ADRIAN MITROI, PROFESOR DE FINANŢE COMPORTAMENTALE: "Băncile nu ne vor da niciodată din prăjitura lor"

(Interviu cu Adrian Mitroi, profesor de finanţe comportamentale)

• "Instituţiile de credit au ocolit marile proiecte de investiţii"

• "Băncile creditează din economiile locale"

• "Orice paradis fiscal este caduc, optimizarea fiscală nemaifiind un model de business"

• "Unui CEO de succes nu îi va păsa de client niciodată"

Reporter: Din rezultatele publicate de un număr de peste zece instituţii de credit din ţara noastră reiese că băncile de la noi - cel puţin cele care şi-au raportat bilanţul - au înregistrat profituri în creştere, în primul semestru al acestui an, unele având chiar evoluţii impresionante. De unde vin profiturile băncilor?

Adrian Mitroi: Sistemul general macro-economic se varsă foarte bine şi în profitabilitate. Taxe şi impozite mai mici înseamnă profitabilitate. Când ai o creştere generală a mareei economice, atunci toate bărcile se ridică, deci creşte şi profitabilitatea corporativă.

În acelaşi timp, avem un curs stabil şi dobânzi foarte mici. Un exemplu simplu, matematic, arată că băncile sunt profitabile în condiţiile în care cursul este stabil şi dobânzile sunt mici, întrucât clienţii lor sunt profitabili şi în poziţii de solvabilitate favorabilă. Când ai costuri mici de finanţare, şi afacerile sunt profitabile.

Reporter: Încă mai avem dobânzi mici? Pentru că ROBOR a crescut constant din septembrie anul trecut...

Adrian Mitroi: ROBOR este doar o parte din creditare, care este o parte din creditarea mare, şi nu e rău ca acest indice de dobândă să crească, pentru că starea lui este acomodată condiţiilor economice actuale, cu o creştere economică de 4% şi o majorare de salarii consistentă - între 14% şi 20% în fiecare an. Nu avem cum să rămânem jos cu cos­tul creditului. Misiunea ROBOR şi cea a inflaţiei este să ne scadă această putere de cumpărare oferită de angajatori.

Reporter: Revenind la rezultatele financiare ale instituţiilor de credit, parte din acestea vin şi din descoperirea provizioanelor?

Adrian Mitroi: Curăţirea bilanţurilor şi generozitatea cu care banca mamă a fost dispusă să înlocuiască pierderea evidentă la nivelul grupului adusă de această curăţire de creditele neperformante constituie un avantaj. În momentul în care ai o rată de neperformanţă de circa 5%, practic eşti la un nou început de ciclu masiv de creditare performantă. Activele tale nu sunt blocate în credite neperformante (NPL).

Băncile au provizionat foarte bine NPL, pentru că avem o bancă centrală intransigentă în acest segment, care le-a cerut instituţiilor financiare să constituie provizioane suficiente, iar reluarea provizioanelor s-a văzut şi în profiturile mari ale băncilor.

Reporter: Cum vedeţi nivelul împrumuturilor contractate de MFP, la dobânzi considerabile, în baza titlurilor de stat?

Adrian Mitroi: Băncile licitează constant, ceea ce denotă o piaţă func­ţională a titlurilor de stat. Circa două treimi este competiţia băncilor, la care se mai adaugă şi fondurile de pensii, cărora le convine să-şi ia titluri de stat mai ales pe maturităţile mai lungi, cu avantaj bun pentru stat - la dobânzi de 4,5% la 5 ani. Mi se pare rezonabil pe leu.

Întrucât prefer să nu studiez rapoartele băncilor, care sunt depăşite şi vag adevărate, eu citesc interesul băncilor şi fondurilor de pensii mai ales pentru maturităţi medii şi lungi şi văd acolo suport pentru sumele acestea, context în care contez pe aşteptări de inflaţie rezonabilă şi creştere sustenabilă economică.

La fel de profitabile pentru bănci sunt tendinţele digitale, care sunt şi mai ieftin de administrat. Acestea devin deja preponderente şi înseamnă o profitabilitate mai bună pentru instituţiile de credit.

Într-adevăr, băncile ne oferă servicii foarte bune de internet banking, dar aşteptăm să resimţim şi noi - nu acţionarii, ci clienţii - bunăstarea lor. Însă, aşa cum spune şi un seminar de specialitate, o bancă prietenoasă cu acţionarii trebuie să fie neprietenoasă cu clienţii.

Ceea ce este de reţinut este că băncile au înregistrat aceste profituri în condiţiile în care suntem o ţară sub-bancarizată. Dacă am fi avut un grad de bancarizare la nivelul celui europen, adică de peste ori şi jumătate faţă de cel actual, atunci am fi avut o profitabilitate mult mai mare.

