Adevărata înfrângere a Braziliei încă nu a venit

Umilinţa suferită de echipa naţională a Braziliei la Campionatul Mondial a determinat autorităţile de la Brazilia să caute noi mijloace pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale din octombrie 2014.

Care a fost "soluţia" pentru relansarea unei economii foarte aproape de recesiune? Stimularea creditării, bineînţeles. Financial Times a scris recent că "Brazilia a injectat 20 de miliarde de dolari în sectorul bancar", în condiţiile în care "cea mai mare economie din America de Sud luptă pentru a scăpa din stagflaţie". Deci nu este vorba doar de stagnare economică, ci de stagnare economică pe fondul unei creşteri accelerate a preţurilor.

Conform articolului din FT, banca centrală a anunţat relaxarea cerinţelor pentru rezervele minime obligatorii, precum şi schimbarea modului de calcul a gradului de risc pentru anumite tipuri de credite, cu efecte imediate asupra cerinţelor de capital ale băncilor.

Măsura are, desigur, un pronunţat caracter populist şi a fost adoptată în speranţa că vor fi repornite motoarele economiei, "gripate" în prezent de pesimismul din sectorul industrial.

Dar este lipsa creditului adevărata problemă? Nici pe departe. Conform datelor de la Banca Centrală a Braziliei, creditul a crescut cu o rată anuală de 11,8% în iunie 2014, în condiţiile în care creditul acordat companiilor nefinanciare a crescut cu 9,7%, iar creditul acordat gospodăriilor populaţiei cu 14,3% (vezi graficul 1).

După cum se observă, la puţin timp după declanşarea crizei financiare globale, creditul din Brazilia a crescut cu rate anuale de peste 30%, iar aceasta a permis menţinerea unei iluzii a creşterii economice sustenabile, chiar dacă avansul PIB-ului din acea perioadă a atins un maxim al ultimilor 20 de ani în 2010, de 7,5%, conform datelor de la FMI.

Creşterea explozivă a creditului a avut loc pe fondul unor dobânzi medii deosebit de ridicate (vezi graficul 2), însă media ascunde dobânzile foarte scăzute oferite de băncile de stat (vezi graficul 2).

Ultimele date de la banca centrală arată o dobândă medie de 21% în iunie 2014, în timp ce dobânda de politică monetară (n.a. rata Selic) este de 11%, iar dobânda cerută de BNDES (n.a. Banca de Dezvoltare a Brazilei) era de 4,5%.

Acesta este contextul în care s-a înregistrat o creştere accelerată a datoriilor populaţiei, în special pentru achiziţia de locuinţe şi autoturisme, precum şi amorsarea unei bule imobiliare, mai ales pe segmentul comercial.

În aceste condiţii, doar temperarea creşterii anuale a creditului a fost de ajuns pentru declanşarea primei etape a imploziei bulei imobiliare. Revista Exame scria, la începutul anului, despre situaţia extrem de dificilă de pe piaţa imobiliară comercială, unde a crescut accelerat numărul mall-urilor şi a clădirilor de birouri goale.

Exuberanţa de pe această piaţă a atins cote maxime în 2012 şi 2013, când valoarea investiţiilor a ajuns la maxime istorice, justificate prin creşterea economică şi înmulţirea accelerată a numărului companiilor care au nevoie de spaţii. Datele de la Cushman & Wakefield arată că rata de neocupare a crescut până la 18% pentru clădirile de birouri, după cum mai scrie revista Exame.

Va conduce decizia băncii centrale la relansarea creditării? Directorul executiv al băncii Itaú-Unibanco, cea mai mare bancă privată din Brazilia, a declarat că "se vor crea condiţiile pentru stimularea creditării în anumite segmente ale pieţei financiare unde lichiditatea este mai scăzută", conform articolului din FT, dar economiştii nu sunt convinşi. "Problema Braziliei nu este creditarea, susţinută amplu de băncile de stat, ci lipsa cererii de credite, pe fondul încrederii scăzute din mediul de afaceri", a precizat un economist de la Nomura pentru FT. Cotidianul financiar britanic mai aminteşte şi de celelalte obstacole cu care se confruntă investitorii din Brazilia: schimbările frecvente ale reglementărilor, codul fiscal deosebit de complicat şi amestecul statului în anumite sectoare economice, în special industria petrolieră.

