Nu este cazul, acum, să intru în labirintul dezbaterilor teologice privind scenariul, semnificaţia şi urmările Judecăţii de Apoi. Suficient este să vă spun doar că, de la o vreme, mă încearcă bănuiala că povestea a fost inventată nu de cineva care vrea binele oamenilor, al tuturor oamenilor, ci de cineva preocupat mai degrabă să definească condiţiile unei afaceri din care doar unii, foarte puţini, cîştigă, în timp ce alţii, cei mai mulţi, rămîn de-a pururi pierzători. Dacă Judecata de Apoi este un fel de poliţă cu care toţi suntem datori, problema tranzacţiei acesteia este că data scadenţei a rămas necompletată! În măsura în care poate să fie presupusă, chiar, ea este atît de îndepărtată, (mult dincolo de timp!), încît, în lumea reală, întrega tranzacţie devine irelevantă. Această mică "eroare tehnică" deschide calea pentru ca unii să încalce regulile contractului, fără teamă de consecinţe, timp în care pot încasa, în schimb, beneficiile grase ale faptului că trişează la masa la care se împart bunurile, plăcerile şi bucuriile lumeşti. Nu ştiu de ce, dar încep să cred că povestea s-a născut undeva în teritoriul atemporal al "Eternei şi fascinantei Românii", ori în biroul vreunuia dintre fondatorii "industriei bancare" şi al "ingineriilor financiare". Dacă nu ar fi fost inventată vreodată, cu siguranţă, povestea Judecăţii de Apoi s-ar fi născut în sediul unei bănci moderne! Pentru credincioşi, adică pentru clienţi, ea joacă rolul unei sperietori suficient de puternice, încît cei mai mulţi să nu îndrăznească să încalce regulile contractului de împrumut; pentru "iniţiaţii templului" ea spune negru pe alb că, pînă să vină "Vremea de pe urmă", jocurile pot fi măsluite, cu condiţia ca banca să iasă în cîştig, fie el legal, semi-legal ori de-a dreptul ilegal, fără teama vreunei pedepse imediate, ori chiar mai îndepărtate!
Din reflecţiile acestea, oarecum triste, am fost scos mai zilele trecute de o veste neaşteptată şi cutremurătoare, prin consecinţe. Cineva, undeva, s-a hotărît să schimbe logica Judecăţii de Apoi! Lucrul s-a petrecut în America, iar "blasfemitorul" este o instituţie de stat: Agenţia federală pentru finanţarea construcţiei de locuinţe (FHFA). În calitate de păgubit şi reprezentant al statului, această agenţie a dat în judecată 17 dintre cele mai mari bănci ale lumii şi, personal, pe unii dintre cei care s-au aflat la conducerea lor în perioada înfloritoarelor tranzacţii financiar-bancare din anii 2000. Acuzaţia adusă este că au vîndut, cu bună ştiinţă, instituţiilor de garantare a poliţelor pentru locuinţe, Fannie Mae şi Freddie Mac, "produse toxice" de vreo 200 de miliarde de dolari!!! Acuzaţiile merg de la neglijenţă în prezentarea riscurilor asociate diferitelor tipuri de poliţe şi produse securitizate, pînă la fraudă. Printre numele aflate pe lista celor învinuiţi se află greii industriei financiare: Bank of America, Citigroup, Goldman Sachs Group, JP Morgan Chase, Royal Bank of Scotland, Deutsche Bank, Societe General, Morgan Stanlay. Aceeaşi jucăuşă agenţie a statului federal numit America depusese o plîngere în justiţie, pentru despăgubiri de vreo 900 de milioane, încă din luna iulie, împotriva gigantului bancar elveţian UBS. Pînă să se pronunţe justiţia, "focul pedepsei bursiere" a ars la repezeală între 5 şi 8 procente din valoarea acţiunilor acestor giganţi. Paradoxal, focul acestea le-a dat celor din lumea bancară friguri pe şira spinării, la gîndul că ei şi instituţiile lor ar putea să ardă de-a pururi în gheena falimentului, dacă instanţa dă cîştig de cauză petentului! În Marea Britanie, nota de plată asociată despăgubirilor care ar putea fi plătite de Royal Bank of Scotlant, Barclays şi HSBC este estimată la circa 24 de miliarde de lire, ceea ce ar putea plonja ultima "industrie" înfloritoare a Regatului Unit direct în lumea de apoi.
Veştile rele pentru bancheri şi instituţiile care s-au crezut la adăpost de orice atingere a legilor omeneşti sau divine, pînă la Judecata de Apoi, nu s-au terminat, însă. Se vede treaba că America trebuie să fie ţara urmaşilor lui Toma Necredinciosul de vreme ce s-au găsit creştini, datornici la bănci, care să le dea în judecată, contestîndu-le dreptul de-a le lua bunurile din casă, în contul datoriilor. Cazul judecat la Curtea Supremă din statul Massachusetts este cel al lui Antonio Ibanez contra US Bank şi Wells Fargo. Omul recunoaşte că nu şi-a plătit poliţa de 103.500 de dolari pe care a făcut-o pentru a-şi achiziţiona o locuinţă, dar a contestat dreptul băncilor care au vrut să-i ia casa, în contul datoriilor neplătite. Motivul legal a fost acela că sus numitele instituţii bancare nu puteau dovedi, conform tuturor prevederilor legale, validitatea dreptului lor de proprietate asupra casei respective, pe baza actelor întocmite de instituţiile financiare care au plimbat datoria lui Antonio Ibanez prin mii de produse securitizate. Iar Curtea Supremă din Massachusetts i-a dat dreptate noului Toma Necredinciosul!!!
