ADVERTORIAL POLITIZAREA ŞI "NAŢIONALIZAREA" FUNDAŢIILOR PENTRU TINERET - EPISODUL 3

Asaltul declanşat în ultima vreme asupra patrimoniului privat (subliniem: privat!!!) al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, constituite în baza prevederilor Decretului-Lege nr. 150/1990, ne obligă să reluăm, chiar cu riscul de a ne repeta, câteva precizări lămuritoare în legătură cu statutul juridic al acestor instituţii, în speranţa că poate, în acest mod, se vor lămuri şi cei care i-au pus gând rău, dorind naţionalizarea şi politizarea acestuia, că ceea ce-şi doresc este, practic, imposibil de realizat, în cazul în care supremaţia legii şi principiile statului de drept mai au vreo însemnătate în ţara şi în timpurile în care trăim!

Aşadar, repetăm: dispoziţiile art. 13 alin. 1 din Legea 350/2006 prevăd că "Fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, ale căror adunări generale sunt constituite din reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale de tineret care îşi au sediul în unitatea administrativ-teritorială respectivă şi care îşi exprimă adeziunea la scopul acestora."

Aceste prevederi au preluat practic dispoziţiile Decretului-lege 150/1990, precum şi dispoziţiile art. 2 din Legea 146/2002, potrivit cărora "În sensul prezentei legi, fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 ..., unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti", coroborate cu art. 58 alin. (1) din aceeasi lege: "Fundaţiile judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, constituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi, în condiţiile Decretului-lege nr. 150/1990 îşi păstrează personalitatea juridică legal dobandită.", puterea legislativă decizând astfel asupra statutului autonom, neguvernamental şi apolitic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a Municipiului Bucureşti.

Cu toate acestea, interese oculte urmăresc să pună mâna pe patrimoniul privat al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi să-l treacă în proprietatea statului, eludând astfel flagrant "spiritul" Decretului-lege 150/1990 prin care fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti au primit un patrimoniu care nu a aparţinut niciodată structurilor statului Român, tocmai pentru a nu deschide calea însuşirii necuvenite a unei proprietăţi obşteşti, de drept privat, ce a aparţinut fostei Uniuni a Tineretului Comunist (UTC).

Şi toate acestea folosindu-se de anumite dispoziţii care, ar fi modificat şi completat Legea 146/2002, modificări care niciodată, însă, nu au fost puse în aplicare.

Evident, ne referim la OUG 166/2002 însă, cu riscul de a ne repeta, Legea 146/2002, în forma modificată prin această ordonanţă, nu a fost niciodată pusă în aplicare, prin insăşi faptul că nu au fost adoptate Normele de aplicare a Legii 146/2002, conform modificărilor intervenite prin OUG 166/2002.

Cu toate acestea, în luna martie a anului de graţie 2020, Ministerul Tineretului şi Sportului, cel mai probabil la ordinul şi sub presiunea unor persoane politice influente, a "dezgropat" dintr-un sertar Regulamentul de aplicare a Legii 146/2002, regulament ce trebuia adoptat cu mai bine de 18 ani în urma, aducându-l în atenţia persoanelor interesate, spre dezbatere publică deşi, după atâţia ani, este mai mult decât evidentă caducitatea acestuia, căderea sa în desuetudine intervenită ca urmare a neaplicării prelungite a acesteia, determinată de însăşi faptul că în toată această perioadă Legea 146/2002 a fost aplicată în forma sa iniţială, fără modificările aduse de OUG 166/2002.

Însăşi Ministerul Tineretului şi Sportului, prin reprezentanţii săi, a susţinut în toată această perioadă, în diverse ocazii, că regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002 nu a fost elaborat nici până în momentul de faţă (afirmaţie făcută la nivelul anului 2011), astfel încât MTS se află în faţa unui vid legislativ. Acelaşi Minister al Tineretului şi Sportului susţinea, în anul 2013, contradicţia existentă intre dispoziţiile legii 146/2002 si cele ale Legii 350/2006 propunând, prin comisia instituită la nivelul MTS, elaborarea şi promovarea unei Ordonanţe de Urgenţă care să reglementeze domeniul.

