ADRIAN IONEL: "Unifarm este acel 112 pe care statul îl formează când un medicament dispare de pe piaţă"

CN Unifarm SA este o companie de stat fondată în 1935, de către Crucea Roşie şi Ministerul Muncii de la acea vreme, având o activitate neîntreruptă, până în 1998, sub numele de Depozitul Central Farmaceutic. Actualul manager, Adrian Ionel, care conduce compania de la 1 noiembrie 2012, ne-a vorbit într-un interviu despre activitatea companiei şi despre problemele cu care se confruntă.

Reporter: Ce aţi constatat când aţi preluat conducerea Unifarm?

Adrian Ionel:Aveam 26 de oameni, două maşini defecte, 59 de mii de lei în cont şi 6000 de metri pătraţi de clădiri distruse...

Mă gândeam că cel mai greu îmi va fi să interacţionez cu oamenii, dar, încet-încet, am dus o politică comercială şi de încredere în partenerii din piaţă care mă cunoşteau. Am mers personal la fiecare contractare în parte, tratând la sânge. Totodată, am eliminat intermediarii dintre mine şi producători, am încercat să obţin termenele de plată cele mai lungi sau condiţii comerciale cât mai avantajoase Unifarmului. Apoi, am început să recrutez oameni tineri, care cunoşteau cât de cât piaţa farmaceutică şi am investit nişte bănuţi în tehnică - erau cinci calculatoare în toată firma şi alea vechi de când lumea, fără niciun fel de licenţă... Accentul a fost pus pe mobilitate şi pe împletirea entuziasmului tinerilor cu experienţa celor în vârstă. A trebuit să aduc împreună 26 de oameni, care stăteau împrăştiaţi pe trei etaje de clădire, şi să încep să fac din ei o echipă. Una peste alta, în doi ani de zile am ajuns să fim compania cu cea mai mare creştere din România.

Reporter: Cu cât aţi crescut?

Adrian Ionel:Cu 2038% în primul an, iar al doilea an cu încă 138%. Am ajuns să finalizăm anul 2015 cu o cifră de afaceri de aproape 11 milioane de euro, cu o profitabilitate netă de 9%, cu 36 de oameni şi cu o flotă de zece maşini ale noastre, dar 150 în total, cu partenerii.

Reporter: Cât de importantă este echipa pe care aţi consolidat-o?

Adrian Ionel:Foarte importantă. Mă bucur că am creat-o şi mă pot baza că poate rezolva orice deficienţă, poate acoperi orice în timp util. Echipa este unită, vizionară, motivată de orice altceva decât latura bănească.

Reporter: Cum v-a "întâmpinat" Unifarm?

Adrian Ionel:Am schimbat total condiţiile de lucru, care erau de neimaginat: clădirile erau acoperite un metru de funingine şi ciuperci, geamurile se balansau... Ultima reparaţie făcută aici fusese în 1953, deci arăta crunt. Îmi aduc aminte că pe hol era un birou cu multe cutiuţe de medicamente vechi, îngălbenite de vreme, cu o plantă uscată şi cu un afiş lipit pe un perete care atârna...Asta e imaginea care mi-a rămas de când am intrat pentru prima dată în compania asta. Biroul de atunci este şi astăzi aici, l-am recondiţionat şi e al meu. Într-unul din cele două sertare, sub un strat de praf, era un exemplar din Scânteia din '83.

Reporter: Câte produse aveţi în prezent în portofoliu?

Adrian Ionel:Aproape 300.

Reporter: Care sunt liniile?

Adrian Ionel:Suntem implicaţi cel mai tare în programul de oncologie, unde încercăm să eliminăm discontinuităţile provocate de scoaterea de pe piaţă a medicamentelor ieftine de către importatori şi producători. Observăm că politica noastră de medicamente ne duce de la an la an într-o zonă mai problematică. Chiar în prezent se retrag din piaţă între 1100 şi 1200 de produse. A doua linie este cea de TBC - transplant, diabet şi HIV. Compania noastră are două componente. Una este aceea de concurent în piaţa de farma, ca orice alt distribuitor privat, dar componenta care o face specială e cea socială. Unifarm este acel 112 pe care statul îl formează ca să îi rezolve problemele când un medicament dispare.

Reporter: Produceţi medicamentele aici?

Adrian Ionel:Nu. Le căutăm în lumea-ntreagă şi le aducem în cel mai scurt timp posibil, prin procedura de nevoi speciale, distribuindu-le apoi prin Unifarm. În general, încercăm să limităm cât mai mult şi costurile statului român cu aceste medicamente, şi timpii de aşteptare pentru bolnavi, dar şi să acoperim acele goluri care fac atât de rău în tratamentele suferinzilor. Există, totuşi multe probleme de sistem care nu ne lasă să ne facem treaba ca la carte. Uneori, comunicarea este defectuoasă, însă avem atâta ambiţie încât ne dorim să trecem foarte uşor peste orice. Ne-am implicat foarte tare şi în nenorocirea de la Colectiv, fiind singurii care am intervenit major în aprovizionarea spitalelor, încă din secunda 1. Oamenii de aici nu au plecat acasă trei zile - aici au mâncat, aici s-au schimbat, aici au făcut duş.

Reporter: Ce capacitate au camerele frigorifice în care păstraţi produsele?

Adrian Ionel:380 de metri cubi, în care ţinem vaccinuri în temperatură de 2 - 8 grade, 2000 mp de temperatură controlată între 12 şi 25 de grade, pentru medicamente, fiind între primele două depozite din ţară. Am implementat un sistem modern de răcire, cu monitorizare în timp real şi de către echipele de intervenţie, şi de către mine, şi de către farmacistul-şef de depozit.

Reporter: Către ce sisteme livraţi?

Adrian Ionel:Majoritar către spitale la nivel naţional, dar acoperim şi farmaciile.

Reporter: Importul şi exportul cum merg?

Adrian Ionel:Export nu facem în momentul de faţă. Acum constituim dosarul în vederea exportării unor produse, în principal româneşti, produse de Antibiotice Iaşi. Importurile au deţinut în mod frecvent o cotă constantă majoră în activitatea noastră, pentru că producătorii locali nu pot susţine tot ceea ce avem nevoie.

Reporter: Cum vedeţi piaţa farmaceutică din România?

Adrian Ionel:Într-un declin accentuat. După cum vedeţi, se retrag produse peste produse. Unele au înlocuitori, dar altele nu. Cert este că retragerea a peste 1.000 de produse creează o sincopă majoră în sistemul sanitar românesc. Atunci, e clar că undeva trebuie umblat la politica de preţuri din România, pentru a deveni din nou atractivi pentru producători şi importatori.

Reporter: Cum sunt preţurile aici, comparativ cu străinătatea?

Adrian Ionel:România are o politică de preţ care spune că, în funcţie de un coş de 12 ţări europene, noi trebuie să avem preţul cel mai mic. O medie a ultimelor trei dintre acestea ar creşte prezenţa producătorilor în piaţa noastră şi nu ar mai încuraja comerţul.

Reporter: Vă mulţumesc!