AUREL CAZACU - NEGUSTOR DE ARME, ARTĂ ŞI DEMOCRAŢIE  "Divide et impera" - Lumea, stăpânită prin crearea de crize

Reporter: Cum apreciaţi situaţia actuală a industriei noastre de apărare?

Aurel Cazacu: Nu aş dori să discutăm despre trecut. Trebuie să ne uităm la viitor, având în vedere şi contextul internaţional (n.r. situaţia tensionată din Ucraina).

În acest moment, avem nevoie să repornim industria de apărare autohtonă, de stat şi privată.

Plecând de la misiunile pe care le au de îndeplinit instituţiile din sistemul naţional de apărare, autorităţile trebuie să realizeze o strategie ca să deceleze care sunt necesităţile acestora. Trebuie să găsim o strategie şi modalităţi de finanţare pentru relansarea industriei româneşti de apărare şi securitate.

În condiţiile în care suntem membru NATO şi având în vedere misiunile pe care le au de îndeplinit instituţiile din sistemul naţional de apărare şi securitate, acestea nu pot fi obligate să cumpere ceea ce produce industria românească în acest moment, pentru că nu se ridică la standardele cerute de misiunile pe care aceste instituţii le au.

Companiile autohtone de stat şi private din domeniul apărării şi securităţii trebuie să se străduiască să ajungă să producă singure sau în cooperare echipamentele şi serviciile de care au nevoie instituţiile din sistemul nostru de apărare şi securitate.

Pentru aceasta trebuie o cooperare aproape perfectă între instituţiile beneficiare şi producători.

Industria de apărare şi securitate, alături de cea de aviaţie au în acest moment probleme, întrucât cerinţele sunt noi, tehnica s-a schimbat, fiind foarte modernă. Fabricile de stat, de exemplu, au nevoie urgentă de fonduri pentru retehnologizare şi trebuie demarat un plan de cooperare cu industria europeană atât pentru firmele de stat, cât şi pentru cele private.

Este foarte important de amintit că, anul trecut, în decembrie, autorităţile europene au decis să creeze o industrie europeană de apărare, sub coordonarea directă a lui Manuel Barroso (n.r. preşedintele Comisiei Europene).

În consecinţă, şi ţara noastră trebuie să se implice în acest program european destinat creării unei industrii de apărare şi securitate europene, respectiv unor proiecte europene de echipamente.

O altă decizie importantă luată la nivel european este aceea ca produsele care se creează să răspundă atât cerinţelor militare, cât şi celor civile, având întrebuinţare duală.

Reporter: Cum vedeţi această relansare a industriei de apărare?

Aurel Cazacu: Aşa cum am spus şi cu ocazia expoziţiei Black Sea Defense&Aerospace (BSDA), care a avut loc recent, trebuie ca firmele de stat şi private să coopereze cu instituţiile beneficiare, deci să se emită cerinţe tehnice ale utilizatorilor care să corespundă misiunilor prezente şi viitoare şi, pe baza unor programe de finanţare adecvate, să se retehnologizeze industria românească, să se lanseze proiecte de cercetare-dezvoltare, iar ca ţintă să avem o integrare cât mai deplină în industria de apărare europeană şi NATO, dar şi exporturi cât mai mari.

Trebuie să contribuim şi noi românii la crearea viitoarelor sisteme de arme personalizate şi inteligente.

Sistemele de arme au evoluat fantastic. De multe ori, spun că cine vrea să vadă unde a ajuns lumea din punct de vedere tehnic trebuie să ajungă să viziteze un portavion nuclear american.

Când vezi ce înseamnă tehnica americană în ziua de azi, îţi schimbi şi părerea despre viaţă.

Reporter: Putem aplica managementul privat în companiile de apărare de stat?

Aurel Cazacu: În prezent, industria românească de apărare este atât de stat, cât şi privată.

