Agenţi străini

Acum, când în România - deloc întâmplător într-un an electoral - s-a declanşat o campanie furibundă de instigare a unei părţi a societăţii împotriva organizaţiilor neguvernamentale care militează pentru apărarea drepturilor omului, a democraţiei sau a mediului, dar şi a mişcărilor de protest ale "indignaţilor" români, este necesară o analiză comparativă privind originea şi difuzarea acestui curent anticivic. Aşa numita mişcare anti-Soros, deşi nu este nouă - campanii asemănătoare fiind puse în scenă şi în anii "90 - nu mai pare inspirată de mitologia antidemocratică promovată de facţiuni naţional-comuniste ale fostului regim, ci pare perfect sincronizată cu o campanie asemănătoare promovată de regimul autoritar al lui Vladimir Putin. Mai mult, precum în Rusia putinistă, dar şi în ansamblul statelor antiliberale (Ungaria, Polonia, Croaţia, Slovacia, Cehia), şi în România se desfăşoară în paralel o operaţiune care urmăreşte limitarea drepturilor şi libertăţilor individuale făcute în numele prezervării moralei tradiţionale.

Pentru a-i pune pe militanţii în favoarea drepturilor omului în dificultate, Rusia lui Putin a promovat încă din iulie 2012 legea cu privire la "agenţi străini". Pe 21 noiembrie s-au împlinit patru ani de la intrarea acestei legi în vigoare, iar între timp aproape 150 de organizaţii ruseşti au fost listate ca fiind "agenţi străini". Odată declarate "agenţi străini", acestea au devenit obiectul unor permanente atacuri nu doar din partea autorităţilor, ci şi din partea presei afiliate regimului, dar şi din partea unor cetăţeni "patrioţi", iar militanţii acestor organizaţii au fost supuşi unor continue acte de intimidare, unii dintre ei fiind încarceraţi sau obligaţi să fugă în afara graniţelor. Într-un nou raport intitulat "Agenţi ai poporului: patru ani de «agenţi străini» în Rusia, ("Agents of the people: Four years of «foreign agents»" ) Amnesty International - organizaţie care a fost de asemenea supusă presiunilor autorităţilor moscovite, ultima dată chiar la începutul lunii noiembrie - arată că numeroase organizaţii non-guvernamentale au fost forţate să-şi sisteze activitatea, iar contribuţiile valoroase ale multor organizaţii în vederea îmbunătăţirii serviciilor şi politicilor publice au fost ignorate. Atacul direct împotriva libertăţii de exprimare pus în aplicare prin legea cu privire la "agenţi străini" a urmărit să stigmatizeze şi să reducă la tăcere toate ONG-urilor critice. Or, cam acelaşi lucru îl încearcă şi cei care au declanşat în România asaltul împotriva "oamenilor lui Soros".

De altfel, exemplul rusesc, prototipul pentru ofensiva antidemocratică din noile ţări satelite, presupune trecerea de la intimidarea organizaţiilor care militează pentru drepturi şi libertăţi pe plan intern spre organizaţiile internaţionale. După votarea de către Dumă în mai 2015 a legii organizaţiilor indezirabile care viza direct organizaţiile internaţionale ce ofereau asistenţă lumii asociative ruseşti, activitatea câtorva zeci de organizaţii a fost interzisă, printre acestea numărându-se alături de atât de incriminatele organizaţii din reţeaua Soros - OSI Assistance Foundation (Fundaţia pentru Asistenţă a Institutului pentru o Societate Deschisă) şi Open Society Foundation (Fundaţia pentru o Societate Deschisă) - şi National Endowment for Democracy NED (Fundaţia Naţională pentru Democraţie din SUA), U.S.-Russia Foundation for Economic Advancement and the Rule of Law (Fundaţia SUA - Rusia pentru economie avansată şi stat de drept), National Democratic Institute for International Affairs NDI (Institutul Naţional Democrat), International Republican Institute IRI (Institutul Internaţional Republican) sau Media Development Investment Fund MDIF (Fondul pentru Dezvoltarea Media).

Obiectivul acestor operaţiuni, în Rusia sau în ţările satelite, pare să fie încercarea de a înlocui societatea civilă de orientare civico-democratică cu organizaţii specifice societăţii necivile. Nici în România "deconspirarea agenţilor străini" nu este o simplă operaţiune de campanie electorală, ci o încercare de a schimba raportul de forţe în favoarea susţinătorilor curentelor iliberale şi decuplarea societăţii româneşti de la sistemul de valori liberal-europene. Dacă această aşa zis intervenţie de protecţie a identităţii şi culturii naţionale ar reuşi, societatea românească ar putea fi deconectată de la traiectoria sa europeană.