Austeritate... dar să ştim şi noi!

Măsurile de reducere a cheltuielilor în instituţiile publice şi companiile de stat sunt, ca întotdeauna, amuzante şi lipsite de consistenţă. Am văzut acelaşi comportament şi în companiile private, chiar în multinaţionale, aşa că nu mă miră deloc că în sistemul bugetar se insistă pe aceleaşi metode ineficiente de a reduce pierderile.

În instituţiile private, atunci când ţinta de profit agreată cu acţionarii (români sau străini) nu a fost realizată - sau mai rău, când compania raportează pierderi, primele măsuri sunt în sensul reducerii cheltuielilor la nivelul "oamenilor muncii": nu se mai oferă sucuri angajaţilor, ci numai apă "la bidon" şi cafea mai ieftină, se taie bugetul pentru convorbiri telefonice, se renunţă la training şi unele activităţi de marketing, eventual se şi concediază femeia de serviciu şi câţiva angajaţi, de obicei având cele mai mici salarii oricum. Doar în cazuri mult mai dramatice, "austeritatea" ajunge şi la nivelul conducerii şi, atunci, cei din top management nu îşi mai pot schimba maşina de lux cu alta după bunul plac, ci doar la trecerea a minimum 3 ani de utilizare a celei vechi... desigur dacă nu este angajat între timp un alt director general, care îşi negociază bine pachetul salarial, inclusiv limuzina de lux!

Întorcându-ne la companiile de stat, adânc căpuşate în toate regimurile şi pe toate meridianele de interese politice, agende personale ale managerilor sau pur şi simplu subminate de incompetenţă ori delăsare, metoda reducerilor "de faţadă" aduce tot atâta eficientizare ca şi economiile făcute cu sucurile în multinaţionale. Actualul guvern speră să economisească 1,86 miliarde lei prin măsurile "de austeritate" anunţate, adică aproximativ 1,5% din PIB (sau chiar mai mult, dacă ne gândim că PIB-ul că scădea şi el cu aceeaşi sumă, prin faptul că serviciile şi bunurile respective nu vor mai fi cerute). Dacă aceste măsuri ar fi fost botezate "măsuri de reducere a corupţiei în sectorul de stat", cred că efectul era mai vizibil şi putea aduce şi mai multe puncte de imagine guvernanţilor. Aşa, este posibil să fie tăiate doar cheltuielile care ar fi adus un plus de valoare instituţiilor respective, în timp ce acele cheltuieli ţintite de spiritul şi nu litera ordonanţei să fie "ocolite". Eliminarea exceselor către angajaţii "la stat" de genul bonusurilor pentru cele mai ciudate motive, dar şi altele asemenea, precum şi economii în acele poziţii de cheltuieli cu adevărat relevante ar putea aduce cu adevărat scăderi de deficit la buget mult mai importante şi care să poată fi obţinute în realitate. Din măsurile prevăzute în ordonanţă, mă îndoiesc că se vor obţine până la sfârşitul anului măcar 25% din economiile estimate. Dar cum este puţin probabil că la sfârşitul anului vom avea o cifră a "realizărilor" faţă de cele bugetate, şansele de a putea controla succesul practic al ordonanţei este limitat, dacă nu improbabil.