ADVERTORIAL George Simion, preşedinte AUR: "Despre adevăr si viaţă. Sau cum să nu ne mai minţim la nesfârşit: dacă nu tăiem nodul gordian, dispărem ca naţiune! Tăiaţi ajutoarele sociale pentru oricine poate munci!"

Este o condiţie esenţială să creăm aici, în ţară, un spaţiu atractiv pentru românii plecaţi peste hotare. Pe ei trebuie să îi aducem înapoi, nu noi trebuie să plecăm după ei acolo!

Problemele noastre nu au început acum, nici de ieri.

România a fost administrată într-un mod deficitar timp de 34 de ani de către o clasă politică ce nu a fost interesată să facă performanţă la nivel de ţară. Performanţa înseamnă muncă, pe când ei au vrut doar un profit rapid şi o ieşire curată.

Am mers pe butuci mult prea mult timp, fără să ne dăm seama. Sigur, ne-au ajutat şi fondurile europene, nu neagă nimeni acest lucru. Dar ne-au şi făcut să credem că o ducem chiar bine, că economia ţării este în regulă, că cifrele acelea frumoase de pe hârtie reflectă cu adevărat situaţia din România.

Dar, vă spun eu, din postura unui om, unui politician care a luat ţara la pas de sute de ori în ultimii 4 ani, doar în ultimele luni am mers prin toate judeţele ţării chiar şi de două-trei ori la rând, că realitatea este cruntă. Că românii din ţară suferă, în timp ce PIB-ul stă frumos la 5-6%. Că sunt multe localităţi din România unde bunicii noştri au fost uitaţi, la propriu, şi de autorităţi, şi de proprii semeni. Despre aceşti oameni nu vorbeşte nimeni nici la Bucureşti, nici la Bruxelles. Nu dă bine pe hârtie, probabil.

O analiză lucidă a realităţilor economice din România se poate baza doar pe dorinţa sinceră de a afla adevărul.

Atât timp cât nu vrei să vezi lucrurile acestea, să vezi România aşa cum nu este ea la Capitală, la Cluj, în Timişoara, atunci nu poţi nici să vii cu o soluţie reală pentru toate inechităţile sociale, pentru pensiile speciale, pentru toate aberaţiile care se întâmplă de 34 de ani în această ţară.

Nu poţi să te mândreşti că ai creştere economică atunci când peste jumătate din toată economia ţării este concentrată în marile oraşe. Nu poţi să te lauzi cu o economie solidă atunci când ai peste 6 milioane de suflete plecate peste hotare, români apţi de muncă, deştepţi, care ar putea să facă performanţă şi bani aici. Nu poţi să minţi populaţia la nesfârşit importând forţă de muncă ieftină din lumea a treia al cărui singur scop este de a umple golurile lăsate de plecările fraţilor şi surorilor noastre peste hotare.

Nu poţi să te prefaci că dezastrul pensiilor nu se întrevede deja la orizont, iar tu ai un spor demografic negativ de la an la an. Chiar am înnebunit cu toţii?

Ori ne trezim acum, şi facem ceva în acest sens, ori ne resemnăm şi aşteptăm să vedem ce naiba o să iasă din tot balamucul ăsta. Vă spun sincer, din toate analizele raţionale pe care le-am văzut, cu toţi experţii economici cu care am vorbit, precum domnul Cătălin Ghinăraru, reiese un singur lucru: mai avem cel mult 4-5 ani pentru a inversa acest trend negativ, pentru a repune economia ţării pe un făgaş bun, pentru a implementa un prim rând de politici atent gândite, menite a creşte sporul demografic din România.

Ştiu, vorbesc mult de demografie, de faptul că nu avem mulţi copii. Cu siguranţă se datorează şi faptului că am devenit tată recent. Dar vorbim de un lucru cât se poate de serios, un fenomen pe care toată lumea îl înţelege cât se poate de bine, dar pe care nimeni nu vrea să îl abordeze, niciodată. Ei bine, eu zic că a venit momentul să vorbim foarte serios de politici pro-viaţă, de legi care ar încuraja şi ar sprijini tinerii să îşi întemeieze o familie aici în ţară, nu peste hotare, aşa cum se întâmplă acum.

Vedem deja astfel de politici că funcţionează şi în alte ţări europene. Scutiri de taxe pentru familii, credite preferenţiale acordate tinerilor căsătoriţi, chiar şi programe precum cele implementate în Italia de tip - o casă la 1 euro -, în care se încearcă atragerea tinerilor către zona rurală, către satele părăsite ale bunicilor noştri, ce zac acum într-o uitare totală, abandonate.

Astfel de măsuri, luate imediat după accederea la guvernare, completate şi de un set de legi care să încurajeze si să simplifice mediul antreprenorial, precum cel propus de AUR în programul nostru de guvernare, care vizează, printre altele, reducerea taxării muncii şi a companiilor şi creşterea salariului minim brut, ar putea să stimuleze o nouă clasă antreprenorială în România.

Imaginaţi-vă, pentru o secundă, sute, mii de cupluri de tineri români întorşi în ţară, mutaţi în satele pitoreşti ale copilăriei noastre, deschizându-şi afaceri gastro-turistice în zonă, sprijiniţi şi de stat, gata să reînvie esenţa neamului românesc: satul. V-aţi imaginat? Zeci de mii au venit să deschidă patiserii, buticuri, restaurante sau baruri şi au plecat după maxim un an, goniţi de organele fiscale.

E o minciună să spui că îi aduci înapoi printr-o singură măsură. Hărţuirea statului trebuie eliminată şi controalele limitate la maxim unul pe an. Învăţământul profesional şi dual va trebui încurajat şi cel superior orientat către piaţa muncii. Reprezentanţele diplomatice trebuie să promoveze o platformă unică unde toate firmele să îşi publice locurile de muncă disponibile. Parcuri industriale mai aproape de mediul rural, noduri de transport care să asigure interoperabilitatea şi viteză.

Unul din cele mai importante lucruri, care trebuie făcute chiar cu riscul ca viitorul politic al celui care ia decizia să se încheie: ajutoarele sociale pentru oricine poate munci şi are două mâini şi două picioare trebuie tăiate. Asta va dăuna camarilei politice şi primarilor aleşi într-un singur tur, dar e primul semn că în România munca este apreciată, nu supraimpozitată şi descurajată.

Pe astfel de proiecte trebuie să ne concentrăm în anii următori. Este o condiţie esenţială să creăm aici, în ţară, un spaţiu atractiv pentru românii plecaţi peste hotare. Pe ei trebuie să îi aducem înapoi, nu noi trebuie să plecăm după ei acolo!

Diaspora acasă, o politică pro-viaţă, o renaştere a antreprenoriatului în ţară, sprijinirea mediului rural şi menţinerea în viaţă a satului românesc: acestea sunt priorităţile noastre, pentru asta vom lupta până la capăt.

De unde ştiu că putem? Pentru că nu ne împiedică nimic în afara sistemului parazitar care a capturat statul. NU le sunt dator cu nimic!