2009, când BURSA a dezvăluit cazul, dar li s-a încins păsatul în ei, în 2017, când dezvăluirile din BURSA, vechi de nouă ani, au fost prezentate publicului drept nou născute. Şi au cerut interzicerea acţiunilor la purtător.
Dacă îl urâm pe Dragnea, atunci urâm şi acţiunile la purtător.
Dacă nu, nu.
S-a creat un curent de opinie general contra acţiunilor la purtător - cotlon întunecat în care colcăie teroriştii, traficanţii, evazioniştii şi criminalii, în principiu.
Pe atunci europarlamentar, Cătplin Ivan a informat că în ţara noastră sunt 384 de firme cu acţiuni la purtător, toate având afaceri cu statul (vezi articolul lui Mihai Gongoroi " ÎN TERMEN DE 18 LUNI / Acţiunile la purtător vor trebui convertite, altfel firmele riscă dizolvarea").
Îmi amintesc că, parcă, prin 1997, gânditorii ţărănişti, sau în 2002, gânditorii pesedişti, (paradoxal, dar nu contează care, totuna), au constatat că subvenţiile agricole nu ajung la tărani, ci la speculatori.
Au tăiat subvenţiile.
N-au fost în stare să asigure subvenţionarea directă a ţaranilor.
Le-au tăiat-o.
Ca şi când mama, constatând că linguriţa este găurită, renunţă să-şi mai hrănească pruncul.
Gânditorii de acum au constatat că şefii administrativi şi politici îşi alocă contracte cu instituţiile la care sunt şefi, propriilor societăţi unde sunt proprietari ascunşi, prin acţiuni la purtător.
Nu-i cercetează cu poliţia, ci, arc reflex: trebuie interzise acţiunile la purtător!
Nu.
În primul rând, trebuie ca licitaţiile de alocare a contractelor să fie riguroase, iar pedepsele pentru situaţii de conflict de interese să se lase cu ani buni de puşcărie şi confiscări de averi.
În al doilea rând, societăţile cu acţiuni la purtător pot fi excluse de la licitaţii cu statul, prin condiţiile din caietul de sarcini, ori, în caz de impotenţa absolută a organelor de control, chiar prin lege.
• CE AM PIERDUT, TOTUŞI
Am pierdut un sfert de secol pentru piaţa noastră de capital şi am pierdut o oportunitate de dezvoltare pe care am fi putut-o exploata.
Oportunitatea a dispărut, dar nu plânge nimeni dupa ea.
Căci faptul că a fost o oportunitate o spun eu şi numai eu, nimeni altcineva din comunitatea pieţei de capital, în pofida faptului că toţi suntem de acord că piaţa noastră sleită dezamăgeşte în formă continuată.
Permanent.
Zeci de ani.
Eubulide, filosof antic din Şcoala de la Megara, a construit următorul paradox potrivit acestei situaţii:
"Ai ce nu ai pierdut.
Nu ai pierdut coarne.
Prin urmare, eşti încornorat".
Cu acţiunile la purtător?
N-am pierdut nimic.
Prin urmare, n-am pierdut nici coarne.
Deci, suntem încornoraţi.
POST SCRIPTUM
În realitate, acţiunile la purtător ar fi fost folositoare pieţei noas-tre de capital, nu prin ele însele, ci pentru că puteau asigura directeţea tranzacţiilor, în condiţiile tehnice în care ne aflăm.
Aud că tehnica blockchain poate asigura aceeaşi direcţete, iar pieţele dezvoltate se îndreaptă către dezintermediere, confirmându-mi sensibilitatea pentru libertate.
Bineînţeles, este o libertate restrânsă de mai multe condiţii: să ai computer, să ai internet şi să pricepi cum merge treaba, vorba regretatului Jean Constantin.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Fabulos scris!
