Analfabeţi din toate ţările, uniţi-vă!

Face ocolul Internetului un film cu deosebire şocant. Actualul ministru al Afacerilor Europene este întrebat despre mandatul ambasadorului român la Uniunea Europeană în cazul Kovesi. În mod normal, o întrebare simplă, cu un răspuns simplu: da sau nu. Ce urmează însă sunt mai mult de cinci minute de incoerenţă absolută. Omul vorbea de parcă era drogat sau beat criţă.

Nu este singurul. Este celebru actualul ministru al Agriculturii, cel cu oaia care îi bântuie discursurile alandala. Mai nou, îl vizitează şi cormoranii. Actualul ministru al Culturii a dat, şi el, în repetate rânduri, declaraţii agramate. Cireaşa de pe tort este însă personajul pus să joace rolul Primului-ministru în beneficiul unui infractor din Teleorman. Este atât de inadecvată rolului său încât nici măcar nu reuşeşte să se oprească. O prostie e urmată de alta, o greşeală de gramatică de alte zece, erori de raţionament după alte erori de raţionament etc.

Toate acestea nu sunt coincidenţe. Se petrece ca în filmul acela despre fiara din Gevaudan. Se aude, în noapte, un fluierat sinistru. Este semnalul pentru fiara diformă, care iese din vizuina sa şi începe să colinde, terorizând ţinutul. Aşa şi în actualul regim. Sute de zombi au ieşit de sub pământ şi se îndreaptă spre Palatul Victoria, în timp de bolborosesc ceva fără sens.

Dar şi non-sensul are rostul său. Este, în actualul regim, o formă de comunicaţie. Dumneavoastră, cititorii, oamenii normali, nu veţi reuşi niciodată să stăpâniţi acest idiom. Este mai dificil, pentru o minte normală, decât un dialect obscur din China de Sud. Ei însă, analfabeţii intregrali, pot "comunica" în această păsărească extremă. Ce şi de ce?...

Acum, puţină teorie. Politica este, în fond, arta acţiunii colective. Sigur, unii dintre noi credem că lucrurile sunt explicate de acţiunea unui Cutărescu anume. Spre exemplu, mulţi îşi imaginează că Liviu Nicolae Dragnea, condamnat penal, face şi desface totul în România.

Însă cineva ca LN Dragnea nu ar avea nici un fel de influenţă fără acţiunea concertată a sute şi mii de cozi de topor care îl sprijină direct. Adesea, fără să îl cunoască. Şi, sunt sigur, fără să aibă vreo atracţie anume pentru acest personaj. Aceste cozi de topor sunt ghidate de propriul interes.

Dar problema este cum anume cozile de topor se recunosc una pe alta? Cum reuşesc să se coordoneze? Din ce hrubă au ieşit?

Aici este cheia grozăviei. Într-o societate cât de cât normală există anumite categorii de persoane care sunt cenzurate în manifestările lor publice. Spre exemplu, dacă eşti cretin, nu poţi aspira să devii profesor universitar. Dacă nu ştii economie, nu poţi spera să ajungi să conduci Banca Naţională. Dacă eşti agramat, nu poţi măcar să îţi imaginezi că ajungi ministrul Culturii.

Acum se petrece o răsturnare totală în ce priveşte ordinea socială. De aceea susţin că regimul Dragnea este, cu adevărat, un regim revoluţionar. Pentru prima dată în istoria omenirii, pros-tul radical simte că i-a venit vremea.

În vremea socialismului clasic, nu aveai nevoie să gândeşti pentru că Partidul deja se ocupase cu asta. Rezultatul era ideologia. O pseudo-gândire vecină, desigur, cu prostia. Însă nici măcar socialiştii etatişti nu au proclamat drepturile prostiei suverane. În fond, aveau "academii" dedicate dialogului (critic) cu "gândirea burgheză".

Socialismul de Teleorman s-a dis-pensat de aceste complicaţii. Ceea ce LN Dragnea şi complicii lui au descoperit este că nu ai nevoie decât de tupeu total. Că poţi spune orice şi face orice într-o ţară în care elitele au fost deja călcate în picioare şi de unde milioane de oameni raţionali au plecat. Că poţi vinde orice halucinaţie unui electorat rudimentar, ameţit cu ajutoare sociale.

Dar pentru ca toate acestea să se petreacă, trebuie ca proştii radicali să se recunoască unul pe altul. Aici intervine analfabetismul. El nu este, în regimul Dragnea, o eroare de comunicaţie, ci o necesitate vitală. Exact ca tatuajele gangsterilor, care ascund un limbaj sofisticat, inaccesibil oamenilor normali.

Să presupunem că un individ spune ceva cu sens. În acest regim, el devine imediat suspect. Sistemul trebuie să îl rejecteze, pentru că sensul din vorbire arată că respectivul are ceva competenţă şi/sau ceva scrupule.

Însă delirul fără limite al actualilor guvernanţi arată exact opusul. Că sunt capabili şi dispuşi să comită orice ultragiu. Cu seninătate şi chiar cu satis-facţie. Că vor da la o parte pe oricine care este critic sau care respectă legea. Că singurul lor scop este acela de a parveni, fără limite.

Asta se cheamă mobilitate socială. Iar regimul Dragnea a făcut-o posibilă, cu o viteză ameţitoare, pentru o categorie care era proscrisă în orice societate normală. Da, acum a devenit posibil pentru un analfabet să devină profesor universitar, pentru un moron să gireze relaţia cu Uniunea Europeană, pentru un retardat mintal să facă Bugetul. De neimaginat în oricare alt regim. O nouă lume s-a născut! Pohta ce-au pohtit!...