Industria de apărare de stat are nevoie de management pe principii private, iar cei care administrează proprietatea statului trebuie să fie, de asemenea, buni profesionişti, să acţioneze ca adevăraţi proprietari.

Trebuie să se înţeleagă că este o meserie să fii patron şi o alta să fii manager.

Este necesar ca instituţiile care administrează patrimoniul statului să emită criterii de performanţă clare, prin care managerii aleşi pe criterii concurenţiale să obţină şi cu firmele de stat rezultate la fel de performante ca firmele private. Deci răspunsul meu este "da" pentru managementul privat în companiile de stat.

Aş mai adăuga că, atât timp cât unui manager de stat îi cerem performanţă, trebuie să-l şi plătim corespunzător.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre colaborarea industriei de aviaţie cu Estul sau cu Vestul?

Aurel Cazacu: Oportunităţile în industria de aviaţie sunt foarte mari în acest moment, la nivel mondial.

În luna februarie în acest an, a avut loc o manifestare expoziţională în Singapore, ocazie cu care atât Boeing, cât şi Airbus au spus că, pentru următorii 10 ani, au comenzi de peste 15 mii de avioane, ceea ce înseamnă o muncă titanică şi noi colaboratori pentru punerea în practică.

Avem o companie privată, Aerostar Bacău, care este performantă şi funcţionează după principii de management privat. Ar fi benefic un parteneriat între cele trei firme din domeniu - Aerostar Bacău, Romaero Bucureşti şi Avioane Craiova, cu ajutorul căruia, pe baza unui management pe principii private, să fie repuse pe picioare cele două firme de stat. Nu vorbim în cazul de faţă de monopol, ci de interes al României.

Ţara noastră poate nu va produce avioane, dar se poate implica pe partea de producţie de componente. Există firme private în România care lucrează pentru industria aeronautică europeană, pentru Airbus, de exemplu.

Dacă extindem această industrie, aducem bani în România, avem dezvoltare economică, creăm locuri de muncă, iar profesioniştii rămân aici, plătesc taxe şi impozite.

Este evident că fabricile noastre pot lucra pentru industria de aviaţie, iar comenzile pot veni din zonele unde există pieţe foarte mari.

Un caz aparte îl reprezintă Fabrica de elicoptere de la Braşov şi aici includ atât componenta românească, dar şi pe cea franţuzească şi germană şi cred că acolo, prin cooperarea cu Europa, industria de aviaţie braşoveană se află pe un drum bun.

Reporter: De unde finanţăm relansarea industriei de apărare?

Aurel Cazacu: Cred că trebuie încurajată şi sprijinită cooperarea cu industria europeană şi cu NATO, implicit realizarea unor exporturi pe terţe pieţe, iar toate taxele şi impozitele aferente acestei activităţi în domeniul militar şi de securitate să se constituie într-un fond special la dispoziţia instituţiilor din sistemul naţional de apărare pentru a face achiziţii pentru dotarea acestora.

Dacă acum am fi avut un export de armament de 1 miliard de euro, taxele aferente acestui export ar fi trebuit să se constituie într-un fond la dispoziţia Guvernului sau al Ministerului Apărării pentru achiziţii.

Reporter: Guvernul a decis recent anularea obligaţiilor fiscale datorate de 15 companii din industria de apărare care produc sau comercializează armament, muniţie şi material de război, invocând inclusiv actualul context regional geopolitic care "impune întărirea capacităţii de apărare" a României. Poate face parte această decizie dintr-o strategie de relansare?

Aurel Cazacu: La nivelul Guvernului, sub conducerea domnului Sorin Encuţescu, au fost înfiinţate mai multe comitete şi s-au făcut paşi importanţi în sensul revigorării industriei de apărare româneşti.

Există un plan de măsuri, va urma o strategie şi se pregăteşte o nouă lege a industriei de apărare. Mi se pare normală această măsură de ştergere a datoriilor. Rămâne să vedem normele de aplicare.