(mesaj trimis de MA în data de 15.07.2019, 00:47)
Numai Make putea sa gaseasca resursele de rabdare si logica bine temperata necesare pentru a redacta un asemenea text! Extrem de instructiv, pentru cine nu cunostea istoria celor doua coroane si oroginea nazista a interzicerii actiunilor la purtator. E de notat ca pina si comunistii au permis diverse titluri de valoare nenominative, libretele CEC la purtator, libretele cu parola, un fel de polite de asigurare cu economisire etc. Ar mai fi util, in opinia mea, de aratat ca: 1. O directiva europeana nu poate avea caderea sa interzica actiunile nenominative intr-un spatiu in care emitentii nu uzeaza de aceleasi reglementari. 2. Ca se ajunge la situatii imbecile, cum ar fi: societatea nu poate preschimba titlurile nenominale in titluri nominale daca nu se afla in posesia lor, poate doar soma detinatorul, pe care e posibil sa nu-l cunoasca. Daca acesta nu se conformeaza, ce poate face? Anula o valoare? Cum se repercuteaza aceasta asupra valorii societatii? 3. Nu toate bunurile si valorile aflate in proprietatea unei persoane sint justificate cu inscrisuri. Ce facem? Ne indreptam spre o ultrabirocratizare, spre o justificare excesiva, tiranica, despotica? 4. Cum ii prindem pe hotii la care atit de populist se face trimitere? Ce ii impiedica sa gaseasca, in luni de zile, toate matusile tamare trebuincioase? 5. Daca aveam mai multe actiuni nenominative in anume spete cunoscute, nu mai aveam acum de-a face cu milioane de reziduali. Nici nu ajungeam in situatia ca un transfer sau o succesiune sa coste mai mult decit actiunile propriu-zise, nici nu mai blocam valori global insemnate. Sper sa aveti rabdare sa cititi articolul pe inde lete, cu luare aminte. Sint extrem de interesante si materialele ecplicative anexe, ale domnilor Iacomi si Gongoroi. Merita timpul si osteneala!
1.1. Da, excelent! (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de marsyas în data de 15.07.2019, 00:54)
L-am sharuit si eu, am vazut ca si tu! Articol de exceptie. Dar cui prodest? Masura e luata, nici macar nu are cine stie ce impact. Iar sunteti destepti intr-o tara de prosti.
1.2. O directiva poate sa directeze ce pofteste (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 07:43)
Noi n-ar trebui sa fim prosti si sa luam totul ca atare.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 08:58)
Pur intamplator ma numesc Dracnea (iar ca mine sunt multi altii), si doresc sa atribui pentru asfaltarea drumurilor din judet contracte platite din banii publici unei companii care sa-mi apartina de drept dar lumea sa nu stie asta. Vreau si eu niste milioane de Euro din banii publici ca sa traiesc bine (ca este la moda furtul din avutul public nesanctionat sau chiar ocrotit de legile iordache).
Doreste cineva sa ma ajute si sa deschida o firma de constructii si asfaltari cu actiuni la purtator pe care apoi sa mi le cedeze mie, neoficial bineinteles (ofer in schimb unele avantaje financiare)? El sa fie paravanul iar eu beneficiarul de drept al banilor incasati de firma respectiva.
Traiasca actiunile la purtator!
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 09:09)
N-ai avut rabdare sa citesti articolul.
Asta e!
N-ai pierdut nimic.
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 09:14)
Fara sharuri sint mort. Multumesc MA si marsyas! Noroc ca mai sharuiesc si ziarul tiparit!
1.6. Eu, in lacomia mea... (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de MA în data de 15.07.2019, 09:19)
N-as vrea sa va impart. Dar asta e, trebuie adapata si marea cireada la piriiasul de intelepciune pe care il revarsati pe glie. Asa o sa aiba multi actiuni la dvs. La purtator...
1.7. Fara actiuni la purtator... (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de MA în data de 15.07.2019, 09:21)
... Dracnea n-o sa mai fure? Dar ceilalti? Am rezolvat toate problemele?
1.8. Asta e o problema... (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de MA în data de 15.07.2019, 09:26)
Ar trebui sa mai publicati si hai ku-uri, lectura apasata e o deprindere pe cale de disparitie...
