Anul electoral

Condamantă în tot restul timpului să reacţioneze la evenimente, să le comenteze, ori să le interpreteze, presa are doar cîteva zile, la începutul anului, cînd îşi poate permite să fie prospectivă. De regulă, nu le foloseşte! Din comoditate, din spaima de a nu fi infirmată de realităţi, ori pur şi simplu pentru că nu apreciază importanţa demersului.

Ce putem spune acum, despre anul electoral care a început să se aştearnă?

În substanţa lui politică va fi un an bogat. În primul rînd, pentru că partidele vor deveni din nou uneltele de lucru ale politicienilor, anume unele esenţiale pentru succesul liderilor. În consecinţă, vor fi scoase din magazie pentru nevoi urgente, vor fi pe ici pe colo "curăţate", "îndreptate", "vopsite proaspăt" şi puse "la treabă". În cazul PSD, acest lucru se întîmplă deja, mai ales că, preocupaţi de comoditatea fotoliilor guvernării, cei care se văd beneficiarii unui nou mandat, nu au avut timp să se mai ocupe şi de "munca de partid". "Scoaterea din producţie" a unora dintre foştii miniştri este doar o soluţie tehnică, politic nesatisfăcătoare. Legea şi listele în PSD nu le face Cozmîncă, el este doar unealta. Iar acest lucru îl ştiu prea bine şi baronii locali şi sprijitorii lor, ba chiar şi alegătorii. De aceea, "ieşirile în teritoriu" şi "vizitele de lucru" ale primului ministru şi ale miniştrilor săi de vor înmulţi văzînd cu ochii, iar ţara va fi bătută-n lung şi-n lat de coloane oficiale stîrnind praful uliţelor şi mirarea localnicilor. Încă şi mai importantă va fi însă o altă "alergătură", cea după fonduri şi "sponsorizări". "Senatorul de drept" al funcţiei, practic fără contracandidat, este dom-nul Hrebenciuc, uns responsabil al campaniei electorale a partidului de guvernămînt.

Nici opoziţia nu stă mai bine la capitolul "construcţie de partid", unde doar în an electoral şi cu presiunea listelor, oamenii din teritoriu devin ceva mai receptivi la "comenzile centrului". Alianţa PNL-PD este deja în întîrziere şi în acest domeniu. Încă şi mai îngrijorător pentru capacitatea combativă a acestui altoi politic este lipsa de reacţie faţă de blocajul juridic pe care PSD i l-a creat. Unul, să o spunem clar, de testare. Dacă ditai opoziţia nu este în stare să treacă nici măcar de el, cum va fi ea capabilă să convingă lumea că este gata să guverneze România? Încă de la prima tentativă eşuată de înscriere, alianţa DA ar fi trebuit să reacţioneze politic în forţă şi să preia iniţiativa unei lupte în care are tot interesul să probeze că-şi poate învinge adversarul. Uşurinţa cu care a dat înapoi în faţa argumentelor hilare ale completului de judecată care a transcris în termeni pseudo-juridici comanda PSD, tratarea "tehnică" a evenimentului în detrimentul celei politice, arată un potenţial competitiv prea puţin încurajator al încă inexistentei formaţiuni electorale DA.

Tot din perspectivă politică, anul acesta ne va aduce spectacolul vînzolelii mediatice a personalităţilor aflate în competiţie, atît în interiorul partidelor, cît şi între acestea. Ceea ce ne face să credem că numărul gafelor, al ruşinicilor şi al altor întîmplări care fac materia primă a cronicii cîrcotaşilor se va înmulţi supărător chiar şi pentru cei mai toleranţi, ori mai căliţi dintre noi.

Cu siguranţă, dezbaterea politică va ocoli toate punctele şi temele importante ale ţării. Partidul de guvernămînt nu are interes să intre în fondul unei asemenea dezbateri, iar opoziţia nu are capacitatea să o facă şi să o transforme într-un atu electoral. În consecinţă, se va dezlănţui asupra noastră un potop de vorbe, imagini şi cuvinte prin care vom fi purtaţi într-alte lumi, în alte timpuri şi în alte "realităţi" decît cele în care trăim. Cu un singur scop: transformarea competiţiei electorale într-un "concurs de frumuseţe, cu cîştigători aranjaţi". Cu atît mai mult cu cît PSD-ul se nu va ezita să urce în "carul alegoric al succeselor", cu care va defila în această campanie, şi evenimentul anului: accesul de jure al României în NATO.

Din punct de vedere economic, lucrurile vor sta însă mult mai rău. Cu cît va fi mai mare spaima PSD de a nu pierde alegerile, cu atît mai mult se vor înmulţi pomenile, cadourile şi alte "măsuri guvernamentale" de tip electoral, cu consecinţe cît se poate de apăsătoare pentru situaţia economică generală a ţării. Dincolo, însă, de ce va face guvernul în încercarea de a "cumpăra" bunăvoinţa alegătorilor, criza economică în care România se află are prea puţine şanse să se amelioreze. Nici din interior, nici din exterior impulsurile nu merg în direcţia cea bună. Economia Europei nu numai că nu stă pe roze, este chiar la limita de echilibru. În consecinţă, firimiturile care vor curge de la masa celor mari se vor împuţina. România se va bucura în continuare de sprijin financiar pentru integare, dar capacitatea noastră de a absorbi aceste fonduri şi mai ales de a le transforma în condiţii ale înnoirii economice rămîne dramatic redusă. Noilor veniţi în UE, li s-a spus acest lucru de la obraz, iar disputele din jurul Constituţiei Europene sunt o glumă, faţă de cele care au loc în spatele uşilor închise, privind politicile de redresare pe care ţările mari încearcă să le susţină prin "auto-reducerea" obligaţiilor faţă de UE, sau prin "excepţii" pe care şi le iau cu de la sine putere, de la regulile şi deciziile instituţiei. De altminteri, încercarea de a îngropa Tratatul de la Nisa, prin intermediul Convenţiei şi al Constituţiei europene pe care ea a generat-o, arată cu claritate cît de înclinate sunt marile puteri ale Europei să accepte morala fabulei lui Alexandrescu: "Eu vreau egalitate, dar nu pentru căţei!"

Iar dacă economia nu are şanse să meargă mai bine, atunci nici starea socială a României nu are cum să fie mai bună în 2004. Nu vă uitaţi cîte "măriri", "scutiri", "compensaţii" şi alte "beneficii electorale" se vor revărsa asupra dumneavoas-tră! Iar dacă vă uitaţi, atunci contabilizaţi-le la costuri pentru că le veţi plăti tot din punga proprie, în anul şi în anii următori. Spitalele vor fi la fel de jalnicie ca întreg sistemul sanitar, de la resurse, la competenţe manageriale, străzile vor fi pavate, ori curăţate de ochii lumii, doar atît cît este necesar pentru a putea justifica transferul a mii de miliarde de lei din contul primăriilor, în conturile unor societăţi controlate de clientela politică. Cît despre învăţămînt, cercetare şi alte instituţii ale "societăţii informaţionale", ele îşi vor continua cursul căderii libere în care sunt de multişor vreme angajate.

Pe scurt, dacă nu vom avea pîine, măcar ceva circ tot ne rămîne!