De altfel, aceste susţineri pot fi dovedite şi puteau fi puse la dispoziţia domnului "jurnalist" Cristian Ghingheş, dacă ar fi existat cel mai mic demers din partea domniei sale de a contacta măcar un reprezentant al vreunei fundaţii judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti, înainte să-şi dea cu părerea despre regimul juridic al fundaţiilor pentru tineret existente la nivel de judeţe şi municipiul Bucureşti, domeniu despre care am arătat şi vom mai arăta, că nu îl cunoaşte, aşa cum pretinde.

Da, stimate "jurnalist" Cristian Ghingheş, oare domnia voastră, înainte să susţineţi cu atâta tărie importanţa adoptării acestui regulament "pentru recuperarea bunurilor care au aparţinut UTC", nu ar fi trebuit să vă documentaţi asupra acestei problematici? Sau sunteţi adeptul "jurnalisticii" practicate, din pacate in zilele noastre, prin "împroşcarea cu venin", nefiindu-vă cunoscute cuvinte ca: documentare, informare, ADEVĂR.

POLITICUL VREA SA INTERVINĂ ÎN ACTIVITATEA ŞI PROPRIETATEA PRIVATĂ A FUNDAŢIILOR JUDEŢENE PENTRU TINERET ŞI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

Stimate "jurnalist" Cristian Ghingheş,

Vedem că sunteţi adeptul înfocat al "recuperării bunurilor care au aparţinut UTC", de la fundaţiile judeţene pentru tineret şi municipiul Bucureşti - persoane juridice de drept privat, ce deţin ÎN PROPRIETATE aceste imobile, în baza unor dispoziţii legale NEABROGATE.

Şi, cam de către cine ar trebui "recuperate" aceste bunuri, în viziunea domniei tale? Probabil de către "băieţii deştepţi" din politică care au prăduit tot ce au putut până acum şi cum au ajuns "la fundul sacului", s-au gândit să se "ocupe" şi de patrimoniul privat al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, folosindu-se de un tertip: Să repună pe tapet un regulament de aplicare a unui act normativ care prevede dispoziţii contrarii, incompatibile cu statutul conferit prin lege fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, prin care acest patrimoniu privat SĂ FIE NAŢIONALIZAT, pentru a fi, mai apoi, DEVALIZAT.

Acestea fiind spuse, ne considerăm pe deplin îndreptăţiţi să credem că, sub falsul pretext al grijii faţă de acest patrimoniu, se urmăreşte:

- NAŢIONALIZAREA unui patrimoniu care, cel puţin la Fundaţia pentru Tineret a municipiului Bucureşti, arată impecabil şi în care fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiul Bucureşti au investit nu numai material şi financiar, dar mai ales suflet, pentru ca tinerii să-şi desfăşoare activitatea într-un cadru cât mai adecvat nevoilor şi aspiraţiilor lor;

- POLITIZAREA conducerii fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, care, în situaţia adoptării regulamentului preconizat de Ministerul Tineretului şi Sportului, şi-ar pierde iremediabil caracterul NEPOLITIC conferit de lege acestor persoane juridice de drept privat, atâta timp cât în structura de conducere a acestora ar intra reprezentanţi ai Consiliilor Judeţene, respectiv al Consiliului General al municipiului Bucureşti, deci persoane angajate politic, adică exact ceea ce legiuitorul a eliminat încă de la început.

Acesta ar fi rezultatul adoptării şi aplicării regulamentului supus dezbaterii publice de către Ministerul Tineretului şi Sportului, cu un vădit caracter nedemocratic, care prevede dispoziţii contrarii, incompatibile cu statutul conferit iniţial acestor fundaţii prin Decretul-lege 150/1990 şi care fac imposibilă aplicarea acestuia, ceea ce este de neconceput într-o societate democratică.