1.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.8)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 09:54)
Pai, nici prin haiku-uri nu cred ca reusim sa comunicam.
Pe ce facem pariu ca nu a inteles cind i-am spus "N-ai pierdut nimic" ?
1.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 16:27)
“... licitaţiile de alocare a contractelor să fie riguroase, iar pedepsele pentru situaţii de conflict de interese să se lase cu ani buni de puşcărie şi confiscări de averi” nu rezolva problema infractionalitatii pentu ca “rigurozitatea” nu poate patrunde atat de adanc in spatele licitatiei incat sa ajunga pana la detinatorul real al actiunilor si nici inasprirea sanctiunilor nu rezolva problema infractionalitatii (de orice fel) – din moment ce nici macar pedeapsa capitala nu a facut-o - ci doar o diminueaza.
“... societăţile cu acţiuni la purtător pot fi excluse de la licitaţii cu statul ...” - rezolva problema contractelor cu statul” dar nu rezolva alte probleme cum ar fi utilizarea actiunilor la purator ca echivalent al cash-ului in tranzactiile murdare (spre favorizarea evazionistilor, traficantilor, teroristilor etc.).
Actiunile la purtator favorizeaza astfel de “mizeru” pe care ar trebui sa le accept in numele unei false pudori democratice (“controlul autoritatii de stat asupra cetatenilor” - care in esenta nu este un control ci o supraveghere a corectitudinii tranzactiilor si nu a cetateanului). In plus, ca cetatean onest chiar nu ma deranjeaza (ci chiar ma ajuta) existenta unei supravegheri care sa aiba ca obiectiv final diminuarea componentei nocive a societatii si lupta impotriva ei. Exista vreun cetatean de buna credinta care a avut de suferit de pe urma supravegherii de catre stat a corectitudinii derularii unor activitati? Nu am auzit de asa ceva insa toti am auzit de probleme majore generate de absenta sau de superficialitatea supravegherii.
Daca acceptam posesia si tranzactionarea electronica a banilor, tot la fel trebuie sa acceptam si poseia si tranzactionarea electronica a actiunilor (pentru ca ambele sunt la fel de “nocive” si de supuse “controlului autoritatii”). Ce rost are sa excludem una daca oricum ramane cealalta ca alternativa?
Reveniea la actiunile la purtator este precum intoarcerea la comertul cu monede in detrimentul celui electronic (care este supus “controlului statului” si deci afecteaza democratia).
Nu suntem atat de avansati spiritual incat sa revenim la actiunile la purtator sau sa renuntam la credinta in dumnezeu.
Dar sa trecem peste astea si sa acceptam apologia pentru actiunile la purtor ca simbol al democratiei autentice si al luptei impotriva nazismului.
Acum toate actiunile sunt la purator si sa analizam cateva aspecte (prin comparatie cu actiunile electronice) ce decurg din aceasta situatie.
Depozitarea
Daca actiunile la purator (AP in continuare) SNP ar fi de marimea unei bancnote de 100 lei (ceea ce ar fi realist),100.000 actiuni ar ocpa acelasi spatiu ca si 1.000 de pachetei de cate 100 lei si ar valora 40.000 lei (o suma relativ mica pentru un investitor). Ma intreb unde ar depozita Ceocea sau Doros gratuitele la SIF2 sau Ciorcila pe cele la TLV. Sau cum ar fi depoziarea unui pachet de actiuni ARCV de cateva mii de lei doar?!
Siguranta
Actiunile aflate in custodia brokerului sunt mai sigure decat cele depozitate acasa si expuse la riscul furtului din locuinte (care ar capata amploare in cazul generalizarii AP).
Este o situatie similara cu depozitarea banilor in cont la banca sau sub saltea in casa (doar ca actiunile vor ocupa un spatiu mult mai mare decat banii).
Ca o paranteza trebuie sa mentionez ca externalizarea depozitarii si vehicularii actiunii nu afecteaza dreptul de libera dispozitie asupra actiunii (cel mult il intarzie atunci cand apar blocaje cum ar fi cel al internetului etc. dar dreptul de proprietate si de libera dispozitie raman neatinse, la fel ca si in cazul tranzactiilor bancare on-line sau cu cardul).
