ANALIZĂ: Care sunt ţările care continuă să susţină Rusia

India, China, Venezuela sau Africa de Sud se numără printre ţările care continuă să susţină regimul de la Moscova chiar şi după ce preşedintele Vladimir Putin a ordonat forţelor Federaţiei Ruse să atace Ucraina, la 24 februarie, potrivit G4Media.

Analiştii susţin că sprijinul pe care zeci de state îl oferă Kremlinului arată că Putin este mai puţin izolat decât se crede la nivel internaţional, iar în timp ce sancţiunile împotriva Rusiei sunt importante, ele sunt limitate în principal la membrii NATO şi la alţi aliaţi apropiaţi ai SUA, cum ar fi Australia, Japonia şi Coreea de Sud.

În urmă cu mai bine de o lună, Moscova a declanşat o invazie pe scară largă a Ucrainei, lansând atacuri de pe mare, aer şi uscat şi provocând cea mai gravă criză de securitate în Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial. SUA şi aliaţii săi occidentali s-au grăbit să condamne şi să pedepsească Rusia printr-un val de sancţiuni, dar unele ţări au refuzat să se alăture corului criticilor.

În urmă cu câteva zile, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie fără caracter obligatoriu, care solicită protecţia civililor şi a infrastructurii civile din Ucraina şi cere încetarea imediată a ostilităţilor. În timp ce rezoluţia a primit undă verde de la 140 dintre cei 193 de membri ai adunării, 53 de membri nu au sprijinit demersul - patru ţări au votat împotriva adoptării documentului, 38 s-au abţinut. Restul au lipsit de la vot. Documentul, pregătit iniţial de Franţa şi Mexic, a fost prezentat de Ucraina, referindu-se la "consecinţele umanitare" ale invaziei sale de către forţele Moscovei.

Aliaţii Moscovei, Siria, Belarus şi Coreea de Nord (plus Rusia) au votat împotriva rezoluţiei, la fel ca şi Eritreea. Aceste ţări au ignorat apelul secretarului general al ONU, Antonio Guterres, care a descris agresiunea Rusiei drept "absurdă," având în vedere că mai mult de patru milioane de ucrainieni au fost forţati să se refugieze în ţările vecine, în timp ce nenumăraţi civili au fost ucişi în bombardamentele ruşilor.

Potrivit sursei citate, dacă Eritreea preferă în mod tradiţional să nu se implice în disputele dintre ţări (în condiţiile în care guvernul ţării din Cornul Africii este supus el însuşi unor sancţiunii internaţionale din cauza brutalitatii faţă de propriul popor), nu la fel se poate spune despre celelalte trei state. Reprezentanţii acestora au susţinut că extinderea NATO, mai degrabă decât pe preşedintele Putin, reprezintă principalul motiv pentru declanşarea invaziei ruşilor.

La rândul său, Venezuela a susţinut Kremlinul în declaraţiile sale, deşi a absentat de la vot împreună cu Azerbaidjan, Burkina Faso, Eswatini, Etiopia, Guineea, Guineea-Bassau, Maroc, Togo, Turkmenistan şi Uzbekistan.

Rezultatul votului din 24 martie a fost similar cu cel de la rezoluţia prezentată de ONU pe 2 martie, care a criticat Rusia pentru declanşarea războiului împotriva Ucrainei. Documentul "a deplâns" atunci agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei şi a cerut retragerea imediată şi completă a tuturor forţelor ruse de pe teritoriul ucrainean.

Ţările care s-au abţinut de la vot, adoptând astfel o atitudine "neutră" în ambele ocazii, includ Algeria, Angola, Armenia, Bangladesh, Bolivia, Burundi, Republica Centrafricană, China, Cuba, Republica Congo, El Salvador, Guineea Ecuatorială, India, Iran, Irak, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Mali, Mongolia, Mozambic, Namibia, Nicaragua, Pakistan, Senegal, Africa de Sud, Sudanul de Sud, Sri Lanka, Sudan, Tadjikistan, Tanzania, Uganda, Vietnam şi Zimbabwe.