Este un prim pas şi o primă dovadă a actualului guvern că se face ceva. Eu cred că nu trebuie renunţat la măsurile care să încurajeze dezvoltarea bazei industriei de apărare şi securitate româneşti.

Trebuie să aducem la aceeaşi masă directorii companiilor cu cei care coordonează, care fac politica în domeniul apărării. Iar politica se face la guvern.

Având în vedere importanţa acestei industrii, automat trebuie discutat cu zona militară pentru că de acolo pleacă cerinţele. Industria de apărare are o primă misiune, aceea de a asigura necesităţile instituţiilor care se ocupă de apărarea naţională. Este foarte important să se înţeleagă acest lucru.

Apoi o a doua sarcină este crearea de exporturi prin care să se genereze fonduri.

Reporter: Guvernul Ponta are consultanţi redutabili în industria de apărare. Generalul american Wesley Clark, de exemplu.

Aurel Cazacu: Consider că este foarte important ca, la nivelul Guvernului României şi la nivelul activităţilor pe care le desfăşoară echipele noastre din entităţile europene sau NATO, să atragem sau să identificăm personalităţi precum este domnul Wesley Clark, atât pentru a ajuta România în procesul de transfer de tehnologie, cât şi de a identifica oportunităţi de afaceri care se vor reflecta pozitiv în creşterea bugetului României, prin taxele şi impozitele aferente.

Reporter: Ştergem datoriile, dar probabil firmele acestea vor fi la nivelul anilor '80 ca tehnologie.

Aurel Cazacu: Trebuie să facem eforturi ca să le aducem la un nivel performant. În aceste comisii guvernamentale sunt oameni care trebuie să pună în practică măsuri de relansare imediată prin care să adaptăm atât tehnologiile vechi, cât şi pregătirea oamenilor la noile cerinţe tehnologice.

Pentru acesta, fabricile au nevoie de investiţii. Pot să ofer investiţii private unei fabrici de stat utilizând principiile de management privat, principiile de gestionare a proprietăţii, obţinerea de profit.

Sunt situaţii, în acest moment, în care foarte multă lume este interesată să afle cât fier vechi se poate scoate dintr-o fabrică a acestei industrii. Este o mare greşeală.

Investitorii care ne vizitează sunt uimiţi când văd că piaţa cere produsele noastre, iar noi nu facem nimic, nu scădem preţurile, nu mărim producţia etc.

Reporter: Cum stăm cu exportul armamentului produs la noi în ţară?

Aurel Cazacu: Avem o tradiţie foarte bună în acest sens cu pieţe din Asia, Orientul Mijlociu şi Africa.

Autorităţile trebuie să găsească soluţii pentru stimularea exportului, atât pentru producătorii de stat, cât şi pentru cei privaţi.

De exemplu, atunci când un şef de stat major dintr-o ţară străină vine să cumpere produse militare din România este bine ca el să aibă întâlniri cu omologul său de aici. Nu trebuie să se roage cineva de oficialul nostru să-l primească pe un general din altă ţară care vrea să cumpere armament de la noi.

Ne trebuie o strategie în acest sens, trebuie să devină o normalitate - numai aşa putem să sprijinim industria românească de apărare.

De exemplu, noi producem unele echipamente care nu satisfac cerinţele NATO, dar sunt foare bune pentru export în afara Alianţei. Pe baza unor soluţii de finanţare adecvate, armata română, de exemplu, poate să aibă aceste echipamente şi să le folosească pentru antrenament, atunci când vin partenerii străini ca să discute eventualele contracte.

Pentru aceasta, există soluţii prin care să nu forţăm sau să afectăm bugetul armatei.

De exemplu, ar trebui ca, prin dezafectarea unor produse de la MApN, banii rezultaţi să fie alocaţi pentru producţia internă a unor echipamente care să intre în dotarea ministerului, iar când vin partenerii străini vor vedea că acestea se află în dotarea armatei.

Apoi, taxele şi impozitele aferente acelor exporturi vor intra în bugetul armatei, pentru achiziţionarea de produse impuse de NATO.