Tranzactionarea/Vanz area
Nu mai avem brokeri (ca ne costa si ne lasa fara “libera dispozitie”). Ce fac cu cele 100.000 actiuni SNP (initial intram pe interfata on-line a SSIF-ului, dadeam un click pe mouse si in timp de cateva secunde le vindeam). Acum trebuie sa dau anunt la ziar (sau in mediul on-line pe siteuri specializate similare autovit sau imobiliare) achitand comisionul corespunzator apoi astept. In final ma suna un cumparator de la Satu Mare si imi spune ca vrea doar 10.00 actiuni. Le vand, sau nu le vand? Merg la Satu Mare sau I le trimit prin posta iar el mi le plateste prin transfer bancar sau la posta la primirea pachetului (ramburs)? Dar daca pachetul de actiuni este de o valoare mai mare si tranzactia pe incredere este riscanta? Merg la Satu Mare ca sa ke vand? Dar daca pachetul este foarte mare ca volum (actiuni ARCV de 20.000 lei)? Il transport cu camionul sau cu duba? Dar daca nu este un cumparator de buna credinta, ma intalnesc cu el, imi da una in barba si fuge cu actiunile TGN la purtator?
In opinia mea actiunile la purtator reprezinta o intoarcere in urma la momentele de pionierat ale burselor aducand cu ele totodata o multime de neajunsuri – si toate acestea in numele unei false pudori democratice. Dupa filozofia din articolul asta, pe aceleasi considerente ar trebui sa renuntam nu numai la brokeri si la actiunile electronice ci si la banci si la carduri si la tranzactiile on-line si sa ne intoarce la comertul cu galbeni (ca ne supravegheaza “ba-bau” si ca pierdem “libera dispozitie” - Oare?).
1.11. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.9)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 16:36)
Modestia este o consecinta a inteligentei pe cand infatuarea denota lipsa ei.
1.12. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.7)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 16:50)
Intrebari stupide.
Evident ca nu rezolva toate problemele din lume (sau din tara) insa pot fi rezolvate sau diminuate unele probleme (cele de tipul Dracnea + evaziunea + terorismul + traficantii + eventual alte probleme similare) fara a fi afectat in vreun fel dreptul de proprietate si de dsispozitiune asupra detinerii/posesiunii respective. Faptul ca banii mei retinuti de stat (prin taxe, impozite, accizde etc.) pot ajunge in buzubarele unora precum dracnea in detrimentul dezvoltarii tarii (autostrazi, spitale etc.) si indirect si al bunastarii mele ma afecteaza mai mult decat absenta dreptului de a-mi depozita actiunile in casa si de a le tanzactiona la colt de strada la ora unu noaptea (cand brokerul doarme).
1.13. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.8)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 16:58)
Intr-adevar inteligenta oamenilor a evoluat si "lecturile apasate" nu mai sunt necesare pentru intelegerea unui text, insa nu trebuie sa iti faci griji pentru "lectura apasata" deoarece atat timp cat existi ea nu este "pe cale de disparitie".
1.14. Fals (răspuns la opinia nr. 1.10)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 17:03)
Supravegherea stricta a intregii societati sub pretextul ca unii dintre membrii acesteia ar putea necesita supraveghere sau chiar izolare( infractori, criminali, teroristi ), inseamna reducerea intregii societati la nivelul respectiv. Este o obsesie fascistoida, ghetoizanta, comunistoida, sau in general autoritarista.
1.15. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.14)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 17:50)
In opinia mea nu inseamna reducerea intregii societati la nivelul resoectiv ci protejarea acelei parti normale/pozitive (sau cum doresti sa-i spui) a societatii de componenta nociva. O societatea fara acea componenta benefica a supravegherii ar arata precum traficul din India Ce trafic preferi - pe cel din India sau pe cel din Europa.