Odata ce politicul va interveni în activitatea şi proprietatea PRIVATĂ a fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, se va înfăptui cu adevărat ceea ce se urmăreşte în fapt şi anume POLITIZAREA acestor fundaţii, prin asigurarea conducerii acestora de către persoane angajate politic, deschizându-se calea însuşirii necuvenite de către stat a unui patrimoniu care niciodata nu a aparţinut statului, aşa cum am arătat mai sus.

Dar poate că imobilele aflate legal în PROPRIETATEA PRIVATĂ a fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a celei a municipiului Bucureşti au devenit deosebit de tentante pentru vreunii dintre cei pe care cu drag şi cu mult alint poporul român îi defineşte ca fiind "rechinii imobiliari", devenind astfel pe deplin înţeles atacul concertat declanşat împotriva lor în ultima perioadă de timp!

Ar fi foarte interesant de aflat care este natura intereselor care alimentează, la ora actuală, ofensiva furibundă declanşată în ultima vreme asupra acestui patrimoniu, salvat în anul 1990 de la împrăştierea şi mai mult ca sigur, distrugerea pe care i le hărăzise, în luna februarie a aceluiaşi an, guvernul condus de domnul Petre Roman, de iniţiativa lăudabilă a unor tineri care participaseră la ceea ce, pe atunci, nu ne sfiam a defini ca fiind "Revoluţia Română" (banalizată suficient între timp, se pare, încât să o numim, astăzi, cu o "subtilă" ironie, doar "evenimentele din decembrie!). Ce-i mână în luptă - ca să folosim o expresie larg uzitată - pe unii concetăţeni "iluştri", aşa cum este şi domnul Cristian Ghingheş, autointitulat jurnalist, în ura faţă de actualul statut juridic al patrimoniului creat de tineri şi gestionat, înainte şi după anul 1990, în folosul structurilor de tineret ale acestora?

Să fie vorba, oare, de posibile interese politice, de probabile interese pecuniare sau, pur şi simplu, de (iertată-ne fie vorba!) celebra dorinţă românească de a vedea sucombând şi capra vecinului, izvorâtă din mereu uimitoarea constatare că strugurii la care nu ai acces sunt, fără excepţie, deosebit de acri? Sau poate (ptiu, drace!) să fie vorba chiar de un cumul al acestor cauze?

Am fi apreciat în mod deosebit înduioşătoarea grijă a acestor domni, inclusiv a reprezentanţilor Ministerului Tineretului şi Sportului, pentru soarta numitului patrimoniului dacă ar fi manifestat măcar jumătate din zelul depus acum în momentul în care, cu un dispreţ suveran faţă de lege, reprezentanţi de marcă ai unor autorităţi locale au refuzat, pur şi simplu, să predea, în unele judeţe, patrimoniul aflat anterior anului 1990 în proprietatea (iată încă un concept ce pare a le fi străin, încă, multora dintre contemporanii noştri!) fostei Uniuni a Tineretului Comunist, către noul proprietar statutat de Lege, preferând să "cadorisească" cu bunurile care, de drept şi de fapt, aparţineau tinerilor, diferite structuri private (universităţi particulare, sindicate locale, etc.)

