AŢI VĂZUT SEMNELE; ACUM SE PETRECE! Declaraţii cu final neaşteptat

Populaţia autohtonă a fost asaltată cu declaraţii optimiste în ultimele două săptămâni. Premierul Emil Boc, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks şi pe alocuri preşedintele Traian Băsescu au tot vorbit de ieşirea din recesiune, de reuşita reformelor şi de creşterea economică. Aceste declaraţii merită să fie recitite, mai ales că evenimentele economice din ultimele ore le pun într-o nouă lumină. Mai prudent decât în mod obişnuit, Traian Băsescu a ţinut totuşi să scoată în evidenţă rezultatele bune obţinute de guvern în ultima perioadă: "România şi-a îmbunătăţit credibilitatea în urma aplicării programelor din 2009, 2010 şi 2011. România este într-o situaţie mult mai bună decât multe state membre ale Uniunii Europene şi ale zonei euro. S-a reluat creşterea economică, uşoară, dar s-a reluat, România este într-un proces de creştere, iar evaluarea pentru 2011 se menţine - 1,5%, urmând ca în 2012 să fie 3,7%. (...) România este în situaţia de a merge pe sârmă, cu atenţie, fără populisme, cu pragmatism. Apelul la prudenţă vine din faptul că toţi analiştii economici de calibru nu exclud riscul unei întoarceri a crizei în aceas­tă toamnă şi semnalul dat pentru SUA nu este cel mai fericit. Româ­nia este pregătită pentru un nou val al crizei, dar nu ne va fi bine. (...) Ro­mâ­nia nu are nevoie anul acesta în mod cert de niciun euro de la FMI sau UE. Nu ştim ce se va întampla după 2011 pe pieţe. Momentan, cea mai mare economie, SUA, are probleme de plăţi. Eu sper să terminăm acordul şi să nu avem nevoie să tragem aceşti bani". Neaşteptat de amabil s-a dovedit a fi reprezentatul FMI, Jeffrey Franks: "La începutul lui 2009, România era una dintre cele mai proaste ţări din Europa din punctul de vedere al riscurilor şi acum este mai bună decât multe din ţările UE. Acesta este un semnal bun. (...) Există o dorinţă autentică şi un angajament autentic al României să devină una dintre cel mai bine conduse economii în Europa faţă de situaţia anterioară, care nu era aşa bună. (...) Guvernul va lua o decizie referitor la cât de mare va fi creşterea (salariilor bugetarilor -n.r.) sau momentul în care va fi adoptată. Nu ar fi înţelept nici din partea mea, nici din partea lor, să spunem în acest moment care va fi decizia. Din punctul lor de vedere (al Guvernului - n.r.) există spaţiu pentru creşterea salariilor, dar trebuie să aşteptăm până la acel moment pentru a fi siguri. Creşterea salariilor poate avea loc doar dacă există un număr satisfăcător de angajaţi în sistemul bugetar". Discursul uşor triumfalist al premierului Emil Boc era oarecum previzibil după ultima vizită a delegaţiei FMI: "Datele noastre confirmă creşterea economică de 1,5% pentru anul 2011. De asemenea, rezultatele analizelor bugetare pe primele şase luni ne arată faptul că execuţia bugetului general consolidat s-a încheiat după primele şase luni cu un deficit de 11,3 milioane de lei, respectiv 2,07% din PIB, sub limita ţintei de deficit asumată cu organismele financiare internaţionale. Stăm mai bine decât ne-am asumat în acordul cu Comisia Europeană şi FMI în privinţa deficitului bugetar.(...) Româ­nia are toate şansele să aibă trei trimestre consecutive de creştere economică dacă Statistica va confirma datele pe care noi le avem la Ministerul Finanţelor. Adică, au fost trimes­trul IV, trimestrul I şi trimestrul II, trei trimestre consecutive de creştere economică. Datele le vom afla la mijlocul lunii august. Aceste date confirmă direcţia pozitivă de creş­tere economică pe care este ţara". Având în vedere noul context economic internaţional, este aş­teptată o recalibrare a declaraţiilor.

De altfel, există declaraţii care după 20 de ani devin de mare actualitate, memoria internetului păs­trându-le pe toate. Spre exemplu Ion Iliescu afirma în 1990 că "plata datoriilor externe a fost o greşeală politică, o piatră de moară legată de gâtul ţării, din ambiţia megalomanică şi bolnăvicioasă a lui Ceauşescu!" Trebuie spus că mai mulţi politicieni care se aflau în structurile de conducere ale ţării în perioada 1990 - 1992 susţineau că politica lui Nicolae Ceauşescu de a plăti toate datoriile externe a reprezentat principalul motiv pentru care organismele financiare mondiale nu se arătau favorabile acordării creditelor solicitate de noul regim de la Bucureşti. Între timp percepţia politicienilor vizavi de datoriile externe s-a schimbat decisiv.