Atacurile cibernetice pot face ravagii în datele universităţilor britanice

Universităţile din Marea Britanie sunt extrem de vulnerabile în faţa unor atacuri cibernetice, iar scopul hackerilor este acela de a fura inclusiv date de cercetare sensibile, în afară de a accesa informaţiile personale ale studenţilor şi personalului.

Aceasta este concluzia recentului studiu The Higher Education Policy Institute (HEPI) şi Jisc, se arată pe blogul producătorului de soluţii de securitate Eset. Conform sursei citate, o echipă de hackeri etici a efectuat o serie de teste privind nivelul de securitate cibernetică în cazul a peste 50 de universităţi din Regatul Unit, iar în fiecare situaţie le-au fost necesare mai puţin de două ore pentru a obţine acces la "date cu valoare ridicată": "Rata de succes de 100% a atacurilor simulate s-a datorat tehnicii «spear-phishing», o formă de phishing direcţionată, ce presupune trimiterea unui e-mail personalizat către o potenţială victimă, selectată după criterii alese. Aceste e-mailuri, în care expeditorul pretinde a fi o entitate de încredere pentru a convinge victima să deschidă diferite ataşamente malware sau să viziteze site-uri false, au fost folosite în încercarea de a compromite reţeaua fiecărei universităţi participante". Raportul mai notează că "în mod alarmant, când Jisc a utilizat spear-phishing-ul în testele sale de penetrare, a reuşit în procent de 100% să obţină acces la datele importante ale unei instituţii de învăţământ superior, în decurs de două ore", dar în unele cazuri, hackerii "white hat" au avut nevoie de mai puţin de o oră pentru a "accesa informaţiile personale ale studenţilor şi personalului, să supra-scrie sistemele financiare şi să acceseze bazele de date de cercetare".

Potrivit National Cyber Security Centre (UKCS), cele mai multe atacuri care vizează universităţile din ţară se încadrează la atacuri de tip phishing sau sunt încercări de a face loc pentru ransomware şi alte programe mal-ware, inclusiv cu scopul de a fura date de cercetare sensibile şi pentru a compromite proprietatea intelectuală a acestora.

Pe lângă datele personale ale angajaţilor şi studenţilor, universităţile deţin cantităţi uriaşe de date de cercetare foarte valoroase şi sensibile din punct de vedere comercial.