Reporter: Cum vedeţi modul în care evoluează creditarea, la noi?

Adrian Mitroi: Mi se pare că, "inteligent" pentru ele, băncile au ocolit marile proiecte de investiţii, cu o uşoară detaşare. Nefiind capital pentru proiecte mari de infrastructură, au jonglat şi au optimizat doar pe termen scurt şi mediu, au avut un guvern care s-a finanţat constant din sistemul bancar şi au avut un dirijor constant de profitabilitate, mică, dar constantă, pe care şi-au putut construi foarte bine modelele de business şi bugetele.

Creditarea pe care o fac băncile la acest moment, în ponderea sănătoasă şi bună de peste două treimi în lei, se face din economiile locale. Un sistem bancar ce stă în condiţia de a se finanţa din economiile locale nu are expunere valutară şi, deci, capitalul pe care îl alocă pentru credite are o valoare la risc mult mai mică şi o eficienţă mai bună a capitalului local. Nu mai importăm capital ca altădată.

Finanţarea băncilor mamă în zonele cu alte monede decât moneda locală se face foarte ieftin. Sursa de euro este în continuare datorită politicii inerţiale a BCE de a rămâne singura bancă într-o politică monetară expansionistă. Exis­tă această tendinţă de susţinere a sistemului bancar european - din care fac parte inclusiv băncile de la noi, care răspund şi băncilor mamă, măcar prin dobânzi foarte bune şi condiţii stimulative monetare.

Reporter: În anii trecuţi, profiturile contabile ale băncilor s-au transformat în pierderi fiscale, după deducerea pierderilor din anii anteriori...

Adrian Mitroi: Eu mă aştept ca în acest an să nu se mai întâmple la fel şi să-şi plătească impozitele către stat, pentru că noile reglementări nu le mai permit să îşi folosească maximal deductibilitatea, aşa cum o foloseau până acum, optimizându-şi expunerea fiscală. Optimizarea fiscală este o strategie pe care o fac numai business-urile nesustenabile. Orice paradis fiscal este caduc. Optimizarea fiscală nu este un model de business, el a fost un model de business în anii 1980-2010, când au fost vândute credite neperformante şi folosită la max­imum deductibilitatea. Toate acestea nu mai sunt valabile, pentru că acum autorităţile sunt foarte atente, sunt atente la preţul de transfer al fondurilor etc.. Tehnicile care altă dată erau perfect legale şi perfect acceptabile, acum nu mai sunt la modă şi acceptabile.

Reporter: Cum credeţi că se vor poziţiona băncile în viitor?

Adrian Mitroi: Niciodată nu ne vor da şi nouă din prăjitura lor, având în vedere această lume nouă, a aroganţei comerciale, de care ne izbim doar dând un telefon către un call center şi văzând cât de neîn­semnaţi suntem în calitate de clienţi. Vom afla umilinţa îngrozitoare a call center-ului. Dacă se întâmplă să nu înţelegem o factură sau să avem o problemă cu internetul, de exemplu, urmează să trecem prin ruşinea şi umilinţa de a fi tratat cu o impoliteţe caracteris­tică de cei de la call center. Nu există coroporaţie care să aibă minima decenţă să se îngrijeas­că de respectabilitatea necesară. Găseşti un tânăr care sigur este frustrat de salariul derizoriu pe care îl are şi te tratează ca atare, îţi citeşte de pe o folie, pe care o întoarce fără să se oprească. Şi, până ne răspunde, mai suntem obligaţi să ascultăm şi jumătate de oră o melodie îngrozitoare pe care i-aş pune-o CEO-ului la ureche să o asculte toată ziua, însă lui nu o să îi pese de aceste lucruri, pentru că de aceea este CEO, ca să nu îi pese de client. Unui CEO de succes nu îi va păsa de client niciodată.

Suntem o generaţie care are nevoie de mai mult calm. Dacă ne uităm la profitabilitatea sistemului, în general, o să vedem că, dacă ar avea forţă de muncă suficientă, ar duce-o şi mai bine. România oferă un platou de creştere economică şi o stabilitate excepţională.

Reporter: Cum a evoluat profitabilitatea instituţiilor financiare nebancare?

Adrian Mitroi: Sistemul financiar nonbancar - fonduri de pensii, de asigurări, de investiţii etc. - încă îşi caută profitabilitatea. IFN-urile încă nu au reuşit să se ridice la stabilitatea, importanţa comercială şi sustenabilitatea pe termen lung astfel încât să fie la fel de magnetice pentru economiile şi serviciile populaţiei, ele fiind doar un cvasi-competitor pentru sectorul bancar.

Reporter: Mulţumesc!

A consemnat EMILIA OLESCU