Dacă cineva dintre aceşti falşi Wyatt Earpi moderni şi autohtoni are vreo îndoială asupra destinului pe care patrimoniul în cauză l-ar fi avut în cazul în care nu ar fi fost în proprietatea fundaţiilor pentru tineret constituite în baza prevederilor Decretului-Lege 150 din 11 mai 1990, îl invităm să aibă amabilitatea de a-şi apleca sublima-i privire asupra soartei pe care a avut-o, în aceşti 30 de ani de "stat de drept", cvasitotalitatea patrimoniului rămas, din nefericire, îndrăznim să spunem, în proprietatea sau în administrarea diferitelor autorităţi statale. Sau, mai relevant, încă, arunce o privire, fie ea şi una scurtă şi superficială, asupra destinului pe care l-a avut patrimoniul central al fostei Uniuni a Tineretului Comunist, rămas, prin efectele aceluiaşi decret-lege, în conservarea statului român şi a cărui soartă urma să fie stabilită ulterior, tot printr-o lege, de Parlamentul României, cu obligativitatea consultării fundaţiilor pentru tineret şi a organizaţiilor de tineret legal constituite la nivel naţional. Ca să uşurăm eventuala dar improbabila intenţie de documentare a potenţialilor interesaţi, le sugerăm să caute acest patrimoniu (care, în fapt, reprezenta cea mai mare parte a averii fostei Uniuni a Tineretului Comunist) în curtea Grupului de Dialog Social, a unor ambasade străine, în cea a unor firme private de la Costineşti, sau, mai grav, în conturile demult epuizate al unor impostori din municipiul Constanţa care, printr-un tupeu suveran, s-au autointitulat, peste noapte, Fundaţia Naţională pentru Tineret, gest considerat suficient de autorităţile statului pentru a-i împroprietări cu banii aflaţi în conturile bancare pe care, potrivit Legii, le aveau în conservare!. Vi se pare edificator, acum, stimaţi cititori şi stimabili insomniaci din cauza soartei patrimoniului tineretului, modul în care instituţiile statului ar putea gestiona aceste bunuri şi mai ales, în favoarea cui ar face-o?

Stimate "jurnalist" de ocazie Cristian Ghingheş,

Dacă tot vă lăudaţi cu vastele cunoştinţe în domeniul regimului juridic al patrimoniului fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti venim şi vă întrebăm: Oare nu ar fi trebuit să cunoaşteţi că încă din anul 2015 a fost supusă dezbaterii plenului Camerei Deputaţilor propunerea legislativa PL-x 868/2007 pentru modificarea şi completarea Legii 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, în vederea adoptării acesteia?

Oare, domnia voastră, împreună cu persoanele la ordinul cărora vărsaţi în mass-media aşa-zise "ştiri", pe care le prezentaţi ca şi adevăruri absolute, nu aveaţi cunoştinţă ca această propunere legislativă, susţinută chiar de către Ministerul Tineretului şi Sportului, prin secretarul de Stat de la acea dată şi asupra adoptării căreia a hotărât Comisia pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport a Camerei Deputaţilor, este actul normativ care asigură aplicabilitatea şi continuitatea celor dispuse prin Decretul-lege 150/1990, prin stabilirea cadrului legal privind funcţionarea fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti?

Dacă răspunsul domniei voastre, domnule Cristian Ghingheş, la ambele întrebări este "da", atunci de ce vă pretaţi, împreună cu susţinătorii domniei voastre, la astfel de atacuri nefondate şi neavenite la adresa unor PERSOANE JURIDICE DE DREPT PRIVAT, AŞA CUM SUNT FUNDAŢIILE JUDEŢENE PENTRU TINERET ŞI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, CARE FUNCŢIONEAZĂ ÎN BAZA ŞI ÎN TEMEIUL LEGII şi încercaţi să induceţi cititorilor ideea falsă a eludării legilor române de către aceste fundaţii, în loc să faceţi ceea ce este DREPT ŞI ADEVĂRAT: să susţineţi adoptarea propunerii legislative PL-x 868/2007, ca act normativ care asigură aplicabilitatea şi continuitatea celor dispuse prin Decretul-lege 150/1990, prin stabilirea cadrului legal privind funcţionarea fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti.

Dacă răspunsul domniei voastre, domnule Cristian Ghingeş, la ambele întrebări este "nu", atunci este grav, pentru că în această situaţie încălcaţi deontologia profesională şi veţi rămâne descalificat în faţa cititorilor, situaţie în care legea va hotărî asupra gravitaţii faptelor domniei voastre.

Consiliul de Conducere al

Fundaţiei pentru Tineret a Municipiului Bucureşti