Apusul puterii maselor

Valurile actualelor şi spectaculoaselor proteste din Franţa, Germania şi chiar din România par argumente serioase pentru revenirea în arena socială şi politică a "puterii maselor". Tema străbate istoria societăţilor moderne. În bună măsură şi a celor rataşate lor, după modelul dependenţelor periferice. Nu vă bat capul prea mult cu teoria, dar trebuie totuşi spus că în dezvoltarea istorică a modernităţii occidentale există un moment dramatic de inflexiune, undeva la începutul secolului al XIX-lea, marcat de avîntul celui de al doilea val de industrializare. Întreaga construcţie socială a modernităţii stă pe fundaţia spectaculoasă, chiar dacă pare atît de fragilă, a individualităţii. A persoanei umane luată ca entitate de referinţă, ca actor social esenţial, primar, "atomic". Un actor care se bucură de spaţiul privilegiat şi INALIENABIL al unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Toate procesele sociale derivă din acţiunea acestui actor, sub influenţa diferitelor forţe, naturale, sociale, psihologice şi psiho-sociale, care determină diferite tipuri de interacţiuni, de agregare şi compunere socială complexă, de la formele familiei, pînă la organizarea instituţiilor economice, politice, ale ştiinţei, învăţămîntului, organizării urbane şi rurale, ale asistenţei medicale şi sociale etc. Democraţiile modernităţii sunt fundate pe INDIVID şi LIBERTATEA individuală, inclusiv cea de alegere în spaţiul politic. O adevărată revoluţie copernicană în raport cu modelele anterioare, cele ale feudalităţii şi sclavagismului. Ei bine, odată cu dezvoltarea hiper-accelerată a producţiei industriale de masă, "motorul" dinamicii sociale pentru un secol şi mai bine, societăţile moderne s-au văzut confruntate cu apariţia şi acţiunea în plan social a unui alt soi de actor, unul colectiv, "masa". Masificarea societăţilor modernităţii şi ale modernităţii tîrzii a determinat şi schimbarea modelelor de acţiune în spaţiul politic: partide de masă, masa electorală, propaganda de masă etc. În fapt, întregul fundament social al democraţiilor s-a schimbat. Politica a preferat însă să nu dea seamă de această schimbare radicală şi a lăsat neatinse instituţiile şi mecanismele tradiţionale ale alegerii, votului şi instituirii puterii de guvernare, ca şi cînd pivotul social ar fi rămas neschimbat, persoana individuală. "Cetăţeanul" dotat cu putere de înţelegere şi discernămînt în spaţiul politic, cu interese pe care şi le recunoaşte fără greş şi pe care şi le impune la urne prin alegerile făcute. În realitate, acest tip de actor social, chiar dacă nu dispare cu desăvîrşire, devine unul periferic, minoritar, care nu îşi va mai regăsi niciodată puterea de influenţare politică, în ciuda participării sale active la procesul electoral. Politicienii "profesionişti" au fost bucuroşi să cultive confuzia dintre masă şi majoritate. Democraţia autentică se bazează esenţialmente pe majorităţi. Politica modernităţii tîrzii şi a debutului post-modernităţii se bazează aproape exclusiv pe "puterea maselor". Această substituire frauduloasă, aparent nevinovată, a făcut ca democraţiile autentice să semene tot mai mult cu democraţiile de carton şi cu autocraţiile de diferite feluri şi grade, pînă la dictatură. Acesta este motivul pentru care Putin, spre exemplu, poate susţine că este liderul unei democraţii. Acesta este motivul pentru care, în anul de graţie al Domnului 2024, un fost preşedinte al Statelor Unite promite electoratului său, în perspectiva alegerilor pentru un alt mandat la Casa Albă, instaurarea şi exerciţiul unei dictaturi. Mă rog, fie şi numai pentru o zi, că doar nu o să spună de acum că va fi pentru tot mandatul sau pentru tot restul istoriei americane! Fie vorba între noi, feţe cu obrazul subţire ale culturii politice europene ne-au spus-o şi aici, la noi acasă, destul de clar, verde-n faţă, de la înălţimea podiumurilor de la Davos, că modelele autoritare, gen China lui Xi Jinping, reprezintă "viitorul de aur al democraţiei"!!! Iar, dacă Putin nu făcea bleanda cu Ucraina, i-am fi auzit, astăzi, spunînd acelaşi lucru şi despre Rusia putiniană. Nimic nu-i a mirare: de prin anii 20 ai secolului trecut şi pînă azi s-a dezvoltat şi continuă să înflorească "industria" tot mai performantă şi productivă a manipulării electorale a maselor. Democraţie, post-democraţie sau dictatură curată... merge peste tot! Ai zice că lumea e setată cel puţin pentru încă un secol, pe acest model!

Dacă ridică însă cineva capul peste gardul zilei de azi, eventual şi al celei de mîine, un tablou cu totul nou pare să se înfiripeze la orizont. Pe planşetă, pare că se lucrează la proiectul post-democraţiilor de masă. Din păcate nu se întrevede reîntoarcerea la surse, la izvoarele democraţiei. Într-o formă sau alta este vorba despre un "model social" în care coexistă patru segmente esenţiale. Unu, "masa" abulică, decerebrată, obedientă şi manipulabilă fără restricţii, complet dependentă pentru supravieţuire de funcţionarea unui sistem economic şi politic pe care nu îl înţelege şi, desigur, nici nu îl poate influenţa în vreun fel. Ideologia de turmă, produsă de sistem, o să-i ofere toate "explicaţiile", "motivaţiile" şi asigurările de care ar mai avea nevoie. Doi, segmentul individualităţilor semi-robotizate. Creaturi rezultate prin trecerea de la "omul vechi", biologic, la "omul nou", bionic. Dacă nu mă credeţi pe mine, citiţi vă rog ştirile acestor zile, şi veţi regăsi anunţul primelor succese ale implanturilor cerebrale promovate şi realizate nu de dragul ştiinţei, ci în cadrul activităţii unei companii comerciale!!!! Trei: segmentul celor care întreţin, operează şi asigură protecţia funcţionării sistemului, la nivel curent. El poate fi alcătuit atît din super-roboţi umanoizi, cît şi de sub-umanii hiper robotizaţi. Patru: super elita social şi politic decizională. Cea care are acces la "limbajul cod" al modelui şi instituţiilor de control, care poate opera modificări la nivelul programului master-sursă. În sfîrşit, element remarcabil la nou proiectatul model: cele patru categorii sociale definitorii sunt de facto segregate, nu interacţionează faţă în faţă decît sub-minimal sau niciodată. Conformitatea cu prescripţia de rol este condiţia sine qua non a supravieţuirii pentru fiecare şi pentru toate categoriile de cetăţeni. Încălcarea prescripţiei de rol este detectată automat şi sancţionată fără recurs prin eliminarea "din joc". Definitivă!

Bun venit în Brava Nouă Lume a viitorului prezent!