English
Luna aprilie este luna conştientizării autismului. Ce legătură există între acest lucru şi o companie din industria construcţiilor, mai specific - a monitorizării structurale şi geotehnice?
Pe lângă experienţa îndelungată, inovaţia în activitatea derulată şi portofoliul impresionant de proiecte de construcţii de care se ocupă, https://www.sixense-group.ro/ este nu doar o echipă de profesionişti şi oameni tehnici remarcabili, ci şi o companie care investeşte în cauze importante. Ei lucrează nu doar la un mediu construit mai sănătos, ci şi la a construi incluziunea de care avem nevoie mai mult pe piaţa muncii. Aşa că, în interviul următor, Mariana Garştea, Director General Sixense România, discută despre integrarea pe piaţa muncii a adulţilor cu tulburări de spectru autist (TSA) şi despre eforturile începute de mai mult timp în acest sens.
Alături de ea, am invitat şi doi specialişti psihologi de la unele dintre cele mai importante asociaţii din România care oferă servicii şi terapie specializată pentru copiii şi adulţi cu TSA. Stăm de vorbă şi cu Cristina Nedescu, Preşedinte al Asociaţiei de Ajutorarea Copiilor cu Autism din România "Horia Moţoi" (AACAR), dar şi cu Irina Bujor, Psiholog Clinician şi Psihoterapeut în cadrul Asociaţiei Help Autism. Cei doi specialişti ne oferă informaţii valoroase despre ce pot face angajatorii pentru a construi un mediu de lucru mai incluziv şi mai pregătit să ofere adulţilor cu TSA vieţi profesionale împlinitoare şi în care pot să îşi arate abilităţile deosebite.
De ce sprijină Sixense România cauza integrării pe piaţa muncii a persoanelor cu TSA?
Mariana Garştea: În primul rând, pentru mine acest subiect nu este doar unul profesional, ci şi profund personal. Sunt mama unui băiat autist de 5 ani şi mă gândesc zilnic la viitorul lui, la cum va fi perceput de societate şi la ce oportunităţi va avea ca adult.
În cadrul companiei, credem că fiecare persoană are un rol valoros şi un set unic de abilităţi. Persoanele cu TSA au o capacitate extraordinară, atenţie la detalii şi o gândire logică remarcabilă, lucruri importante în domeniul monitorizării geotehnice şi structurale. Prin susţinerea integrării lor, nu doar că oferim oportunităţi egale, dar credem realmente în ceea ce pot face ei şi în modul în care pot transforma în bine mediul în care lucrăm.
Ca părinte, îmi doresc ca viitorul fiului meu sa fie unul în care el şi alţi copii ca el să poată avea o carieră bazată pe abilităţile lor reale, fără bariere impuse de lipsa de înţelegere a celorlalţi sau de prejudecăţile societăţii.
Ce demersuri realizaţi intern şi ce practici aveţi implementate în acest moment pentru susţinerea acestor persoane?< b/ >
Mariana Garştea: Aşa cum spuneam mai sus, în primul rând este vorba despre un angajament personal pe care ni-l luăm - este important ca, pentru un astfel de demers, să fim aliniaţi, deschişi şi disponibili emoţional, înainte de toate.
Apoi, am început prin: adaptarea procesului de recrutare şi de onboarding, încât să fie unul mai accesibil şi să ofere sprijin personalizat. Am creat un mediu de lucru predictibil şi clar structurat, cu sarcini bine definite şi un ritm de lucru adaptabil. Nu în ultimul rând, i-am informat pe colegii noştri: membrii echipei noastre au înţeles că neurodiversitatea aduce plus valoare şi fiecare persoană poate să exceleze în mediul potrivit.
Îmi doresc să văd cât mai multe companii care implementează astfel de practici, astfel încât pentru viitori adulţi cu TSA să nu fie o luptă pentru integrare, ci o normalitate să aibă cariere şi vieţi profesionale împlinite.
