Asaltul împotriva modelului social european

Deşi modelul social european este înscris în tratatele Uniunii, asaltul împotriva sa este condus, mai nou, chiar din interiorul uneia din instituţiile menite să asigure funcţionarea Uniunii monetare, Banca Centrală Europeană. Prudenţa care a caracterizat mandatul lui Jean-Cluade Triche la conducerea Băncii Centrale Europene pare de domeniul trecutului. În cele patru luni de la preluarea preşedinţiei BCE, Mario Draghi, noul preşedinte, şi-a consacrat întrea­ga sa activitate opririi hemoragiei din zona euro. În această perioadă scurtă, BCE a aruncat pe "pieţe" o cantitate enormă de bani şi facilităţi financiare, aşa că bilanţul acestei băncii s-a degradat în câteva luni mai mult decât cel al Rezervei Federale americană după patru ani de criză.

Mario Draghi, care a lucrat pentru Goldman Sachs între 2002 şi 2006, înainte de a fi guvernator al Băncii Italiei (2006-2011), şi-a însuşit viziunea politică a sistemului financiar şi încearcă acum să schimbe regulile jocului în UE. Priorităţile sale sunt aceleaşi cu cele ale "pieţelor". Şi, după ce a obţinut o diminuare, fie aceasta şi momentană, a presiunilor asupra datoriei publice a statelor din zona euro şi a contribuit la adoptarea noului plan de salvare a Greciei, Mario Draghi are acum timp să-şi prezinte şi programul politic. Într-un fel de interviu, care a apărut în Wall Street Journal pe 24 februarie, Mario Draghi îşi prezintă atât propria sa versiune asupra misiunii sale la conducerea BCE, cât şi viziunea sa privind viitorul Europei. Draghi nu se prezintă ca un "tehnocrat", ci ca un politican conservator pentru care "nu există nicio alternativă" la măsurile de austeritate impuse ţărilor din zona euro. Draghi nu împărtăşeşte deloc punctul de vedere al economiştilor care consideră austeritatea ca pe un impediment în rezolvarea crizei, şi aceasta pentru că "nu este posibil niciun fel de compromis în raport cu reformele economice şi fiscale de austeritate", căci "(orice) revizuire a ţintelor fiscale ar duce la o reacţie imediată a pieţelor".

Iar acest avertisment pare să se aplice tuturor statelor, inclusiv celor care au aplicat deja cure de austeritate care le-au afectat grav nu doar echilibrul social, ci şi performanţele economice. Deşi planurile de austeritate au produs deja consecinţe dramatice peste tot unde au fost impuse şi sunt supuse din nou unei analize critice, Draghi consideră că "mult lăudatul model al Europei sociale este mort".

O asemenea declaraţie din partea unui oficial european care nu a fost niciodată suspus probei electorale este cât se poate de riscantă. Şi, de aceea, a fost îndulcită cu tot felul de comentarii suplimentare care să estompeze efectul. Dar partizanatul acestui "tehnocrat" şi esenţa conservatoare a declaraţiei lui Draghi nu are cum să treacă neobservată. Căci Draghi nu face simple comentarii, ci propune un program economic faţă de care statele europene nu au cum să se opună. Ceea ce cere Draghi este ca întreaga istorie democratică a Uniunii Europene să fie pusă între paranteze. Doar astfel UE ar putea să rezis­te crizei şi să devină competitivă. Dar convingerile foarte ferme, de tipul celei mai dure credinţe religioase, ale preşedintelui BCE ar trebui să fie suficiente pentru ca Europa să renunţe la istoria sa socială în favoarea unei prosperităţi incerte?