"Alro" cere ajustarea imediată a sprijinului pentru energia verde

Reporter: Cât la sută din costul de producţie al Alro reprezintă cheltuielile cu energia electrică?

Marian Năstase: Suma exactă este confidenţială, dar pot să vă spun că, pentru acest an, costurile cu cota obligatorie de certificate verzi şi cu bonusul pentru cogenerare totalizează 66 milioane de euro. Alro consumă, anual, circa 3 TWh. Anul trecut, aceste costuri au fost în jur de 40 milioane de euro. La o producţie anuală de 220.000 tone cât are Alro, costurile menţionate reprezintă circa 300 de dolari pe tonă.

Costul total al energiei pe care o consumăm în prezent este peste 250 de lei/MWh. Acest cost include, pe lângă energie propriu-zisă, toate taxele adiacente, de la transport, la certificate verzi, certificate de emisii, schema de bonus. Este un nivel nesustenabil pentru noi.

Cheltuielile Alro cu energia depăşesc, în prezent, 40% din totalul costului de producţie. Media europeană este de 33% din total costuri producţie. Astfel, Alro a fost împins peste media europeană, în zona scumpă a producţiei, din cauza aces-tor scheme suport. Sistemul de sprijin pentru energia verde este mult supradimensionat faţă de realitatea pe care o trăim.

Alro a făcut investiţii în eficienţă energetică şi reducerea emisiilor. La emisii, Alro se situează sub standardele minime ale Comisiei Europene. În 2010, compania a refinanţat toată datoria comercială printr-un împrumut contractat de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care are criterii foarte stricte când finanţează orice proiect, printre care standarde legate de eficienţă energetică şi protecţia mediului. Planul de măsuri agreat cu BERD în acest scop a fost depăşit. Avem audit anual de la BERD, care confirmă toate realizările noastre în domeniul reducerii emisiilor şi eficientizării consumului de energie.

O companie eficientă din punct de vedere energetic înseamnă că utilizează energia în cel mai eficient mod posibil. Alro a ajuns, în momentul de faţă, la performanţa de a nu mai avea altceva de făcut decât să ajusteze fin consumul de energie. De exemplu, punem echipamente pe motoarele laminoarelor, astfel încât să reducem consumul de la opriri şi porniri. Am diminuat consumul de energie al Alro la 13,3 MWh pe tonă în cuva de aluminiu - este o limită tehnologică sub care nu mai putem coborî în clasa noastră de tehnologie.

Toate aceste eforturi de eficientizare a consumului de energie sunt anulate de costurile noastre cu schema de sprijin pentru certificatele verzi. Alro nu este împotriva direcţiei ecologice în care merge Europa. Am plătit fără crâcnire toate aceste scheme de sprijin până acum. Am inves-tit peste 100 milioane de euro în proiecte de mediu ca să ajungem la standardele impuse de Uniunea Europeană. Investiţiile pe mediu nu aduc profitabilitate.

Reporter: De când au devenit o problemă, pentru Alro, costurile cu certificatele verzi?

Marian Năstase: Primele probleme au apărut anul trecut. Alro nu este împotriva schemei suport pentru investiţiile în producţia de energie regenerabilă. Problema este că aceas-tă schemă suport este supradimensionată şi trebuie ajustată astfel încât costurile să fie suportabile pentru toate categoriile de consumatori. Tehnologiile de producţie a energiei vezi s-au ieftinit vertiginos în ultimii 2-3 ani. Astfel, producătorii de energie din surse regenerabile îşi pot recupera investiţia într-un timp foarte scurt datorită subvenţiei generoase, gândită la nivelul costurilor tehnologice din perioada 2007-2008. De atunci şi până acum, costurile cu achiziţia tehnologiei de producţie a energiei verzi au scăzut cu până la 64%. Este clar că schema trebuie ajustată, astfel încât recuperarea acestor investiţii să se facă într-un interval rezonabil de timp pentru investitori şi pentru consumatori deopotrivă. Comisia Europeană consideră că acest interval de timp este de 10-11 ani.

Scopul adoptării diverselor metode de sprijin pentru energia verde a fost reducerea poluării şi înlocuirea treptată a combustibilor fosili, care sunt din ce în ce mai puţini şi mai scumpi. Programele de reducere a emisiilor au venit în paralel cu cele de eficientizare a consumului.

În ultimii ani, aceste scheme suport pentru energia regenerabilă s-au transformat într-o bulă speculativă, pentru că nu au fost ajustate la timp. România are cea mai generoasă subvenţie din Europa pentru energia verde. Pe anumite tehnologii, recuperarea investiţiilor se face şi în trei ani, cu actualul sprijin acordat producătorilor de energie verde.

Pentru resursele pe care le folosesc, producătorii de energie din surse regenerabile nu plătesc redevenţe. Şi, odată amortizată investiţia, cos-turile de producţie sunt foarte mici. În consecinţă, obiectivul principal al susţinerii producţiei de energie curată: reducerea poluării şi reducerea consumului de energie - nu se mai îndeplinesc. Avem doar o bulă speculativă cu certificate verzi.

Riscul menţinerii acestei scheme generoase de sprijin este delocalizarea industriei. Riscul nu este numai în România, ci şi în întreaga Uniune Europeană. Industriile care nu pot suporta costul cu susţinerea energiei verzi se delocalizează. De această situaţie vor profita ţările cu jurisdicţii favorabile, unde nu există asemenea scheme de sprijin şi nu există restricţii privind poluarea. Industriile se vor muta în Asia, Africa sau SUA, unde vor ajunge să polueze mai mult. Deci, efectul neajustării la timp a suportului pentru energia regenerabilă va fi chiar o creştere a poluării şi a consumului de resurse primare.