Spuneţi-ne mai multe despre cum vedeţi valoarea şi rolul acestor persoane în industria construcţiilor. Cum pot ei să aibă o carieră absolut normală în acest domeniu?
Mariana Garştea: Industria construcţiilor în general şi cea a monitorizării infrastructurii, în particular, are nevoie de minţi analitice, de rigurozitate şi atenţie la detalii, calităţi pe care o persoană cu TSA le are în mod natural.
Din punctul meu de vedere, persoanele cu TSA pot excela în tot ceea ce ţine de analiza datelor în monitorizarea structurală, în modelare şi simulări digitale, în programare şi automatizare, dar şi în controlul calităţii şi testare.
Ce ne puteţi spune despre adulţii cu autism de pe piaţa muncii? Există statistici sau alte date care ne spun despre situaţia lor astăzi, în România, din acest punct de vedere?
Irina Bujor: În România, sub 1% dintre adulţii cu autism au un loc de muncă, în timp ce rata europeană se ridică la 10%. Cadrul nostru legislativ nu încurajează neapărat companiile să angajeze persoane cu dizabilităţi, mai ales mentale. Legea prevede o cotă de angajare de 4% pentru companiile cu minimum 50 de angajaţi. Acestea aleg să plătească lunar Fondul de solidaritate socială, deoarece este o alegere mai uşoară decât să susţină costurile mai ridicate de accesibilizare, care presupun modificări ale regulamentelor şi politicilor interne, adaptarea fişelor de post, a responsabilităţilor în echipe, reconfigurarea spaţiilor, precum şi traininguri specifice şi identificarea mentorilor pentru supraveghere şi relaţionare 1-la-1.
Totuşi, studiile arată că angajaţii cu autism performează cu până la 147% mai bine decât cei tipici, au etică profesională, sunt punctuali, loiali şi rezistenţi la taskuri repetitive.
Cum arată manifestările TSA la adulţi?
Cristina Nedescu: Tulburarea de Spectru Autist (TSA) la adulţi poate arăta diferit faţă de manifestările din copilărie, în special pentru că mulţi adulţi învaţă să "mascheze" sau să compenseze unele dificultăţi. Totuşi, există o serie de trăsături şi comportamente caracteristice care pot fi observate cum ar fi: dificultăţi în comunicare şi interacţiune socială (înţelegerea normelor sociale nescrise, dificultate în a înţelege sarcasmul, metaforele sau glumele), comportamente repetitive şi interese restrânse (interese intense, "obsesive", în domenii specifice, nevoia de predictibilitate şi ordine), hipersensibilitate sau hiposensibilitate senzorială (reacţii exagerate la stimuli, nevoia de a evita medii aglomerate sau zgomotoase; pe de altă parte, unii pot căuta stimuli puternici), funcţionare executivă deficientă (dificultăţi în planificare, organizare, prioritizare, probleme cu managementul timpului), reglare emoţională (anxietate crescută, uneori depresie sau tulburări asociate), adaptare şi mascarea simptomelor (pot imita comportamente sociale, dar acest lucru e obositor şi poate duce la epuizare emoţională).
Cum anume trebuie să îi ofere sprijin toată reţeaua unui copil - şi unui adult - diagnosticat cu tulburare de spectru autist?
Irina Bujor: Sprijinul acordat unei persoane cu tulburare de spectru autist - fie copil, fie adult - trebuie să vină din toate direcţiile: familie, angajator, comunitate. Fiecare are un rol esenţial în parcursul său de dezvoltare şi integrare.
Părinţii sunt primii care pot identifica semnele specifice şi pot interveni, fiind cei mai apropiaţi observatori ai evoluţiei copilului. Ei trebuie să fie atenţi la modul în care acesta se dezvoltă în raport cu vârsta biologică şi să reacţioneze rapid la orice semn de întârziere sau diferenţă semnificativă. Diagnosticarea precoce este vitală, la fel şi începerea intervenţiei terapeutice timpurii, prin includerea copilului într-un program de stimulare şi recuperare cognitivă adaptat nevoilor sale.