În curând nu vor mai exista, însă, astfel de opinii critice la adresa autorităţilor braziliene. Bloomberg a scris recent că economiştii băncilor de pe piaţa locală au devenit "muţi" în urma scuzelor prezentate administraţiei prezidenţiale de către Banco Santander Brasil. Motivul? Analiştii subsidiarei băncii spaniole au declarat că "perspectivele economiei se pot înrăutăţi ca urmare a creşterii şanselor de realegere pentru Dilma Rousseff". Da, este vorba de aceeaşi doamnă, fost luptător în gherilele marxiste, care a atras huiduieli la fiecare apariţie pe stadioanele Cupei Mondiale.

Acum, mai mulţi reprezentanţi ai instituţiilor financiare şi fondurilor de investiţii au declarat că nu vor mai comenta situaţia politică, deoarece se tem de răzbunarea guvernului, după cum scrie Bloomberg.

Fondul Monetar Internaţional nu manifestă astfel de angoase. Economiştii instituţiei l-au criticat pe guvernatorul băncii centrale, Alexandre Tombini, pentru măsurile de susţinere a monedei naţionale, deoarece sunt "în contratimp cu tendinţa de încetinire a economiei", după cum arată tot Bloomberg.

Ministrul de finanţe Guido Mantega, cel care a declarat, în 2010, că s-a declanşat "războiul valutar", pe fondul extinderii programului de relaxare cantitativă al Federal Reserve, apreciază că măsurile băncii centrale sunt bune pentru temperarea inflaţiei şi a impactului noilor măsuri ale băncii centrale americane. Să fie criticile FMI determinate şi de alinierea Braziliei la noua tendinţă de subminare a dolarului ca monedă internaţională de rezervă?

Se poate. Dar aceasta nu va determina şi rezolvarea problemelor structurale cu care se confruntă economia Braziliei.

Din păcate, problemele Braziliei nu se opresc la piaţa imobiliară şi sectorul industrial. O ştire recentă de la Reuters arată că "fermierii brazilieni se confruntă cu probleme majore, în condiţiile în care porumbul modificat genetic nu mai rezistă dăunătorilor tropicali".

Se pare că agricultorii nu au rezistat promisiunilor unor recolte mai mari oferite de Monsanto, Syngenta DuPont şi alţii, fiind nevoiţi, ulterior, să folosească şi pesticide pentru a-şi salva recoltele. Acum ei cer despăgubiri de la marile companii internaţionale, pe fondul preţurilor scăzute de pe piaţă, în timp ce "guvernul brazilian este îngrijorat că plantarea repetată a culturilor cu aceeaşi sămânţă a făcut o superputere agricolă vulnerabilă în faţa dăunătorilor şi dependentă de pesticidele toxice", după cum mai scrie Reuters.

"Aproape că nu mai există seminţe care să nu fie modificate genetic", a declarat pentru Reuters Ricardo Tomczyk, preşedintele asociaţiei fermierilor din statul Mato Grosso, iar "companiile internaţionale dau vina pe fermieri".

Dacă presupunem, prin absurd, că relansarea creditării va stimula economia, cum poate acest "panaceu" să rezolve problema pierderii independenţei agricole?

Nu poate, iar soluţiile trebuie să vină tot de la factorul politic, tocmai din cauza politizării excesive a tuturor aspectelor vieţii economice şi sociale. Iar soluţiile presupun, în primul rând, renunţarea la idealurile utopice ale marxismului.

Adevărata înfrângere a Braziliei nu a venit încă şi mai poate fi evitată, dar pentru aceasta "revoluţionarii" trebuie să fie trimişi în junglă, de unde să lupte împotriva construirii unor stadioane grandioase, a căror adevărată menire a fost să devină închisori.