Acolo unde exista reguli, in absenta unei constiinte suficient de avansate a populatiei, trebuie sa existe si supraveghere (altfel regulile/legile se intorc impotriva celor care le respecta intrucat acestia devin perdantii din societate pentru ca ceilalti ii vor parazita).
Revenind la actiuni, tranzactionez in piata noastra (si detin actiuni listate) de peste 10 ani si nu m-a afectat cu absolut nimic faptul ca tranzactiile mele au fost supravegheate. Anumite tipuri de supravegheri sunt necesare, altfel se instaleaza anarhia.
1.16. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.10)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 18:26)
Nu inteleg ce inseamna pentru tine expresia ta "falsa pudoare democratica".
De exemplu, pretentia ca actionarii sa decida forma actiunilor emise, conform cu prevederile Legii 31/1990, este, dupa tine, o falsa pudoare democratica?
In virtutea eliberarii de "falsa pudoare democratica", a fost legitim ca aceasta decizie sa fie luata de stat si de consultantii americani USAID, contrar Legii?
Din sfiala, am crezut ca nu trebuie sa detaliez ce a insemnat eliberarea nazistilor de "falsa pudoare democratica"; din vara anului 1940, ambasadorul german la Paris, Otto Abetz, a organizat exproprierea familiilor evreiesti bogate; din cei 340 de mii de evrei aflati in Franta europeana, 75 de mii au fost deportati in cimpurile mortii; au murit 73 de mii.
Mai vrei?
Astfel de lucruri pe care unii le numesc crime, nu au fost savirsite nejustificat (bancnota de doua coroane care imi ilustreaza textul, sugereaza, cu discretie, caracterul rational al motivelor), dar peste asta, este de presupus ca cineva va fi indemnat sa nu ne impiedicam de "falsa pudoare democratica" si sa adoptam masurile necesare spre binele omenirii.
Scuza-ma, chiar daca unele dintre argumentele tale poate ca ar merita raspunsuri mai amanuntite, nu ma simt in stare sa dezbat cu tine nimic.
Asta, desi toate argumentele tale au fost deja zdrobite in controversele de pina acum.
Citeste colectia ziarului BURSA.
1.17. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.10)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.07.2019, 10:23)
Cand brokerii de la Harinvest furau actiunile investitorilor direct din sectiunea 1 a Depozitarului Central si vindeau actiunile clientilor prin sell out-uri de ordinul sutelor putem vorbi de siguranta actiunilor aflate in custodia brokerului sau a Depozitarului ? De o supraveghere competenta a reglementatorului ASF???
2. Bravo Make!
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 00:50)
Mai rar articol atat de clar si bine construit. Profesionalism de inalta clasa!
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 02:13)
In estul Europei nu exista alt ziarist de nivelul asta.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 09:11)
Multumesc nr.2 si 3!
3.2. Cum, nici la rusi?!? (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de MA în data de 15.07.2019, 09:23)
Sovieticii trebuie ca au unii si mai si, numai ca-i tin ascunsi prin Yakutia...
4. Furtuna intr-un pahar cu apa!
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 07:23)
384 de firme cu actiuni la purtator, inteleg ca in 2009 sau in 2017, candva. Adica nimic, nesemnificativ. Cate sunt azi? Tot cateva sute? Si ce inseamna 'firmele risca dizolvarea'? Deci nu e automat prin efectul legii? De-aia nu scrie presa si nu vorbeste lumea, ca nu merita interesul.
4.1. Boul are coarne (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.07.2019, 08:15)
Articolul arata de ce merita interesul aceasta chestie care, altfel, nu merita interesul. Asta-i spilul si daca e cu spil, nu e pentru prosti. Asta-i un articol pe care tu nu-l meriti. Ce dreptate are Make, nu ai pierdut coarne, deci ai coarne!
4.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 10:29)
Primul subtitlu al acestui articol este "INTRODUCERE: REQVIEM PENTRU UN INSTRUMENT FINANCIAR".
Amice, ai idee ce este acela "Reqviem"?