Pe măsură ce copilul devine adult, sprijinul trebuie să vină din partea societăţii şi a mediului profesional. Angajatorii au responsabilitatea de a crea un mediu incluziv, sigur şi predictibil, în care persoanele cu autism să se poată dezvolta şi contribui activ. Este esenţial ca locul de muncă să fie adaptat: cu stimuli reduşi, sarcini clare, rutine bine structurate şi o perioadă rezonabilă de acomodare.
Comunitatea joacă un rol-cheie în acceptare şi integrare. Prin combaterea prejudecăţilor şi prin promovarea neurodiversităţii, aceasta poate deveni un spaţiu sigur, tolerant şi accesibil pentru toţi.
Cum anume se face corect integrarea unui adult cu tulburare de spectru autist în piaţa muncii? Ce trebuie să facă şi să aibă în vedere angajatorul?
Cristina Nedescu : Angajatorul necesită o bună înţelegere şi informare despre ce este TSA şi cum se manifestă, pentru a reduce stigmatul şi a încuraja un climat de susţinere.
Procesul de recrutare necesită, la rândul lui, adaptare, ca urmare a dificultăţilor de comunicare socială: interviuri scrise, perioade de probă, simulări practice, un limbajul clar şi concret în mesaje. Adaptarea mediului de lucru (spaţiu, locaţie, stimuli), o comunicare clară şi structurată, cu instrucţiuni precise, feedback regulat şi specific, fără ambiguităţi, evitarea sarcasmului sau a comunicării indirecte. Rutinele necesită o structură ce urmăreşte un plan de lucru clar definit, un program predictibil, cu pauze la intervale regulate şi timp suplimentar pentru adaptare la schimbări. Angajatorul poate oferi suport şi mentorat angajaţilor cu TSA prin atribuirea unui coleg-mentor care poate oferi sprijin informal. Sunt binevenite discuţiile regulate despre progres, dificultăţi sau ajustări necesare, eventual colaborare cu un specialist în integrare profesională.
De ce credeţi că nu există o mai mare deschidere astăzi faţă de integrarea în câmpul muncii a adulţilor diagnosticaţi cu TSA? Ce putem face în acest sens?
Irina Bujor : Lipsa deschiderii faţă de integrarea în câmpul muncii a adulţilor diagnosticaţi cu TSA porneşte, în esenţă, din necunoaştere şi teamă. Atunci când persoanele cu tulburări din spectrul autist nu sunt înţelese, ele devin rapid victime ale prejudecăţilor: sunt percepute ca fiind "dificil de gestionat", "rigide" sau "neadaptabile". Aceste etichete, departe de realitate, sunt adesea rezultatul lipsei de informare a angajatorilor şi a societăţii în general.
Mai mult, în lipsa unor modele de bune practici, a unei educaţii organizaţionale în acest sens şi a unor politici publice clare, companiile nu ştiu cum să abordeze angajarea persoanelor neurodivergente, ce sprijin să le ofere şi, la fel de important, ce beneficii pot obţine în schimb.
Ce putem face?
Campanii de informare şi conştientizare la nivel naţional, care să prezinte realitatea autismului dincolo de mituri.
Promovarea exemplelor de succes - persoane cu TSA integrate cu succes în companii şi care aduc valoare adăugată echipei.
Dezvoltarea şi extinderea programelor de inserţie profesională asistată, care să medieze relaţia dintre angajat şi angajator, să ofere suport în perioada de acomodare şi să faciliteze comunicarea.
Stimulente pentru angajatori, precum facilităţi fiscale sau sprijin logistic, pentru a încuraja crearea unui mediu de lucru adaptat.
Integrarea profesională a persoanelor cu TSA nu este doar o chestiune de incluziune - este şi o oportunitate de a valorifica un potenţial autentic, adesea neexploatat. E momentul să mutăm discursul de la "compasiune" la "colaborare" şi de la "toleranţă" la "valorizare".
(C)
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
Opinia Cititorului