Satul autohton nu a produs doar veşnicia, ci şi comerţul pe datorie. E o realitate. În lipsa lichidităţilor, oamenii se folosesc de propria reputaţie pentru a cumpăra ceva atunci când prin buzunarele găurite aerul circulă cu viteză fără nicio piedică. Cu multe repere schimbate, locuitorul din mediul rural s-a obişnuit chiar să achiziţioneze legume de la aprozar, aşa că nimic nu mai miră, iar grădinarul cumpără fără ruşine castraveţi plimbaţi cu vaporul peste multe mări.
Pe acest fond apariţia unor magazine aparţinând unui cunoscut lanţ de supermarketuri a fost întâmpinată cu entuziasm în câteva sate de pe valea Argeşului. Chiar s-au încins şi câteva hore în faţa unora dintre ele, ca evenimentul lansării să fie marcat aşa cum se cuvine. Veselia a fost mare. Roşii din Grecia, cartofi din Egipt, castraveţi din Turcia, lapte din Polonia. O călătorie extraordinară făcută cu câţiva lei. Nu discutăm gustul produselor şi gusturile oamenilor. Micii întreprinzători din zonă au început să des-copere noi şi noi găuri la curelele proprii. Afacerile se restrângeau până în pragul inaniţiei, dar ei ştiau că trebuie să aibă răbdare pentru că puneau la dispoziţie ceea ce niciun lanţ de magazine încă nu oferă.
Povestea de dragoste client - mare magazin a început să scârţie rapid. Banii erau destul de puţini şi dispăreau repede. De carduri de credit nu se poate vorbi aşa uşor într-un mediu în care muncitul "cu ziua" este o realitate...cotidiană. După câteva luni, timid, oamenii au revenit la vechile locuri de unde îşi făceau cumpărăturile. Firesc, au fost primiţi cu ostilitate, după cum ne-a spus Maria, proprietara unui magazin: "Ştiam că vor reveni. Ei sunt obişnuiţi să cumpere pe datorie. Plătesc o singură dată pe lună, când iau salariul, pensia sau primesc alocaţia copiilor. Uneori datoriile se amână cu lunile. Îi înţelegem, deşi nu e foarte uşor, dar altfel nu putem funcţiona. I-am întrebat: e corect, la ei cu bani, la noi pe datorie? Chiar câteva zile am refuzat să-i servesc, mai ales pe aceia care plătesc mai greu. Caietul e baza aici, fără caiet nu faci comerţ." Teoretic, vânzarea pe datorie presupune dis-pariţia unor produse din stoc, care nu se regăsesc în încasările curente, un dezechilibru între banii din casă şi inventarul mărfurilor. Echilibru se restabileşte la returnarea datoriei de către client. S-a tot vorbit de faptul că inspectorii ANAF au reuşit să descurajeze această practică. Sărăcia este însă destul de inventivă.
Un alt mare secret al "caietului" este acela că oameni reuşesc să aibă cheltuieli mai mari decât veniturile, dar să nu apară blocaje majore pe relaţia vânzător - client. În fond, se poate munci "cu ziua" şi în contul a 2 kg de cârnaţi sau câteva sticle cu diverse licori, importante fiind seriozitatea, disponibilitatea şi să ai ce să oferi la schimb. În plină epocă a comerţului online, trocul încă mai funcţionează.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 22.05.2018, 05:40)
O tara trista plina de umor.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 22.05.2018, 06:17)
Corect.
3. fără titlu
(mesaj trimis de Cristian în data de 22.05.2018, 10:02)
Deci, in Romania se manaca pe datorie la greu, chiar la tara unde se mai cultiva pamantul, asta ar fi ideea, nu? Nu cumva e tara africana ??