Indeobste se cinta la mort, cum ai depune o coroana de flori.
In mintea ta, poti spune despre Reqviem, despre flori sau despre slujba de inmormintare ca sint "Furtuna intr-un pahar de apa!"?
5. La purtator dar purtatorul nu era fictiv.
(mesaj trimis de Theraflu în data de 15.07.2019, 08:03)
Domnul Florian aveti mare dreptate ! Este o lege proasta probabil din necunoastere sau rea intentie si inclin sa cred ca mai mult din prostie a fost facuta. Am niste actiuni "la purtator" aparent fara valoare luate de la vechituri pe care scrie anonime si la purtator dar si aici subliniez DAR actiunile au numar si serie iar pe verso se afla o rubrica registru cu numele proprietarului, data transmisiunii, semnaturi, stampila de la societate si totul este mai transparent si mai detaliat decat este piata de capital acum. O data pe an trebuia sa treci probabil pe la societate sa nu mai fi chiar anonim. Probabil ca atunci in urma transmisiunii de la un proprietar la altul nu se platea impozit pentru ca nu este mentionat pretul dar actiunile circulau intocmai cum circula banii dar mai documentat. Pe mine m-a incantat semnaturile proprietarilor de pe verso, industriasi, bancheri, banci. Daca aveti timp trec pe la redactie si cred ca ar util sa mai publicati(cred ca ati mai publicat) care ar fi mecanismul de functionare a unei astfel de piete si probabil ar fi nevoie pentru supravegherea ei si de un "ASF" al actiunilor la purtator si chiar cred ca ar deveni o piata mai mare, mai libera, mai transparenta si mai lichida decat "barcuta" noastra piata de capital.
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 09:47)
Da, am publicat altadata cum functioneaza actiunile la purtator. Numele sint scrise pe actiune, o data pe an, la sediul societatii, unde sint depuse si imobilizate, pentru numaratoare, in vederea AGA (ca sa se poata numara voturile si distribui dividendul). Intre ani, ele pot circula fara consemnarea numelor proprietarilor succesivi si fara taxe, ceea ce contribuie la sustinerea pretului actiunilor la purtator. La asta se adauga scutirea comisionului brokerului, absenta costului cu deplasarea pina la broker, independenta fata de orarul de functionare a pietei etc. - toate astea se regasesc ca adaos in pretul actiunii.
6. Articol frumos si corect, dar...
(mesaj trimis de Radu Mischie în data de 15.07.2019, 12:05)
In viata mea de avocat care se ocupa cu firme, actiuni, etc (drept societar, pe scurt), de prin 2002 incoace, am fost intrebat de doua ori despre actiuni la purtator. De fiecare data, cei doi urmareau sa ascunda proprietarul real. Au abandonat ideea dupa ce le-am descris pe scurt mecanismul - li se parea prea complicat, etc.
Undeva, la un master in Anglia, am aflat ceea ce ne spune si Make mai sus: ca pana si actiunile nominative au fost puse intr-un seif, dematerializate (si cumva nominalizate), tocmai pentru a facilita tranzactiile. E ideea de depozitar central, care depoziteaza pur si simplu aceste titluri in forma lor fizica si emite doar niste inregistrari in cont. Practic, ce ni s-a spus este ca acest mecanism de depozitare faciliteaza tranzactiile (ceea ce ne spune si Make mai sus).
Cred ca pe aici se invarte intelegerea multora din cei care stiu cat de cat despre actiunile la purtator. Adica: daca sunt fizice - incurajeaza frauda. Daca totusi nu incurajeaza frauda - e greu sa faci tranzactii frecvente cu ele.
Si, de aici, putem afla o reticenta de baza la aceste actiuni.
Ca opinie personala, nu sunt sigur ca, daca aveam actiuni la purtator pe scara larga, aveam o piata de capital mai dezvoltata. Chiar si fara scandaluri (SAFI/FNI), crize si altele asemenea. Posibil oamenii sa fi tranzactionat mai mult, dar nu atat de mult. Si cand ma gandesc la "cumpar actiuni, baieti, cumpar actiuni" pe care il auzeam de la minoritarii nostri colorati in orice oras mai rasarit, undeva in centru, ma gandesc ca tot acolo ajungeau si actiunile la purtator.
