ANALIZĂ MĂRUFRI: "Petrolul se redresează, dar riscul cisternelor pline încă există"

În timp ce piaţa bursieră americană, în frunte cu tehnologia, serviciile medicale şi media, continuă să transmită semnalul că totul este bine, nu trebuie decât să arunci o privire mai în profunzime pentru a descoperi că nu e deloc aşa, afirmă Ole Hansen, director strategie mărfuri, Saxo Bank.

Potrivit sursei citate, volumele masive de stimulente şi-au croit drum în pieţele bursiere, dar nu către omul de pe stradă, în timp ce şomajul creşte şi încrederea consumatorilor se prăbuşeşte. Aceste evenimente au pus presiune pe multe guverne şi autorităţi de sănătate pentru a reduce măsurile de izolare.

"În timp ce unii pot reuşi, mulţi nu sunt pregătiţi încă, iar impactul asupra creşterii şi cererii va continua să deterioreze. Aceste evenimente sunt în continuare cel mai vizibile în rândul tuturor mărfurilor cheie deoarece acestea reacţionează la cerere mai mult decât majoritatea celorlalte sectoare. Tabelul de mai jos arată impactul asupra mărfurilor cheie din momentul în care pandemia de Covid-19 a început să fie cunoscută în afara Chinei. Mărfurile dependente de creştere şi cerere au tras o trântă, în timp ce unele pieţe agricole cheie, şi în special aurul, s-au numărat printre cei câţiva câştigători.", transmite Ole Hansen.

Acesta menţionează că, ţiţeiul a făcut istorie săptămâna trecută, prăbuşindu-se într-un teritoriu necunoscut, în timp ce gazele naturale au crescut în contextul anticipării rezervei mai scăzute de petrol asociate închiderii puţurilor. Aurul a crescut aproape de un vârf pe şapte ani pe măsură ce investitorii au continuat să diversifice investiţiile, îndepărtându-se de acţiuni şi numerar. Achiziţiile chineze de mărfuri alimentare s-au intensificat, in timp ce metalele industriale s-au menţinut stabile, dat fiind că întreruperile cauzate de virus ale aprovizionării au contracarat, la un moment dat, riscul unei încetiniri a cererii pe măsură ce recesiunea începe să se facă simţită.

"O poveste a eclipsat aproape toate ştirile din domeniul mărfurilor de săptămâna trecută. Scăderea istorică sub zero a contractului în curs de expirare pe luna mai a WTI, de luni, a reprezentat pentru toată lumea o sursă de stres care în prezent reverberează în toată piaţa globală a petrolului. Scăderea pricinuită de Covid-19 a cererii la nivel global, estimată de către Agenţia Internaţională a Energiei la nivelul de 29 de milioane de barili/zi luna aceasta, a avut drept consecinţă faptul că milioane de barili au fost depozitaţi. Odată produs, ţiţeiul trebuie să fie consumat de rafinării sau depozitat în cisterne, conducte sau pe mare în petroliere agabaritice (Very Large Crude Carriers - VLCC). În eventualitatea în care facilităţile de depozitare ajung la refuz, producătorii de petrol nu pot produce decât ceea ce pot vinde. Riscul ca acest lucru să se întâmple acum reprezintă cea mai mare provocare cu care se confruntă industria. Un asemenea eveniment ar putea duce la blocarea forţată a milioane de barili/zi şi, în cele din urmă, la falimente şi la o criză a datoriilor suverane.", transmite reprezentantul Saxo Bank.

Sursa citată precizează că, producătorii de petrol au fost prinşi cu garda jos şi s-au străduit să reacţioneze prin reduceri corespunzătoare ale producţiei. Decizia Arabiei Saudite, într-un moment foarte prost ales, de a creşte producţia a fost răsturnată în câteva săptămâni când OPEC+ a convenit să reducă producţia pe parcursul vacanţei de Paşte cu 9,7 milioane de barili/zi, începând din mai. Restricţiile de izolare la nivel global au început încet să fie ridicate, dar procesul de revenire la nivelurile anterioare ale cererii ar putea dura multe luni. Cu toate acestea, vor fi necesare săptămâni, nu luni, până când facilităţile globale de depozitare vor ajunge la refuz. Una dintre zonele care deja a ajuns la capacitate maximă este reprezentată de facilităţile de depozitare amplasate în şi în jurul localităţii Cushing, Oklahoma. Cu o capacitate de 76 de milioane de barili, este un hub important de tranzacţionare pentru ţiţei şi centrul de stabilire a preţului/livrare pentru contractele futures pentru ţiţeiul WTI tranzacţionat la New York.