În momentul acesta, avem conflictul lângă graniţă şi trebuie să achiziţionăm armament, dar trebuie să şi avem cu ce.

Soluţii de finanţare există, dar trebuie să muncim puţin pentru ele, să le găsim, să le punem în practică şi să dăm drumul la treabă.

Reporter: Ce ne puteţi spune de creşterea cu 2% a bugetului apărării?

Aurel Cazacu: Aceasta este o problemă ce ţine de Ministerul Apărării şi de Guvernul Romaniei.

Este bună şi această majorare, dar cred că necesarul de bani pentru programe de înzestrare a apărării este, în continuare, mult mai mare.

Aceste sume suplimentare de la buget vor ajuta România să cumpere echipamente militare, dacă vor avea la bază o strategie unitară, în concordanţă cu misiunile MapN, pe cel puţin zece ani de zile.

Reporter: De câţi bani ar avea nevoie industria de apărare din România?

Aurel Cazacu: Nu ştiu acum. Nu cred că banii sunt principala problemă. Mai întâi trebuie să creăm baza pentru obţinerea finanţării.

În urmă cu câteva luni, spuneam că cererea adresată României pentru armament şi muniţie este de 10 ori mai mare decât putem noi produce.

Ar trebui să începem să producem nu de 10 ori, ci de 5 ori în următoarele şase luni şi să creăm acel fond din toate taxele şi impozitele obţinute din exportul de armament.

Mai mult, ar fi o idee şi ca o parte din profitul acestei industrii să intre în acest fond special destinat achiziţiilor militare.

Reporter: Ar fi o idee bună privatizarea firmelor din industria de apărare?

Aurel Cazacu: Piaţa trebuie lăsată să-şi spună cuvântul. Industria românească are nevoie de investitori, privaţi sau de stat, mici sau mari.

Privatizările vechi sunt un caz aparte, acele fabrici fac parte din industria de apărare românească, pe zona privată. Au o infrastructură care poate fi repusă în funcţiune, iar utilajele trebuie modernizate sau schimbate.

Au avantajul că, fiind în zona privată, sunt foarte uşor de pus în funcţiune cu management şi investiţii private.

Fabricile de stat însă trebuie să parcurgă procedurile greoaie pe care le cunoaştem deja.

Pot fi identificaţi parteneri care investind bani, pe zonele viabile din industria de apărare, să relanseze producţia anumitor echipamente performante.

Nu poţi avea produse performante şi profituri pe măsură dacă nu ai o tehnologie modernă şi finanţare adecvată, pentru că piaţă există.

De exemplu, ţările vecine nouă (Bulgaria, Serbia, Turcia - mai mult de jumătate din fabricile din Turcia) au aproape toată industria de armament privată şi au comenzi pentru următorii 2-3 ani.

La fel am putea avea şi noi. Numai să vrem.

Reporter: Ce realizează la UM Cugir firma dumneavoastră - Criabo Defense&Security?

Aurel Cazacu: În acest moment, în parteneriat cu Romarm, la fabrica de la UM Cugir, producem arma GM6 Lynx, cu utilizare atât militară, cât şi civilă. Mi-am dorit foarte mult să aduc în România un produs nou.

Această armă este la nivelul zilei de astăzi, în sensul că poate să tragă cu două tipuri de cartuşe calibru 12,7 şi anume cu varianta de cartuş NATO (12,7x99), dar şi cu varianta de cartuş rusesc (12,7x108).

Am demonstrat că uzina este în măsură să facă acest produs şi pot să vă spun că, după ultimele investigaţii, putem să producem foarte mult.

Nu vă ascund, am declarat şi, vă repet, doresc foarte mult ca următorul pas pe partea de armament să fie crearea unei arme româneşti. Avem experienţă şi specialişti cu care putem să o realizăm.

