ANGELINI, PREŞEDINTELE PATRONATULUI ITALIAN CONFINDUSTRIA: "Problema investitorilor italieni în România: birocraţia din administraţie şi bănci"

Reporter: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă inves­titorii italieni în România?

Mauro Maria Angelini: În prezent, una din cele mai mari probleme ale firmelor italiene din România, exceptând criza economică, rămâne birocraţia. Unul din aspectele care limitează acţiunea firmelor operative în România este tocmai abordarea mult prea birocratică, ce caracterizează fiecare sector economic. Organele birocratico-administrative şi cele de control au tendinţa să abuzeze în cererea de documente, declaraţii, semnături, ştampile.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru bănci. Se întâmplă adesea ca acest exces de birocraţie să ducă la pierderea de timp preţios, mărirea costurilor şi încetinirea lucrărilor, ceea ce, pe o piaţă în continuă schimbare, dinamică, precum cea actuală, dăunează firmelor şi competitivităţii lor.

În plus, România are nevoie să reconstruiască un sistem echilibrat de relaţii industriale şi să dezvolte un raport corect între părţile sociale şi guvern cu mai multă energie, în urma intrării în comunitatea europeană şi expunerii la presiuni competitive mai mari. Chiar şi sectorul manufacturier, care contribuie masiv la export şi la crearea de locuri de muncă, trebuie să fie protejat de măsuri coerente. În acest scop, sunt necesare măsuri care să evite plata anticipată a TVA-ului pentru importuri, simplificarea practicilor vamale (precum problema CMR-urilor - contractelor de trans­port a mărfurilor - în original, recuperarea TVA-ului), precum şi măsuri care să simplifice gestionarea resurselor umane.

Reporter: Cum comentaţi decizia Guvernului României de a modifica sistemul de sprijin pentru energia regenerabilă?

Mauro Maria Angelini: Depinde mult de modul în care privim aceste modificări. Desigur, Confindustria România trebuie să ia în considerare atât situaţia investitorilor în sectorul energiei regenerabile, dintre care mulţi sunt italieni (fiind atraşi de sistemul generos de facilităţi pentru investiţiile din acest sector), cât şi situaţia marilor consumatori de energie, care trebuie să suporte, ca producători industriali, costurile substanţiale ale certificatelor verzi pe facturile lor. În ceea ce priveşte suspendarea emiterii unei părţi importante din certificatele verzi, această măsură riscă să creeze grave dezechilibre economice, atât pentru producători, cât şi la nivelul consumatorilor care, începând din 2017 - 2018, vor trebui, într-o perioadă scurtă de timp, să plătească contravaloarea certificatelor verzi amânate, care vor intra atunci pe piaţă.

De asemenea, în privinţa comercializării Certificatelor Verzi, trebuie subliniate problemele legate de profitabilitatea investiţiilor, având în vedere că băncile cer contracte bilaterale drept garanţie pentru a oferi credite. Introducerea obligativităţii pentru titularii instalaţiilor de producţie a energiei verzi de a oferi o garanţie financiară este oportună şi blochează proiectele cu caracter speculativ, pentru care se obţine avizul tehnic de racordare doar pentru a bloca accesul la reţea a altor producători. În acelaşi timp, credem că garanţia financiară care trebuie stabilită nu poate fi mai mare decât tariful de racordare prevăzut de operatorul de reţea în avizul tehnic de racordare.

Reporter: Care sunt, în prezent, principalele sectoare de interes pentru investitorii italieni în economia României?

Mauro Maria Angelini: Italia continuă să fie, de mai bine de zece ani, principala ţară investitoare în România după numărul de firme înregistrate aici şi a şaptea după capitalul investit. Întreprinzătorii italieni au fost printre primii investitori care au întrevăzut oportunităţile oferite de România în perioada următoare Revoluţiei, când s-a deschis pieţei libere. Primele investiţii italiene în România, provenite cel puţin în această primă fază cu precădere din regiunea Veneto, s-au concentrat pe sectoarele labour intensive (n.r. cu utilizare intensivă a forţei de muncă), caracterizate de delocalizarea unei părţi din producţie şi de dezvoltarea diferitelor sectoare prelucrătoare pentru terţi, folosind materii prime sau produse semifinite provenite din Italia.

