ANALIZĂ: Necesitatea unei noi OUG pentru modificarea Legii de aprobare a unor OUG care au modificat OUG de plafonare a preţului

Aşa cum ne am obişnuit pe parcursul ultimului an avem din nou o lege care induce confuzie şi pune românii pe drum sau îi pune la plată. Modul populist în care s-a dorit construirea legii plafonării preţului la energie prin introducerea diferitelor categorii de beneficiari (care în mod normal sunt apanajul altor acţiuni de sprijinire a consumatorilor), dar mai ales prin dorinţa de a se aplica plafonarea la un singur loc de consum.

Legea plafonării preţului la energie electrică valabilă de la 1 ianuarie 2023 stabileşte limitarea obţinerii unui preţ plafonat sub un nivel de 1,3 lei/kWh de obligativitatea consumatorului de a transmite până la 31 decembrie 2022 a unei solicitări către furnizorul de energie electrică prin care declar pe proprie răspundere că se ăncadrează în una din situaţiile prevăzute de lege.

-utilizează dispozitive, aparate sau echipamente medicale necesare efectuării tratamentelor, în baza declaraţiei pe propria răspundere, pentru întreg consumul realizat;

-au în întreţinere cel puţin 3 copii cu vârsta de până în 18 ani, respectiv 26 de ani, în cazul în care urmează o formă de învăţământ, pentru întreg consumul realizat;

-familii monoparentale care au în întreţinere cel puţin un copil cu vârsta de până la 18 ani, respective 26 ani în cazul în care urmează o formă de învaţământ, pentru întreg consumul realizat

-au mai multe locuinţe, şi pot şi doresc să beneficieze de preţ plafonat la energie electrică sub 1.3 lei/kWh

-nu au mai multe locuinţe, dar au adresa de domiciliu diferită de adresa de reşedinţă, şi pot şi doresc să beneficieze de preţ plafonat la energie electrică sub 1.3 lei/kWh.

În lipsa acestei declaraţii depuse la furnizor, anterior lunii de livrare, un consumator chiar dacă are aceste drepturi, nu va beneficia de ele în luna de livrare.

Dar, modul în care a fost scrisă această lege duce la o măsură hilară. Legea stabileşte că preţul plafonat sub 1,3 lei/kWh se aplică exclusiv pentru "locurile de consum de domiciliu/reşedinţă". Această situaţie determină necesitatea ca un furnizor să acorde aceste plafonări şi să-şi recupereze banii de la stat exclsuiv în situaţia în care se asigură că clientul casnic beneficiază o singură data de preţ plafonat la un singur loc de consum. În aceste condiţii furnizorul trebuie să fie informat şi să primească o declaraţie pe proprie răspundere că acesta are un singur loc de consum unde va beneficia de preţ plafonat şi care este acela şi să declare tot pe proprie răsăundere că nu are un alt loc de consum unde poate beneficia de preţ plafonat sub 1.3 lei/kWh: "poate beneficia de preţul plafonat prevăzut la alin. (1) lit. a) şi b) fie la adresa de domiciliu, fie la adresa de reşedinţă, pe baza unei declaraţii pe proprie răspundere depusă la furnizor, privind faptul că nu beneficiază de preţ plafonat pentru un alt loc de consum".

Acestea sunt prevederile legale. Absurde. Dar asta e legea.

În aceste condiţii apare absurditatea ca Legea să oblige 9 milioane de consumatori în decurs de 15 zile, în această perioadă de sărbători să alerge şi să depună adrese şi declaraţii la furnizor.

Ce se întâmplă dacă nu vei face asta? Vei achita 1,3 lei/kWh. Adică vei achita cu 60 - 90% mai mult pentru energia electrică consumată în situaţia în care te ai fi încadrat la condiţiile de plafonare prevăzută de lege.

Ce s-ar putea face? O nouă Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea Legii de aprobare a unor Ordonanţe de Urgenţă pentru modificarea Ordonanţelor de Urgenţă, care au modificat Ordonanţele de Urgenţă privind plafonarea preţului, care să elimine această prevedere privind acordarea plafonării exclusive pentru o singură locuinţă.