Plus: chiar daca o sa starnesc ceva comentarii dezaprobatoare, situatia normala in ziua de azi este (si era si acum 20 ani) tranzactionarea electronica, nu transferul actiunilor din mana in mana.
6.1. Daca am avea o piata normala... (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de MA în data de 15.07.2019, 12:12)
... am putea vorbi si de situatia normala... Asa...
6.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
(mesaj trimis de Radu Mischie în data de 15.07.2019, 12:19)
Pai n-a zis nimeni ca avem o piata normala :) doar zic ca e mai normal sa tranzactionam electronic, decat prin hartii. Parerea mea.
Acum, si dumneavoastra, si Make, stiti istoria anilor '90 si chiar a anilor 2000 si din traite, nu doar din citite si auzite (ca noi). Chiar credeti ca daca aveam actiuni la purtator ele ajungeau altundeva decat au ajuns cupoanele? Mama si tata tineau cupoanele astea undeva ascunse, intr-o boxa a unui pick-up. Cred ca la fel ar fi facut si cu actiunile la purtator...
6.3. Plastic... (răspuns la opinia nr. 6.2)
(mesaj trimis de MA în data de 15.07.2019, 13:18)
Am revazut scene memorabile de cotlonire a cupoanelor!:)) Va dati seama ce senzatii proustian absconse zac prin haurile subconstientului lui alde Simionescu, Siminel sau Brailoiu... Parerea mea e ca nu trebuia dat nimic din averea intregului popor! Privatizarea e un nonsens, fesenila a trebuit sa inventeze o duda de semn contrar la nationalizare, sau, ma rog, care sa sune ca atare. Din inovatie in inovatie am ajuns unde am ajuns. Si nu ne potolim...
6.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 13:59)
Imi cer iertare, nu vreau sa jignesc, ci doar vreau sa informez generatia mai tinara: intreaga aceasta discutie a avut loc, zeci de ani, incepind din 1995, inclusiv in jurul argumentelor formulate de tine, acum.
De aceea, nu ma voi intinde sa plictisesc inutil, ci voi face doar doua observatii:
1. Niciodata nu am prezentat alternativa actiune la purtator/actiune nominativa (eventual, dematerializata) drept o disjunctie exclusiva, ci, am informat, precum si in acest articol, ca ele sint instrumente concomitente (sistemele de tranzactionare corespunzatoare fiecareia pot convietui perfect, cu atit mai mult cu cit actionarii pot decide sa transforme actiunile la purtator in actiuni nominative si invers, atunci cind vor si au interesul sa o faca).
2. Nu ar fi trebuit sa fiu crezut pe cuvint ca permisiunea actiunilor la purtator ar fi fost utila pietei de capital, (NOTA. Totusi, experienta sociala contrazice experienta ta personala - intre anii 1992 si 1996, piata certificatelor de proprietate era exploziva si prilejuia tranzactii peste tot in tara; de asemenea, poti consulta rubrica de mica publicitate din ziarul BURSA al acelor timpuri, vei constata ca vinzarile si cumpararile de actiuni emise in programul pilot de privatizare din 1993, ocupa cam 3-4 pagini de ziar. Parasirea in dulap a Cupoanelor din 1995 isi are explicatia in faptul ca au fost emise NOMINATIV, cu scopul explicit sa impiedice tranzactionarea lor - adica, atunci cind vorbesc despre autoritati batute in cap, nu glumesc si nu insult. Certificatele de proprietate au fost inlocuite in 1995 cu Cupoane de privatizare, ca sa-l loveasca pe raposatul Dinu Patriciu, care acumulase o mare cantitate si fiind liberal, era considerat un dusman politic de catre PSD-isti).