Emiratele Arabe Unite s-au abţinut iniţial să voteze prima rezoluţie, dar şi-au schimbat poziţia pentru a denunţa Rusia în cazul celui de-al doilea document.

Într-un mandat similar prezentat în faţă celor 15 membri ai Consiliului de Securitate al ONU în urmă cu două săptămâni, Rusia a fost singura ţară care a votat împotriva rezoluţiei care o condamna pentru atacarea Ucrainei. SUA şi alte zece ţări au susţinut rezoluţia, în timp ce trei state s-au abţinut: China, Emiratele Arabe Unite şi India.

De la începutul conflictului, Beijingul s-a ferit să condamne invazia rusă. Referindu-se la poziţia Chinei, analiştii au afirmat că relaţiile strânse ale Beijingului cu Moscova sunt tot mai strânse. Putin a avut de altfel o întâlnire cu omologul sau chinez, Xi Jinping, cu doar câteva săptămâni înainte de a ordona invadarea Ucrainei.

Cele două ţări au celebrat atunci o prietenie "fără limite" şi au denunţat "extinderea" NATO.

De asemenea, în urmă cu doar două zile, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a anunţat o ordine mondială "multipolară, justă şi democratică" în parteneriat cu China, în timpul primei sale vizite în această ţară de la invadarea Ucrainei.

"Trăim o etapă foarte serioasă în istoria relaţiilor internaţionale," a declarat şeful diplomaţiei de la Kremlin, la începutul unei întrevederi bilaterale cu omologul său chinez, Wang Yi. "Sunt convins că la finalul acestei etape situaţia internaţională va fi net mai clară şi că noi, împreună cu dumneavoastră şi cu partenerii noştri, ne vom îndrepta spre o ordine mondială multipolară, justă, democratică", i-a spus Lavrov ministrului chinez.

La rândul său, Wang Yi a declarat că relaţiile dintre China şi Rusia "au trecut testul turbulenţelor internaţionale" şi continuă să se dezvolte ferm. Potrivit acestuia, relaţiile dintre cele două ţări au rezistat noilor teste prezentate de o situaţie internaţională în schimbare. Wang a declarat că Beijingul este pregătit să ducă relaţia dintre cele două state "într-o nouă eră" şi "la un nivel mai înalt."

Într-un comunicat de presă transmis de Ministerul de Externe rus se menţionează că, la întâlnirea celor doi oficiali, Rusia şi China au convenit să îşi consolideze cooperarea, în contextul a ceea ce Moscova numeşte "condiţii internaţionale dificile," referindu-se la întărirea coordonării politicii externe şi adoptarea unei singure voci în privinţa afacerilor globale.

Totodată, miniştrii de externe chinez şi rus au condamnat ceea ce ei au numit sancţiunile occidentale "ilegale şi contraproductive" impuse Moscovei pentru acţiunile sale din Ucraina, potrivit unei declaraţii a MAE rus.

Beijingul, care împărtăşeşte cu Moscova o ostilitate afişată faţă de SUA, refuză de la 24 februarie să condamne invazia rusă din Ucraina, preferând să denunţe în schimb sancţiunile occidentale împotriva Rusiei.

La începutul lunii martie, Wang Yi a salutat chiar prietenia cu Moscova, despre care a spus că este extrem de puternică, şi a apărat îngrijorările "rezonabile" ale Rusiei în privinţa securităţii sale.

Dacă atitudinea Chinei de susţinere aproape făţişă a Moscovei era previzibilă, situaţia este diferită în cazul guvernului de la New Delhi. Comentatorii s-au întrebat de ce India - cea mai mare democraţie din lume - refuză să denunţe atrocităţile comise de forţele lui Putin în Ucraina şi să se situeze de partea Washingtonului (de la care primeşte anual ajutoare financiare, economice şi militare semnificative).