Preocuparea mea în acest moment este, de asemenea, să relansez producţia de pistoale şi arme de vânătoare care să corespundă ideilor enunţate mai sus, adică să funcţioneze pe principii de arme personalizate şi în viitor de arme inteligente.

Cu siguranţă voi reuşi în acest demers, cu toate probleme care vor apărea. Pot să vă spun că Statele Unite au un avans în acest sens.

Voi folosi know-how-ul specialiştilor din domeniu. Îmi doresc foarte mult ca oamenii care lucrează în sistemele de securitate şi apărare, care ies la pensie, să fie utilizaţi pentru că au cunoştinţe vaste pe care nu trebuie să le pierdem.

Sistemul de arme îl creezi pe baza cerinţelor utilizatorilor sau dorinţelor acestora.

Cerinţele pe care autorităţile le au de îndeplinit mă vor ajuta să perfecţionez sistemele de arme. Nimic nu este imposibil.

Spun aceasta şi îmi dă curaj faptul că am avut ocazia şi am făcut parte din cercul de cunoştinţe al marelui inventator Kalashnikov.

Reporter: Ce alte activităţi mai are Criabo Defense&Security ?

Aurel Cazacu: În afară de producerea armei la Cugir, căutăm investitori pentru industria de apărare românească.

De asemenea, vreau să găsesc parteneri pentru a face o ofertă la extern de refacere a infrastructurilor militare, de poliţie şi de pompieri din ţările arabe şi din nordul Africii.

Vârful de lance pentru o astfel de iniţiativă trebuie să fie o cooperare între planul privat, Romtehnica şi Romarm.

România, în acest moment, nu poate produce armament performant tip NATO, fără relansarea industriei de apărare, fapt ce va dura câţiva ani, dar, în schimb, poate să se ocupe acum de refacerea infrastructurilor militare, de poliţie şi de pompieri, în ţările afectate de conflicte militare.

Mai avem în vedere crearea unui centru internaţional de training în domeniul militar, de pe urma căruia să obţinem profit şi taxe care să fie alocate noilor achiziţii în domeniul militar.

Reporter: Intenţionaţi să candidaţi pentru managementul privat în această industrie, de exemplu la Romarm?

Aurel Cazacu: Dacă se va da concurs la una din instituţiile de stat şi voi putea să particip, evident cu îndeplinirea condiţiilor cerute, atunci voi participa cu mare plăcere, pentru că am o strategie în acest sens.

Mi-aş dori foarte mult să se ajungă la acea idee în care politicul să ceară ce trebuie industriei, în conformitate cu cerinţele internaţionale, atât militare, cât şi economice. Managerii trebuie să fie lăsaţi să-şi facă treaba. Nu politicul este la mâna managerului, ci managerul este la mâna politicului.

Este foarte important ca, atunci când eşti manager, cei care îţi cer să ştie ce să îţi ceară.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre conflictul din Ucraina?

Aurel Cazacu: Nu aş dori să răspund pentru că este o problemă geostrategică.

Lumea are impresia că, atunci când se află într-o funcţie, istoria se opreşte în loc. Nu, istoria nu se opreşte şi nu s-a oprit niciodată. Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este o demonstraţie în acest sens.

Preşedintele Rusiei Vladimir Putin pregătea demult acest conflict, iar opozanţii lui se miră acum de ce se întâmplă.

Trebuie să urmăreşti firul lucrurilor.

Aţi văzut cumva că a fost o revoltă teribilă în Europa sau în SUA referitor la acţiunile Rusiei? Nu, nu a fost. Multă vorbărie şi atât.

Pe de altă parte, Rusia are sprijinul Chinei, la care se adaugă sprijin din partea Indiei, cu care a avut relaţii tradiţionale. Dacă adunăm cetăţenii din India, Rusia, China cred că reprezintă jumătate din populaţia globului, la care se adaugă potenţialul enorm al acestor ţări.

