ACUZAŢII GRAVE ÎN BRITISH MEDICAL JOURNAL Politicienii şi guvernele suprimă ştiinţa în cazul Covid-19

"Politicienii şi guvernele suprimă ştiinţa şi spun că fac acest lucru în numele interesului public, pentru accelerarea procesului de diagnosticare şi de tratament", începe un articol din prestigioasa publicaţie British Medical Journal, care apare din 1840.

Sub titlul "Covid-19: politicisation, "corruption', and suppression of science", Kamran Abbasi, editorul executiv al revistei, acuză că "ştiinţa este suprimată pentru câştiguri politice şi financiare", iar "Covid-19 a dezlănţuit corupţia pe scară largă a statului". Responsabili pentru această stare de lucruri sunt politicienii şi industria farmaceutică, dar şi oamenii de ştiinţă şi experţii în sănătate, după cum afirmă autorul, care foloseşte termenul de "complex politico-medical" pentru a-i cuprinde pe toţi aceşti "actori" şi legăturile dintre ei.

Pentru ilustrarea fenomenului, Kamran Abbasi utilizează exemplul Marii Britanii, însă comentariile de pe marginea articolului susţin că răspândirea sa este mult mai largă.

Editorul BMJ afirmă că "răspunsul Marii Britanii în faţa pandemiei oferă cel puţin patru exemple de suprimare a ştiinţei sau a opiniilor oamenilor de ştiinţă".

În primul rând, dezbaterile Grupului Ştiinţific pentru Situaţii de Urgenţă (Scientific Advisory Group for Emergencies, SAGE) au fost iniţial secrete şi doar unele informaţii "scăpate" în presă au forţat o transparenţă mai mare.

Apoi a fost întârziată publicarea unui raport care dezvăluia efectele coronavirusului asupra minorităţilor, în timp ce altă publicaţie prestigioasă, Lancet, a prezentat cazul unui specialist guvernamental căruia i s-a interzis să dea declaraţii de presă din cauza "mediului politic dificil".

În continuare este amintită şi discrepanţa severă dintre performanţa reală a testelor pentru diagnosticarea Covid-19 şi performanţa promisă de producători.

"Politicienii afirmă deseori că urmează perceptele ştiinţei, însă aceasta este o simplificare înşelătoare, în condiţiile în care ştiinţa este doar în mod rar absolută", mai scrie editorul executiv de la BMJ.

Tocmai din acest motiv nu este suficient ca factorii de decizie să urmeze recomandările ştiinţei pentru a câştiga încrederea populaţiei când elaborează politicile publice, ci trebuie ca "ştiinţa să fie deschisă verificării şi să nu fie afectată de interferenţa politicului".

Această afirmaţie este de o importanţă capitală, mai ales în ţări unde încrederea populaţiei în politicieni este nulă, cum este şi cazul ţării noastre.

În articol se mai arată că "suprimarea ştiinţei sau a opiniilor oamenilor de ştiinţă nu este doar un fenomen britanic", fiind oferit şi exemplul Statelor Unite, în condiţiile în care "politicile publice, oamenii şi programele de achiziţii sunt corupte de de agendele politice şi comerciale".

Autorul Kamran Abbasi oferă exemple uimitoare ale conflictelor de interese prezente în programele de combatere a pandemiei din Marea Britanie şi susţine că "oficialii guvernamentali pot ignora sau alege în mod preferenţial anumite aspecte ştiinţifice, în timp ce se implică în practici anti-competitive, care favorizează produsele lor sau pe cele ale partenerilor sau asociaţilor".

Din păcate, propunerile lui Abbasi pentru creştere transparenţei şi responsabilităţii autorităţilor nu au nicio şansă de aplicare, deoarece, aşa cum recunoaşte singur, "mizele sunt extrem de mari pentru politicieni, consilierii ştiinţifici şi angajaţii guvernamentali", în condiţiile în care "carierele şi conturile lor bancare depind de deciziile pe care le iau".

Concluzia editorului executiv de la British Medical Journal este că "politizarea ştiinţei a fost caracteristică unora dintre cei mai odioşi autocraţi din istorie, iar acum a devenit, regretabil, un lucru comun şi în democraţii".

Doctorul Kamran Abbasi îşi încheie pledoaria cu un avertisment teribil: "complexul politico-medical are tendinţa să suprime ştiinţa, prin amânarea publicării unor studii, promovarea preferenţială a studiilor favorabile sau reducerea la tăcere a unor oameni de ştiinţă", iar aceasta "reprezintă un pericol pentru sănătatea publică, deoarece atunci când ştiinţa este suprimată, oamenii mor".