Sunt cel puţin patru motive principale care explică atitudinea Indiei:

Primul este dependenţa de petrolul rusesc. După China şi Statele Unite, India este al treilea cel mai mare cumpărător de petrol la nivel global, ţară asiatică importând cel puţin 80% din necesarul intern de combustibil. New Delhi a evitat importurile de la Moscova în ianuarie şi februarie, pe măsură ce tensiunile în jurul graniţelor Ucrainei se intensificau, simultan cu temerile privind o invazie iminentă. Totuşi, contractele pentru martie şi aprilie - după începutul războiului - arată milioane de barili de petrol livrate către India, potrivit grupului de cercetare Kpler.

Potrivit analiştilor, atât India, cât şi China profită probabil de reducerile oferite de Moscova, care e disperată să găsească clienţi care să o ajute să rămână pe linia de plutire financiară pe măsură ce sancţiunile se înmulţesc. În prezent, mai multe companii petroliere indiene - inclusiv Hindustan Petroleum, Indian Oil Corporation şi Nayara Energy - sunt încă implicate activ în relaţiile cu Rusia, spre deosebire de SUA, Canada, Australia sau Marea Britanie, care au interzis importurile de petrol rusesc.

În acest context, trebuie spus că India şi China nu sunt singurele ţări care încă importă ţiţei rusesc şi finanţează, prin urmare, un efort de război brutal. Potrivit unor relatări, unele rafinării cu sediul în Bulgaria, Germania, Indonezia, Grecia, Italia, Ungaria şi, probabil, Olanda, se bazează în continuare pe Rusia în sectorul energetic.

De asemenea, ţările OPEC au ales să respecte un acord cu Rusia, mai degrabă decât să se conformeze presiunii SUA de a creşte producţia. Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, membri cheie ai grupului respectiv, au semnalat ambele sprijin pentru Rusia în ultimele zile.

Un al doilea motiv este China. India a dezvoltat o codependenţă cu Rusia din cauza dezacordurilor tot mai mari pe care le are cu China. New Delhi este al doilea cel mai mare client pentru petrolul rusesc şi apelează din ce în ce mai mult la Putin pentru echipamente militare. De altfel, peste 60% din armamentul Indiei provine din Rusia. De exemplu, India a încheiat un acord de 5,43 miliarde de dolari cu Moscova în 2018 pentru sistemul de rachete S-400.

Politica externă a celor din New Delhi se bazează pe asigurarea faptului că Rusia nu va fi nevoită să treacă complet în tabăra Chinei, în condiţiile în care India şi China au dezacorduri majore privind Himalaya de ani de zile. India este, de asemenea, îngrijorată că Beijingul şi-ar putea extinde amprenta militară în Tibet sau ar putea întrerupe accesul în regiune, lucru care s-ar putea întâmpla dacă Beijingul şi Moscova vor fi izolate în alianţa lor asiatică.

Iar parteneriatul solid dintre Rusia-India a ieşit din nou în evidenţă vineri, când miniştrii de externe din cele două ţări, Serghei Lavrov şi S Jaishankar, s-au întâlnit la New Delhi, într-o vizită despre care analiştii spun că este un semnal clar că India încă vede Rusia ca un aliat, chiar dacă mulţi lideri mondiali o consideră un agresor. Rusia a lăudat India pentru că nu a judecat conflictul din Ucraina într-un "mod unilateral," după ce India nu s-a alăturat condamnării internaţionale a Moscovei.

Afganistanul, un alt treilea motiv. Indienii nu au rămas impasibili la retragerea haotică a americanilor din Afganistan, mai ales că ei au susţinut constant guvernul de la Kabul înainte de revenirea talibanilor la putere. După revenirea islamiştilor la putere la Kabul, India s-a îndreptat spre Moscova din cauza temerilor privind propriile sale interese de securitate.

Afganistanul a fost, de altfel, şi motivul unor dezacorduri politice cu SUA din cauza relaţiei pe care americanii au dezvoltat-o în ultimele decenii cu un alt inamic tradiţional al Indiei, Pakistan. Drept urmare, India îşi urmăreşte statutul de naţiune nealiniată.