Conform reprezentantului Saxo Bank, în timp ce nivelul actual de depozitare a atins 60 de milioane de barili, era foarte clar din acţiunea pe preţ din contractul în curs de expirare din mai că restul de 16 milioane nu mai era disponibil căci au fost împrumutate pentru gestionarea livrărilor din mai. Rămaşi fără posibilitate de a depozita ţiţeiul, ceea ce ar fi o consecinţă a deţinerii o poziţie long în curs de expirare pe luna mai, traderii au fost nevoiţi să încerce să lichideze poziţiile într-o piaţă cu tot mai puţine lichidităţi.

Presiunea asupra ţiţeiului a fost intensificată de volumul mare de participaţie de numerar din retail care intra în ETF-urile de petrol. Înţeleg complet motivul pentru care un investitor ar considera că ţiţeiul foarte ieftin din acest moment este o foarte bună oportunitate de investiţii. Aceasta presupunând că impactul pandemiei asupra cererii va fi temporar şi că eventuala redresare ar fi susţinută de reducerile de producţie ale OPEC+ şi de o reducere abruptă a investiţiilor direcţionate către forarea pentru petrol pe viitor.

Deşi această idee este logică, execuţia acesteia nu a fost. ETF-urile pe petrol au tendinţa de a investi pe loc şi chiar acum cea mai ieftină parte a curbei petrolului. Furnizorul de ETF deţine o poziţie long în acel contract future şi, câtă vreme piaţa are un excedent, acesta va suporta o pierdere în fiecare lună atunci când vinde contractul ce expiră pentru a-l cumpăra pe următorul la un preţ mai mare. Acest fenomen se numeşte "contango' şi creează un obstacol major pentru investitori. La momentul scrierii acestui articol, marja dintre contractul pe iunie şi pe septembrie (3 luni) este de 60%, atât trebuie să se redreseze petrolul în doar trei luni pentru ca ETF-ul să atingă pragul de rentabilitate. Fondul Statelor Unite pentru petrol (USO:arcx) a devenit, brusc, un taur gigantic într-un magazin de porţelan deoarece fondul deţinea un procentaj disproporţionat de mare din întreaga piaţă. Pe măsură ce piaţa scădea, riscul de neplată creştea. De aceea contractul futures pe iunie, care nu expiră până pe 19 mai, a scăzut brusc sub 10$/b marţi, în timp ce ţiţeiul Brent a fost tras în jos de acesta şi a atins un minim de 16$/b.

Cu toate acestea, de atunci piaţa a reuşit să mai câştige nişte teren. Din cele patru motive, doar unul ar putea avea un impact pozitiv pe termen mai lung asupra preţului. Acestea erau:

• Bursa de Mărfuri din Chicago, care operează contractul futures WTI, a crescut marja pentru deţinerea contractului (1000 de barili) la 10 000$.

• Câteva bănci şi brokeri au introdus restricţii de tranzacţionare pentru contractul din iunie, ceea ce înseamnă că poziţiile existente ar putea fi închise, dar nu ar putea fi deschise poziţii noi.

• ETF-ul USO, confruntat cu un posibil risc de colaps, şi-a redus expunerea la contractul din iunie de la 80% la doar 20% după ce a rulat contracte futures pe iulie, august şi chiar septembrie.

• Preşedintele Trump ameninţă să distrugă canonierele iraniene dacă mai hărţuiesc navele americane din Golful Persic.

Deşi motivul din urmă prezintă un risc pentru transportul potenţial sigur al rezervelor prin Strâmtoarea Hormuz, celelalte au un caracter mai degrabă tehnic. Pe această bază, avem în vedere în continuare o evoluţie pozitivă limitată pentru ţiţei până când restricţiile de izolare se relaxează, ceea ce va duce la o creştere a cererii globale, sau, din păcate, e mai probabil ca mulţi producători cu costuri mari să fie forţaţi să reducă producţia, fie voluntar, fie involuntar.