De la intrarea în Uniunea Europeană, reprezentând un moment de cotitură între o perioadă de delocalizare simplă şi una de internaţionalizare, cu investiţii mai structurate şi finalizate chiar şi la introducerea pe piaţa locală, România a crescut, devenind o piaţă strategică pentru firmele interesate să beneficieze de marile oportunităţi oferite de zona de centru şi est a Europei. Întreprinzătorii italieni au început să realizeze joint ventures (n.r. asocieri) sau să încheie contracte cu producători locali pentru furnizarea şi asamblarea părţilor mecanice sau bunurilor de capital, ajungând până la investiţii directe ale unor mari grupuri italiene pentru producţia de bunuri şi dezvoltarea infrastructurii. În paralel, s-au realizat investiţii în sectorul serviciilor.

Acum sunt prezente pe piaţă, în afară de IMM-uri, şi firme italiene de dimensiuni medii şi mari care au transferat în România investiţii semnificative, atât de ordin financiar, cât şi tehnologic. În ciuda crizei, ţara continuă să ofere oportunităţi de investiţii. Sectoarele care sunt considerate cele mai interesante pentru a dezvolta acţiuni de promovare a Investiţiilor Străine Directe (ISD) din Italia pentru România sunt cele legate de infrastructuri, de producerea energiei, în special a celei din surse regenerabile, de agricultură, gestionarea deşeurilor, prelucrarea alimentară, industria constructoare de maşini, sănătate şi outsourcing (n.r. externalizare).

Sectorul în care prezenţa întreprinzătorilor italieni este majoră este cel al comerţului cu ridicata (2.257 firme), urmat de activităţi imobiliare (1.727 firme). Urmează apoi activităţile de construcţii de clădiri (1.363 firme). Trebuie menţionată şi o prezenţă puternică în agricultură (1.174 firme) şi în activitatea de conducere a birourilor administrative centrale; activitatea de management şi de consultanţă în management (1.136 firme). În sectoarele manufacturiere tradiţionale, care au trecut printr-un boom al investiţiilor în anii '90, prezenţa italiană este în continuare importantă, deşi în număr mai mic. Produsele care, în 2012, au avut cea mai mare pondere în exportul italian au fost cele textile şi de îmbrăcăminte (25,3% din total), metalurgia şi produsele din metal (17,2%) şi ingineria mecanică (13,9%).

Reporter: Consideraţi că România este atractivă din punct de vedere antreprenorial?

Mauro Maria Angelini: România continuă să fie una dintre destinaţiile cele mai atractive din punct de vedere antreprenorial, nu doar pentru italieni, dar pentru toţi investitorii străini, în special cei europeni. Italia continuă să fie, în România, primul investitor străin după numărul de societăţi, cu peste 34.000 de firme cu capital italian, ceea ce reprezintă aproape 19% din numărul total al companiilor străine din România şi cu o valoare a investiţiilor de circa 1,65 miliarde euro. Alte ţări europene interesate de România sunt Olanda, Austria sau Germania, ale căror investiţii cumulează 47% din totalul Investiţiilor Străine Directe. De exemplu, Austria este al doilea investitor străin în România, cu peste 6.500 societăţi cu capital austriac, şi cu o valoare a investiţiilor de 4,65 miliarde de euro, în timp ce investiţiile totale (includ profiturile reinvestite) depăşesc 10 miliarde de euro.

În prezent, factorii competitivi care fac ţara atractivă pentru investitori sunt: noul cod al muncii (care începe să ofere condiţii mult mai favorabile atât angajatorului, cât şi angajatului), legislaţia română (foarte apropiată de cea europeană); mâna de lucru, foarte calificată şi cu un cost redus încă, raportat la standardele UE; universităţile (specializate la nivel sectorial şi conectate cu câmpul muncii); numărul şi nivelul limbilor străine vorbite; numeroasele resurse naturale (agricultură, materii prime, resurse energetice etc.); poziţia geografică a ţării, atractivă din punct de vedere geoeconomic şi de piaţă.

Reporter: Ce credeţi despre fiscalitatea din România raportată la mediul de afaceri?

Mauro Maria Angelini: Ultima revizuire semnificativă a Codului Fiscal a avut loc odată cu intrarea României în UE. România, din punct de vedere fiscal, este foarte atractivă pentru antreprenori: rata de impozitare obişnuită pentru persoanele juridice, calculată pornind de la bilanţul revizuit în creştere sau în scădere, în baza costurilor nedeductibile şi a veniturilor neimpozabile, este de 16%. De asemenea, trebuie amintit că disciplina fiscală prevede o impozitare diferenţiată pentru societăţile mici. În ceea ce priveşte impozitarea persoanelor fizice, România a adoptat un sistem bazat pe cota unică de 16%, egală cu cea aplicată persoanelor juridice.