Lupta CNVM si a consultantilor americani USAID contra actiunilor la purtator a imbracat forme extreme, falsificarea prevederilor legale in materiale distribuite populatiei, scrisori distorsionate in raport cu legea adresate de Ministerul Reformei miilor de societati privatizate, eu insumi am fost amenintat cu puscaria de presedintele CNVM la televizor, de consultantii USAID (fata in fata) si am fost silit sa dau declaratii la politie, sub semnatura.
Circa 7 milioane de cuponari inca mai detin actiunile primite in Programul de Privatizare in Masa (PPM); tu spui ca pericolul actiunilor la purtator ar fi fost exact asta.
Ce ne-ar fi costat sa respectam legea si sa permitem actionarilor societatilor din PPM sa decida singuri ce fel de actiuni vor sa emita, fie nominative, fie la purtator?
Ne-ar fi costat un blocaj mai mare de atit?!
6.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.4)
(mesaj trimis de Radu Mischie în data de 15.07.2019, 17:46)
Eu nu m-am simtit jignit. Marturisesc ca (apropo de Matrix) am luat o mica pastila rosie cu acest articol. Cat efect practic are in prezent si pentru viitor, e altceva. Dar cred ca a meritat.
6.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.5)
(mesaj trimis de MAKE în data de 15.07.2019, 18:43)
Nici macar n-am sperat la un astfel de efect.
Am scris doar din respect pentru crezul meu.
Iti multumesc!
7. Perfect de acord
(mesaj trimis de hanonimum în data de 15.07.2019, 16:43)
In convingerea mea, ati surprins, intr- un mod destul de didactic, esenta mai multor fenomene ale ,,lumii inconjuratoare'', care merg si dincolo de subiectul articolului. Si anume in privinta tendintelor autoritariste. Cum spunea odata cineva( o personalitate al carei nume nu mi- l pot aminti momentan ), puterea corupe, iar puterea absoluta corupe in mod absolut. De aceea, nu ar fi total deplasat sa presupunem ca o putere absoluta globala ar avea potentialul de a fi promotorul si detinatorul coruptiei la nivel absolut si la scara globala. Asa cum ati mentionat, populatia, in cea mai mare parte a ei, nu sesizeaza un asemenea eveniment ,,marunt'''( o amputare a unei libertati cetatenesti ) ca atare, in momentul in care se petrece, daca ea nu se manifesta direct in momentul respectiv, intr- o maniera dureroasa pentru persoana proprie. Nici macar nu o sesizeaza, darmite sa o perceapa acut. Populatia pare hipnotizata de diferitele (ter)tipuri de propaganda, de spalarile de creier ale structurilor de putere( din toate timpurile ), constiinta publica doarme, nu crede ca cei care ,,ii reprezinta interesele'' sunt capabili de manipularile perfide si diabolice care par extrase din scenariile ,,teoriilor conspirationiste''. Oamenii se trezesc doar atunci cand ceva ii injunghie, cand simt o durere cumplita, vad ,,curgand propriul lor sange''' si cand este deja destul de tarziu. Adicatelea nu vegheaza si nu se simt direct si personal responsabili atata timp cat nu se vad direct si personal vizati, pentru ca aceasta ar cere un efort cvasipermanent, si interes fata de toti semenii nostri, cel putin la nivel principial, fundamental, adica atunci cand un principiu al libertatii persoanei este lezat. Pana atunci dorm cu increderea, aparenta, ca interesele le sunt reprezentate de catre cei aflati la putere. Pentru ca traim, suferim si murim int- o tara democratica dintr- o uniune a unor tari democratice. Si asta inseamna ca autoritatile statului vegheza la respectarea drepturilor si libertatilor noastre( nicidecum nu cauta mijloace de a le ingradi ). Mai ales ca platim si taxe pentru aceasta, precum si pentru multe alte cele(cel putin in versiunea oficiala )nu- i asa ?. Este discutabila si reprezentativitatea autoritatilor aflate atat de departe de omul simplu, intr- un lant ierarhic.
Parerea mea.
Felicitari pentru profunzimea si temeinicia articolului !