Motivul numit Kashmir. Guvernul condus de Narendra Modi tratează invazia rusă ca pe o chestiune bilaterală, europeană, care nu o interesează sau afectează în mod direct. Această deoarece luarea unei poziţii într-un război străin ar putea, de asemenea, să determine o implicare externă suplimentară în conflictul de lungă durată pe care îl are cu Pakistanul în Kashmir. În timp ce Pakistanul solicită în mod obişnuit ca Statele Unite să se implice în disputa pe care o are cu India privind această regiune, India a reuşit până acum să se asigure că alte ţări tratează conflictul ca pe o problemă bilaterală.

India, care este o putere nucleară, are o lungă istorie de urmărire a unei strategii nealiniate în politica internaţională, evitând constant să se alăture intereselor altor superputeri sau blocuri politice. Dar poziţia Indiei în contextul actual îngrijorează Administraţia de la Washington. India este unul dintre cei mai valoroşi parteneri strategici ai SUA, oficialii americani încercând de ceva vreme să integreze India într-o alianţă pentru a contracara China în regiunea Indo-Pacific. Dar lucrând pentru a-şi proteja comerţul cu Rusia şi refuzând să condamne invazia Ucrainei, New Delhi subminează în mod activ eforturile Washingtonului de a izola Moscova.

Atitudinea sud-africanilor

O altă susţinătoare a Moscovei este Africa de Sud. Aceasta a fost una dintre cele 17 ţări africane care s-a abţinut de la o rezoluţie a ONU care condamnă invazia rusă a Ucrainei, o decizie previzibilă ţinând cont de legăturile istorice dintre Congresul Naţional African, care a condus lupta acestei naţiuni împotriva guvernului minorităţii albe, şi Uniunea Sovietică.

De asemenea, doi dintre preşedinţii post-apartheid ai Africii de Sud, Thabo Mbeki şi Jacob Zuma, au urmat pregătire militară în URSS. De altfel, într-o declaraţie emisă prin intermediul fundaţiei sale, Zuma l-a numit pe Putin "un om al păcii."

"Rusia este prietenul nostru până la capăt," a declarat şi Lindiwe Zulu, ministrul dezvoltării sociale din Africa de Sud, care a studiat la Moscova în anii apartheidului. "Nu suntem pe cale să denunţăm acea relaţie pe care am avut-o întotdeauna."

Rusia, izolată şi nu prea

Washington Post a făcut recent un inventar al ţărilor care nu au condamnat Rusia pentru atacul neprovocat împotriva Ucrainei şi care fac ca izolarea completă a lui Putin să nu fie posibilă. Publicaţia a scris că, în India, guvernul premierului Modi s-a abţinut să denunţe invazia rusă a Ucrainei, descriind-o drept un conflict între Moscova şi NATO. Preşedintele brazilian Jair Bolsonaro a spus că ţara sa "nu va lua parte la conflict" şi l-a descris pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski drept "un comic." De asemenea, jurnaliştii au menţionat declaraţia ministrului sud-african Zulu despre prietenia de durată cu Rusia.

Ziarul s-a referit şi la prima rezoluţie a ONU adoptată după începutul războiului. Din cei 193 de membri ai Naţiunilor Unite, 141 au votat pentru a condamna atacul neprovocat al Moscovei asupra vecinului său. Dar acel vot majoritar nu spune povestea mai nuanţată.

"Există sentimentul (că) nivelul de sprijin din partea multor ţări non-occidentale pentru această rezoluţie a fost destul de subţire", a declarat Richard Gowan, directorul ONU la International Crisis Group.

Analişti cred că pentru multe ţări nealiniate şi/sau din afara Europei, conflictul de pe bătrânul continent este de fapt unul care opune Moscova celor din Washington/NATO. Aceste state sunt reticente de a lua partea cuiva, mai ales că războiul este pentru ele un conflict îndepărtat, aşa cum este pentru mulţi occidentali un conflict în Orientul Mijlociu sau în Africa.

Mai mulţi lideri, inclusiv Yoweri Museveni din Uganda, au ridicat problema intervenţiilor occidentale în Afganistan, Irak şi Libia pentru a-şi justifica reticenţa de a critica Rusia. "Nu mă ameninţa şi nu te voi ameninţa", a spus Museveni, spun cei de la G4Media.