Trebuie amintit că România adoptă principiul "world wide principle": în cazul persoanelor fizice se impozitează venitul produs oriunde de către rezidenţi, în timp ce nerezidenţii plătesc impozit doar pentru veniturile produse în România. În ceea ce priveşte ratele indirecte, trebuie evidenţiate cotele taxei pe valoare adăugată (TVA). Taxa standard este de 24% şi există două taxe reduse, de 5% şi respectiv 9%, pentru anumite tipuri de produse.

Reporter: Cum au reacţionat autorităţile române la problemele indicate de investitorii italieni? Ce ar trebui să facă autorităţile române pentru a atrage mai multe investiţii italiene în România?

Mauro Maria Angelini: În cadrul diferitelor întâlniri avute cu diverşi miniştri, în toate domeniile de activitate, sunt mulţumit că am primit întotdeauna toată disponibilitatea, maximă deschidere şi colaborare în sprijinul întreprinzătorilor italieni în România, şi asta datorită atât importanţei lor, cât şi a contribuţiei investitorilor italieni, în general, la PIB-ul României. Dialogul constant, oportunităţile frecvente de discuţii şi întâlnirile cu ministerele sunt mereu purtătoare de răspunsuri concrete din partea instituţiilor, acţiuni pe care, Patronatul nostru, recunoscut în România încă din 2005 ca "parte socială" şi în dialogul tripartit la nivel european, le oferă întotdeauna propriilor asociaţi, ca urmare a rolului său instituţional recunoscut de legea română.

Reporter: Care credeţi că va fi evoluţia economică a României în contextul economic european?

Mauro Maria Angelini: Gradul de deschidere a economiei României la comerţul internaţional este foarte ridicat, ca urmare a unei economii deschise şi a intrării în UE. După scăderea înregistrată în 2009, din cauza crizei economice internaţionale, comerţul extern s-a întors la un trend pozitiv în 2010, trend confirmat şi în 2011, în timp ce în 2012 valorile nu au înregistrat modificări. Conform INS, valoarea totală a exporturilor realizate în 2012 a fost de 45,056 miliarde de euro, în timp ce valoarea importurilor a fost de 54,684 miliarde de euro. Comparativ cu 2011, exporturile şi importurile au scăzut cu 0,5%. Deficitul comercial în 2012 a fost de 9,628 miliarde de euro, cu 154,6 milioane mai puţin comparativ cu 2011. În ceea ce priveşte repartiţia geografică pe zone, UE deţine o cotă de aproximativ 71,96% (faţă de 71,95% în 2011) din totalul schimburilor. Valoarea schimburilor intracomunitare în 2012 a fost de 31,601 miliarde de euro pentru exporturi şi de 40,167 miliarde de euro pentru importuri, ceea ce reprezintă 70,1% din totalul exporturilor şi 73,5% din totalul importurilor. Dacă adăugăm la acest tablou şi previziunile de creştere economică a României, care amintesc pentru 2013 un avans de 1,6% şi valori de peste 2% pentru următorii doi ani, consider că România îşi va extinde prezenţa în economia europeană.

Reporter: Care sunt sectoarele în care, în următorii ani, societăţile italiene ar trebuie să investească?

Mauro Maria Angelini: Sectoarele care prezintă în continuare interes pentru investitorii italieni sunt: industria prelucrătoare, mulţumită mâinii de lucru calificate şi resurselor disponibile; sectorul primar din agricultură, ca urmare a suprafeţelor arabile foarte extinse şi potrivite diferitelor culturi; sectorul energiei regenerabile, în ciuda modificărilor aduse în 2013 schemei de sprijin (mare atractivitate pentru resursele eoliene, fotovoltaice, hidrologice şi de biomasă); construcţii, unde nevoile naţionale sunt încă ridicate, dacă ne gândim la programele pentru dezvoltarea infrastructurii, în special rutiere. O prioritate pentru Guvern este şi recenta activitate de explorare a gazului din Marea Neagră şi a gazelor de şist.

Reporter: Vă mulţumesc!