Cred că noi, chiar dacă suntem o ţară europeană şi facem parte din structurile NATO, rămânem români şi teritoriul este al României, lucruri pe care nu ni le va lua nimeni.

Nu ne va lua nimeni limba românească, chiar dacă Europa ar deveni o federaţie şi ar avea o limbă europeană.

Noi, românii, rămânem români şi, indiferent de ceea ce se va întâmpla în istorie, trebuie să trăim aici, româneşte, şi să arătăm că nu suntem deloc mai proşti decât alţii. Trebuie să avem mândria de a fi român.

Reporter: Ne va apăra NATO în caz de escaladare a conflictului din Ucraina?

Aurel Cazacu: Este adevărat că suntem membri NATO şi vom beneficia de acest fapt, dar în ultimul timp au fost dezbateri pe tema soldaţilor care mor în alte ţări decât cele natale.

Viitorul Europei va fi un stat federal şi cred că România va fi parte a acestei federaţii. Cu toate acestea, în orice stat federal, indiferent că este Germania sau SUA, entităţile etnice din anumite zone au mândria lor şi se reflectă în dezvoltare.

România este o ţară bogată ca teritoriu, cu oameni performanţi în toate domeniile. Putem să ne dezvoltăm şi să avem şi o armată de excepţie.

Înainte de a considera, în mentalul nostru, că apărăm Europa, noi apărăm România în faţa oricărei agresiuni. Suntem la marginea Europei. În România, războaie au fost şi vor mai fi, iar riscurile şi agresiunile au ajuns la graniţele noastre.

Nu ştiu dacă va fi un război, poate nu va fi unul convenţional, pentru că natura războiului modern s-a schimbat.

Dar exact cum spuneam cândva, eu nu export arme, export democraţie. Ca să pot să fiu sigur că sunt apărat, trebuie să fiu înarmat; dacă nu sunt înarmat creez o stare psihologică favorabilă inamicului care poate să vină să mă atace pe toate fronturile.

Armata în România este, pentru poporul român, un simbol foarte puternic.

Gândiţi-vă ce ar fi să se întâmple o agresiune şi, pe fondul unei dotări slabe, armata română să cedeze sau să avem o catastrofă din punct de vedere al pierderilor umane.

Ar fi un dezastru să ieşim în evidenţă că, de fapt, noi nu ne putem apăra singuri şi că trebuie să vină să ne apere alţii. Nu trebuie neapărat să moară cineva, dar numai imaginea în faţa poporului nostru, că noi nu suntem în stare să ne apărăm din cauza dotării, ar fi un fapt ruşinos.

Reporter: Cum vedeţi viitorul în conflictul ruso-ucrainean?

Aurel Cazacu: Conflictul din Ucraina se va rezolva, marile puteri vor găsi o soluţie până la urmă şi vom merge mai departe.

Hai să luăm exemplul Iugoslaviei - acum nu mai zice nimeni nimic de ce s-a întâmplat acolo, deşi au murit foarte mulţi. La Marea Adriatică, acum se face plajă, sunt staţiuni, dar au nevoie de arme ca să se păzească, pentru că este nevoie de securitate.

Va fi nevoie permanent de arme şi de cartuşe, de îmbrăcăminte a trupelor speciale, de pază, de sisteme de supraveghere etc, etc, etc.

Lumea merge înainte, istoria cercetează şi evoluează foarte mult şi foarte repede.

Am susţinut cândva o prelegere intitulată "Comerţul cu arme - un act de cultură". Dacă vrei să-i faci pe luptătorii înapoiaţi ai unei ţări să înveţe carte, le dai o armă sofisticată şi le explici, de exemplu, că nu pot s-o folosească decât dacă învaţă cum să o facă.

Eu vă spun că şi cei mai mari duşmani ai limbii engleze vor învăţa această limbă numai de dragul de a se lupta de la egal la egal cu inamicii lor.

Reporter: Unde mai sunt conflicte pe mapamond?

