Avantajele şi dezavantajele folosirii acţiunilor la purtător

Andre Vanterpool prezintă în lucrarea de disertaţie "Motivele pentru creşterea şi căderea acţiunilor la purtător: O comparaţie a dreptului societăţilor comerciale între Marea Britanie şi unele jurisdicţii off-shore", o serie de motive pro şi contra utilizării acţiunilor la purtător.

Prezentate pe scurt, principalele avantaje puse în lumină de Vanterpool în lucrare sunt: simplitatea trans-ferurilor, anonimitatea şi intimitatea.

1. Simplitatea. Tranzacţiile cu acţiuni la purtător sunt simple, în comparaţie cu transferurile de acţiuni nominative.

Acţiunile la purtător reprezintă un mijloc de transfer al proprietăţii rapid, uşor, eficient din punct de vedere al costului (rentabil) şi non-birocratic.

Ele au drept prioritate securitatea tranzacţiei, astfel încât reflectă preocuparea istorică a legislaţiei comerciale pentru facilitarea transferului drepturilor în piaţă prin negociere.

Spre deosebire, prin tranzacţiile cu acţiuni nominative se respectă principiul "nemo dat quad non hebet" sau "nimeni nu poate da ceea ce nu are".

De asemenea, folosirea acţiunilor la purtător implică scăderea costurilor asociate utilizării acţiunilor nominative, ce includ cos-tul de producere a certificatelor noi ale titlurilor, plăţi notariale şi de timbru sau transferul de active în vederea moştenirii.

2. Anonimitatea. Un alt avantaj menţionat de Vanterpool în lucrare este nivelul ridicat al anonimatului pe care-l oferă acţiunile la purtător.

Titlurile la purtător sunt considerate proprietăţi mobile, tangibile, ce pot fi transferate simplu prin livrare, ceea ce înseamnă că nu este ţinută o evidenţă a proprietăţii, orice deţinător fiind proprietarul legal al acţiunilor.

Anonimitatea acţiunilor la purtător facilitează asigurarea confidenţialităţii în cazul anumitor tranzacţii realizate la nivel corporativ, pentru aspecte ce implică secrete ale mărcii comerciale ale companiilor sau proprietatea intelectuală.

3. Intimitatea. Intimitatea reprezintă un alt motiv pentru care sunt folosite acţiunile la purtător, deoarece ele facilitează confidenţialitatea în situaţii unde secretul corporatist este posibil să ajute la limitarea accesului la informaţii sensibile, de pildă pentru potenţialii cumpărători ostili.

Principalele dezvantaje ale folosirii acţiunilor la purtător prezentate de Vanterpool ţin de: comunicarea drepturilor acţionarilor, evaziunea fiscală, dificultăţi în aplicarea unor legi şi utilizarea acţiunilor în scopuri ilicite.

1. Comunicarea drepturilor acţionarilor. Criticii acţiunilor la purtător susţin că anonimatul acestor titluri face impracticabilă localizarea acţionarilor, astfel încât notificarea lor în legătură cu diferite aspecte din viaţa companiilor, inclusiv lichidarea sau primirea de dividende, este dificilă.

În lucrare se menţionează că societăţile aduc la cunoştinţa acţionarilor evenimentele corporative prin notificări în presă, modalitate care însă este socotită ineficientă, deoarece nu există siguranţa că toţi acţionarii au posibilitatea de a citi anunţurile.

2. Evaziunea fiscală. Un alt argument contra utilizării acţiunilor la purtător este legat de evaziunea fis-cală, ce apare ca urmare a faptului că anonimitatea titlurilor creează dificultăţi în colectarea şi evaluarea veniturilor, a transferului de acţiuni, a impozitelor pe succesiuni sau pe câştigurile de capital.

3. Dificultăţi în aplicarea unor legi. O altă consecinţă negativă a utilizării acţiunilor la purtător ţine de creşterea dificultăţilor în aplicarea legislaţiei antitrust, a dreptului de proprietate al nerezidenţilor sau a comunicării proprietăţii corporative.

Protecţia oferită de acţiunile la purtător împiedică capacitatea de a detecta schimbari ale proprietăţii sau posibile intenţii ale proprietarilor.

4. Utilizarea acţiunilor la purtător în scopuri ilicite. Pe lângă problemele mai sus menţionate, acţiunile la purtător facilitează folosirea în scopuri ilicite a vehiculelor corporative.

În ciuda dificultăţilor de cuantificare, rapoartele şi sondajele au stabilit că astfel de vehicule sunt utilizate pe scară largă pentru facilitarea activităţilor infracţionale, se menţionează în lucrare.

Vehiculele corporative susceptibile de a fi folosite pentru scopuri ilegale includ fundaţii, trusturi şi corporaţii, iar printre activităţi se numără spălarea de bani, evaziunea fiscală şi chiar finanţarea terorismului.