În sfîrşit, pentru a spulbera, parcă, zidul aparent inexpugnabil al cetăţii Judecăţii de Apoi, în dosul căruia şi-au făcut de cap marii bancheri ai lumii, Procurorul General al statului Florida a dat în judecată Bank of New York Mellon şi State Street Bank pentru mişmaşuri pe seama clienţilor. Mai precis, Procurorul General, Pamela Jo Biondi, a acuzat cele două bănci de a fi păgubit Sistemul Fondului de Pensii din Florida cu 129 de milioane de dolari, înşelîndu-şi clientul prin comisioane nejustificate şi neplata unor sume cuvenite, rezultate din tranzacţiile forex făcute în contul sau.
Păi, dacă bancherii vor şi puşi să dea socoteală pentru înşelătoriile făcute cu bună sau rea credinţă, să plătească daunele de mii de miliarde pricinuite cetăţenilor şi instituţiile, prin înşelăciune, dacă nu vor mai putea încărca nota de plată a clienţilor, după bunul plac, pentru servicii inexistente sau normale în procedurile de lucru asumate contractual şi, dacă nici nu vor mai putea, cu una cu două, să-i ia omului casa, frigiderul şi maşina, în contul datoriilor neplătite, atunci chiar că încep să cred şi eu că Judecata de Apoi, ori măcar un fel de avanpremieră, trebuie să fie pe aproape! Doamne ajută!
1. Apoi cu "I" de la "o dinioara" "Doua diniori"?
(mesaj trimis de IS în data de 07.09.2011, 08:54)
Bancherii? Pai , ce, ei erau singuri pe lume? Tehy did it because they could! Unde ram noi si altii, dar mai ales cei responsabili?
Unii poate se pregateau sa dea "indulgente" bancheriror, " just in case", pentru judecata de apoi.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 07.09.2011, 11:17)
IS / ESTI prea indulgent cu bancherii....
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 07.09.2011, 11:24)
Domnule Codita, cand ai spus / scris Doamne ajuta ! ti-ai facut si cruce ?.
3. spiritul feminin e curajos
(mesaj trimis de Salomeea în data de 07.09.2011, 17:33)
Tot la cetatenii americani ne este speranta. Cinste celor care au procedat astfel si maia les autorului textului care imparte cu noi vestea cea buna!
M-ati facut fericita domnule profesor Codita!
De multa vreme astept oameni curajosi care sa-i traga la raspudnere pe cei care ne vand bani fara acoperire si ne mai si obliga sa platim dobanda, comisoane, taxe si mai mult sa le cedam bunurile noastre. Adevarul iese mai devreme sau mai tarziu la suprafaya!
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.09.2011, 17:02)
Ah ! ce profunda este doamna.
Este satisfacuta (pardon fericita). Ce norocos domnul Codita......imparte cu doamna si o fericeste !.
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.09.2011, 17:05)
Pai, da ! Vorba doamnei: Adevarul iese mai devreme sau mai tarziu la suprafaya! . Punct.
3.3. tactica diversionista (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 08.09.2011, 19:11)
Domnul profesor a fost generos intotdeauna cu informatia si formatia noastra a fostilor studenti. De aceea il si pretuim si mai ales pentru curajul de a spune adevarul.
Nu cred ca e un lucru deplasat sa-ti exprimi fericirea, cand aceasta este sincera. Sunt sigura ca exista mai multi curajosi in aceasta tara. Bine ar fi sa luam exemplul americanilor si sa actionam in justitie pe acesti lacomi ai sistemului, fara scrupule sau idealuri nobile
Cand cineva pune punctul pe i, se gasesc guri...
3.4. Cu o floare nu se face primavara (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de domnisoara Salomeea în data de 08.09.2011, 19:20)
Astept sa impartiti si dv cu noi vesti bune, as fi fericita, am putea fi fericiti cat mai multi romani, pentru ca cineva va afce dreptate pe Terra. Sa dea Domnul sa putem inlatura sau atenua bubele din sistem...pentru mine reprezinta un ideal, numai ca singura nu am forta necesara sa schimb ceva, impreuna vom fi de luat in seama. Cu o floare nu se face primavara.
3.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.4)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.09.2011, 09:53)
Mai zapacit domnisoara (floare) Salomeeo !. Existi in doua ipostaze; una Salomeea (pura si simpla) si alta domnisoara (si floare) ??.
3.6. atentie la scriere (răspuns la opinia nr. 3.5)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 09.09.2011, 23:01)
M-ai zapacit, se scrie corect...In calitate de domnisoara profesoara de limba romana, imi fac datoria sa va corectez, desi ar fi trebuit sa o faca profesorii dv.
Multi se supara cand iii corectez desi ar trebui sa-mi multumeasca ca le semnalez...ar trebui sa tin si cursuri de limba romana gratuite pentru care nu au acordat atentia cuvenita regulilor limbiii materne, paterne sau iubiterne.