Aurel Cazacu: Ca să fiu sincer, conflicte sunt peste tot, în nordul Africii, Orientul Mijlociu, Asia etc. De acolo, au venit spre zona noastră. Vom vedea cum se va sfârşi şi problema din Ucraina. Un lucru este sigur. Crizele şi conflictele nu vor dispărea, pentru că ele reprezintă baza ca cei puternici să stăpânească lumea. În acest proces, din păcate sau din fericire, elementul de bază îl reprezintă armele şi consider că ar fi o mare greşeală ca noi "să fim mai catolici decât Papa" şi să distrugem industria autohtonă de apărare şi securitate, aşteptând să ne apere NATO.

Reporter: Adică se creează oportunitatea achiziţiei de armament.

Aurel Cazacu: Da. Dar nu mă refer atât la achiziţii efective, ci la crearea necesităţii. De exemplu, conflictul din Siria nu s-a concretizat într-un adevărat război, dar toată lumea din zonă s-a înarmat. Apoi, toate ţările din zona conflictelor care au avut armament vechi acum au programe serioase de dotare cu echipamente noi.

Lumea se stăpâneşte prin crearea de crize. În urma acestor conflicte, refaci infastructurile critice ale ţărilor, le vinzi arme, îi ajuţi să cheltuiască banii şi resursele pe care le au şi aşa lumea merge înainte.

Astăzi, deviza "dezbină şi stăpâneşte" este mai actuală ca niciodată şi ar fi o mare greşeală ca industria noastră să nu poată participa la "târgul" care urmează punerii în practică a acestui fapt.

Reporter: Ce părere aveţi de achiziţia F16?

Aurel Cazacu: Este firească.

Cândva, spuneam că ar fi trebuit să cumpărăm două sau patru escadrile de F16 şi una sau două escadrile de Eurofighter. Numai aşa România poate să intre pe un făgaş normal.

Putem, pe baza unui program de offset, să finanţăm astfel de achiziţii. Să nu uităm că Polonia a cumpărat avioane de 3 miliarde de dolari şi a făcut offset de 5 miliarde de dolari. Şi prin asta vreau să spun că partenerii noştri de dincolo de Ocean apreciază foarte mult dacă ai mândrie naţională şi dacă te lupţi pentru binele poporului tău.

Reporter: Cum vedeţi vizita lui Joe Biden în România şi în Cipru?

Aurel Cazacu: Din punctul meu de vedere, ca aplicaţie economică la ceea ce avem de făcut în continuare, este o acţiune pozitivă.

Numai că, urmare a acestei vizite, avem nevoie o echipă de specialişti militari şi civili şi lobby-işti care să se ducă în SUA, să identifice cooperări pentru industria de apărare, de aviaţie, industria navală etc.

Toate aceste colaborări de investiţii se pot face, în acest moment, pe baza unor programe de offset. Această activitate a devenit ceva negociabil, ca la bursă, pe plan mondial.

Vreau să iniţiez, cu ajutorul instituţiilor statului şi a unor organisme private, un program de "offset în avans" pentru identificarea de oportunităţi care să satisfacă şi să acopere necesităţile pe care le va avea România din punct de vedere financiar, pentru achiziţionarea, peste zece ani, a avionului F35. Similar cu acest program, pot fi create alte proiecte care să acopere necesităţile dotării cu alte echipamente tot pentru următorii zece ani. Această problemă a offset-ului - operaţiunilor compensatorii, în fapt, sunt afaceri prin care creăm plusvaloare financiară necesară achitării echipamentelor militare. Această activitate este în conexiune cu domeniul militar, dar este, de fapt, un business care ţine de zona privată, cu suport guvernamental.

Este normal ca cel de la care cumpăr să mă ajute să găsesc o soluţie prin care, în final, să-i plătesc produsele. Câştigă şi el, dar şi eu.

Sper ca, în perioada următoare, relansarea industriei de apărare şi securitate să devină baza repornirii industriei româneşti.

Reporter: Vă mulţumesc!