În bibliografia articolului din BMJ există o trimitere către o analiză de pe site-ul revistei Science, unde este prezentat modul în care a fost "grăbită" achiziţionarea unor cantităţi masive din medicamentul Remdesivir (n.a. "The "very, very bad look' of remdesivir, the first FDA-approved COVID-19 drug", Science, 28.10.2020).

Producătorul, Gilead Sciences, a încheiat un acord cu UE în 8 octombrie 2020, cu o valoare de peste un miliard de euro, iar peste două săptămâni Food and Drug Administration (FDA) a aprobat utilizarea medicamentului în SUA.

"Ambele decizii i-au uimit pe specialiştii care au urmărit cu atenţie rezultatele testelor clinice în ultimele 6 luni", scriu autorii articolului din Science, care subliniază că "cel mai bun rezultat a fost reducerea modestă a timpului de recuperare pentru pacienţii spitalizaţi cu cazuri severe", în timp ce "studii mai mici au ajuns la concluzia că Remdesivir nu are niciun efect".

În 15 octombrie 2020 a venit ceea ce autorii articolului numesc "lovitura de graţie" pentru Remdesivir, în condiţiile în care "concluziile celui mai mare experiment, realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, au arătat că Remdesivir nu reduce mortalitatea şi nici timpul de recuperare al pacienţilor".

Atunci cum sunt justificate contractele de miliarde de euro? Nu ar fi trebuit ca preţul să reflecte gradul de eficienţă al medicamentului?

Iar apoi, cum rămâne cu ştiinţa invocată permanent de politicieni şi grupurile interesate pentru a reduce la tăcere orice opinie contrară?

"Revista Science a aflat că deciziile FDA şi UE au fost luate în circumstanţe neobişnuite, care au oferit companiei avantaje importante", se mai arată în articolul din Science, care accentuează faptul că "FDA nu a consultat niciodată un grup de experţi externi, pe care îi avea la dispoziţie pentru evaluarea problemelor complicate ale medicamentelor antivirale".

Grupul, numit Antimicrobial Drugs Advisory Committee (AMDAC), include specialişti din mai multe domenii, cum ar fi biostatisticieni, farmacişti sau specialişti în boli infecţioase, dar şi reprezentanţi ai consumatorilor.

Uniunea Europeană şi Gilead au încheiat negocierile şi au căzut de acord asupra preţului Remdesivir cu o săptămâna înainte de publicarea rezultatelor pentru experimentul supervizat de OMS. "UE nu a ştiut rezultatul testului în momentul semnării contractului, însă compania Gilead, care a donat Remdesivir pentru evaluare în cadrul testului, a fost informată în 23 septembrie cu privire la rezultate şi a ştiut despre eşec", se mai arată în articolul din Science.

În aceste condiţii, mai poate exista încredere în aşa-numitele "autorităţi"? Poate, dar într-un singur fel: prin asigurarea în mod strict a conformării cu principiul "pielea în joc", nu doar pentru propriile persoane, ci şi pentru toate rudele acestora, măcar până la nivel de strănepoţi.

După ce toate aceste "personalităţi" vor fi vaccinate, trebuie să urmeze o perioadă de cel puţin cinci ani de evaluare a efectelor, iar apoi se poate oferi vaccinul tuturor, dar numai la cerere.

În ziua în care a apărut articolul din British Medical Journal, publicaţia online EUobserver scria că preţurile vaccinurilor anti-Covid care vor fi achiziţionate de Comisia Europeană nu pot fi făcute publice din cauza "obligaţiilor contractuale", conform unor declaraţii ale comisarului pentru sănătate Stella Kyriakides.

Oare de ce nu pot fi făcute publice şi de ce au acceptat autorităţile europene astfel de clauze contractuale? În acest caz nu este nevoie de transparenţă?

Informaţia din EUobserver completează un tablou deosebit de grav şi îngrijorător al modului în care autorităţile din Europa au "ales" să lupte contra noului coronavirus, pe fondul alimentării fricii şi angoaselor existenţiale ale cetăţenilor.

Agenţiile de ştiri au scris în vară că marile companii farmaceutice au cerut autorităţilor europene imunitate în faţa legilor şi exonerarea de orice responsabilitate, inclusiv din punct de vedere al despăgubirilor materiale, în ceea ce priveşte efectele negative secundare ale vaccinurilor anti-Covid (n.a. vezi articolul "De ce au nevoie companiile farmaceutice de imunitate în faţa legii?", BURSA, 05.08.2020).

Unui astfel de tablou i se potriveşte bine doar un singur titlu, "Noaptea ca hoţii".

Iar toţi aceşti nenorociţi lacomi ne cer să avem încredere în ştiinţă. Bineînţeles că avem încredere, dar nu în "ştiinţa" lor, care pare mai mult o dogmă care neagă însăşi natura ştiinţei.