Reporter: Conform datelor prezentate recent de Alro, grupul Vimetco a investit de sute de milioane de dolari în România, în producţia de aluminiu. Alro va renunţa pur şi simplu, la aceste investiţii şi va pleca din România?

Marian Năstase: Problema ris-cului delocalizării industriei din Europa şi din România a fost şi este privită, simplist, ca şi cum ne-am lua jucăriile şi vom pleca în altă ţară. Nu este atât de simplu. Evident că inves-tiţiile în toată industria României şi industria europeană se ridică la sume considerabile. Industriaşii nu îşi doresc să plece din Europa şi nu şantajează autorităţile cu relocarea fabricilor. Problema reală este că indus-tria va închide porţile dacă nu va mai avea bani să plătească subvenţiile pentru energia verde şi investiţiile de mediu. Fabricile se vor închide. Presupunând că dispare industria din Europa, rămâne, la nivel global, o cerere de produse care va fi satisfăcută de alţi investitori, de alte combinate care vor apărea în ţări cu legislaţie favorabilă.

Să fie clar: Alro nu cere ajutor de stat. Dorim doar o abordare echitabilă, în interesul tuturor consumatorilor, dar şi al investitorilor în energia regenerabilă, a problemei suportului acordat energiei verzi. Avem nevoie de energia verde şi ea trebuie să existe. Combustibilii fosili sunt din ce în ce mai pu-ţini şi mai scumpi. Dar costurile trebuie să poată fi suportate de toate categoriile de consumatori.

Băncile nu ne finanţează ca să plătim subvenţii şi Alro nu poate da oameni afară ca să plăteas-că aceste subvenţii.

Alro este jucător într-o piaţă globală. Aluminiul este cotat la London Metal Exchange, unde vin producători şi din Asia, din Orientul Mijlociu, din SUA şi din America de Sud. Ei nu au costurile noastre, ale unităţilor europene, cu certificatele verzi. Aşa că Alro nu poate transfera în preţ aceste costuri, pentru că nu va mai fi competitiv pe plan global.

Reporter: Şi soluţia care este?

Marian Năstase: Cred că trebuie să existe o abordare echilibrată. Nu se pot dezvolta investiţii într-o piaţă distrugând alte investiţii din altă piaţă.

Reporter: Aţi avut discuţii cu autorităţile din România şi din UE pe această temă? La nivel european exis-tă o preocupare privind riscul delocalizării.

Marian Năstase: Vă pot confirma că preocupările UE în domeniu sunt cât se poate de serioase. Şi în România autorităţile au început să analizeze acest aspect. Industriaşii, în general, nu trebuie să fie priviţi ca nişte sectanţi. Ori asta se întâmplă acum în Europa. De ce suntem priviţi aşa eu nu înţeleg. Locurile de muncă pe care le creează toate industriile cred că trebuie să fie un barometru pentru autorităţi atunci când stabilesc acest echilibru între sprijinul pentru energia verde şi interesele consumatorilor. Nu ştiu câte locuri de muncă sunt create de aceste investiţii verzi. Suntem în continuare în an de criză. Unii industriaşi au fost îngenunchiaţi de criză dar n-au căzut. Una din direcţiile de redresare economică este să menţii industria. Acest lucru nu trebuie confundat cu ajutor de stat. Nu vrem ajutoare, ci o ajustare a schemei de sprijin pentru energia verde, care să aducă nişte cos-turi rezonabile pentru consumatori. Ajustarea trebuie implementată imediat, altfel nu ştiu cum o să supravieţuim până în 2014-2015.

Modificarea schemei de sprijin trebuie să fie echitabilă pentru toate categoriile de consumatori, între care nu trebuie să existe discrimi-nări. Când faci această ajustare trebuie să implici şi producătorii de energie verde pentru că nimeni nu are interesul să dispară această industrie. Noi nu am spus că nu vrem să plătim deloc aceste subvenţii. Vrem doar ca aceste costuri să fie rezonabile, ca să putem fi competitivi pe pieţele de export.

Reporter: Cât la sută din producţie exportă Alro?

Marian Năstase: Alro exportă mare parte din producţie. Dar noi exportăm produse finite. Acest lucru înseamnă că plus valoarea rămâne în ţară. Alro a pornit de la producţia de lingouri în anii "90, a dezvoltat produse cu valoare adăugată din aluminiu primar - bare, şleburi şi sârmă - iar în ultimii zece ani am dezvoltat gama de produse procesate. Alro este acreditat pentru industria aeronautică. La noi este vârf de gamă. Nu există produse mai sofisticate. În luma sunt opt fabrici certificate pentru industria aeronautică şi Alro este printre ele. Taxele pe care le plătim pentru aceste produse procesate sunt mai mari, pentru că aceste produse sunt mai scumpe. În plus, Alro vinde direct aceste produse la export, nu prin intermediari. Vimetco Trading face doar partea de marketing pentru Alro, ne caută clienţi. Nu avem casa de comerţ.

Reporter: Ce proiecte are Alro pentru perioada următoare?

Marian Năstase: Noi credem cu tărie că Europa poate să se redreseze. Se foloseşte tot mai mult cuvântul reindustrializare. Şi în România a început să fie folosit. Problema este cât de repede implementezi aceste strategii. Alro va continua să lucreze la reducerea costurilor. De patru ani, asta facem. La un moment dat, nu mai ai de unde să reduci. Nu vrem nici să reducem producţia pentru că avem o piaţă favorabilă în care vrem să creştem producţia. Dar deocamdată nu putem face asta în condiţiile actuale ale costurilor cu energia. La acest nivel de preţ nu putem să ne dezvoltăm.

Reporter: Vă mulţumesc!