AVENTURA URBANĂ Paşapoarte, permise şi alte lucruri care se schimbă greu!

Schimbarea permisului de conducere auto, a paşaportului sau înmatricularea unei maşini sunt privite drept adevărate aventuri de către bucureşteni. Când spui unei cunoştinţe că urmează să întreprinzi una dintre aceste acţiuni se uită la tine cu un amestec de compasiune şi îngrijorare, ca şi cum i-ai fi comunicat că urmează să urci pe Everest în papuci de plajă.

Primul sfat pe care îl primeşti este să îţi iei cel puţin două zile de concediu, în cazul în care eşti genul descurcăreţ. Dacă te simţi mai moale din fire eşti sfătuit să faci cerere pentru o săptămână şi să îţi iei la revedere de la familie la plecare. Preventiv.

Cum legenda aventurii în Pipera, acolo unde este sediul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a tot crescut în ultimul an, am decis să merg cu un membru al familiei în greaua încercare a schimbării permisului de conducere.

Prima zi, "vărsată" în a doua, s-a consumat la medicul de familie şi pe la cabinetele dintr-o policlinică pentru a obţine ştampilele şi avizele necesare fişei medicale, vitală în procesul de schimbare a permisului. Cum medicul şi preotul nu trebuiesc supăraţi, nu se ştie când mai ai nevoie de ei, nu insistăm pe această primă parte, dar putem certifica faptul că multe nu sunt în regulă şi nu neapărat cu sănătatea posesorului de carnet, de altfel excepţională conform fişei.

În ziua a doua terminăm cu avizele, mergem la poştă să plătim ce e de plătit, aşa am fost sfătuiţi să procedăm, deşi acest lucru se putea face şi în Pipera, şi cu această ocazie donăm 5 lei Poştei Române...taxă poştală la taxa pe care o plătim. Cum la poştă lucrurile se desfăşoară după un ritm propriu, un încetinitor frate cu inerţia totală, constatăm că deja e trecut de prânz şi decidem că asaltul cel mare urmează să-l dăm în ziua a treia.

La prima oră posibilă după traversarea Capitalei de la un capăt la altul ne prezentăm la sediul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV). Primul şoc: alţi oameni (câteva sute), dornici să înscrie o maşină, să schimbe un permis sau un paşaport au fost mai vrednici. Se ia un bon de ordine. Aflăm că înaintea noastră la ghişeele 7 şi 8 sunt alte 111 persoane. Că după două ore constatăm că din grabă şi datorită unor ochelari aşezaţi anapoda (deşi fişa medicală pare a susţine că vezi şi fără ei) am luat bon de ordine de la aparatul pentru Ilfov şi noi trebuie să stăm la coada pentru Bucureşti e o altă discuţie şi oricât am vrea, greşelile personale nu pot fi imputate sistemului. Punct şi de la capăt. Luăm un nou bon de ordine de unde trebuie şi aflăm că numărul de oameni pe după care trebuie să stăm e relativ constant, avem 103 persoane în faţă. Femei gravide, bătrâni în bastoane, tineri plini de viaţă, tinere îmbrăcate ca la ştrand aşteaptă să-şi rezolve problemele. Sunt optimişti, este clar că nu vor fi nevoiţi să vină şi a doua zi, ceea ce e o mare victorie. Abia de săptămâna viitoare se declanşează cu adevărat "măcelul", când revin în ţară, doar în vacanţă, compatrioţii care lucrează peste hotare şi care au şi ei ceva acte de pus la punct. La sectorul paşapoarte e agitaţie şi mai mare, ceea ce ne uşurează puţin aşteptarea, sunt foarte mulţi cetăţeni din Republica Moldova, mult mai dezorientaţi decât noi. Vor paşapoarte româneşti, dar vorbesc între ei doar în limba rusă, chestie de gust. În zonă apare şi politicianul-patriot Bogdan Diaconu, fondatorul Partidului România Unită. Pare foarte obosit, probabil a avut o noapte grea. Discuţiile politice nu sunt uşoare. Stă la coadă (ceea ce e deja un gest aproape electoral) jumătate de oră, după care îşi dă seama că nu şi-a luat bon de ordine.Pleacă, revine, se reaşează la coadă, e hotărât.

După patru ore (două pierdute din greşeală) ajungem la ghişeu, dăm bună ziua, dăm actele, posesorul de carnet îşi dă figura pentru o poză şi suntem informaţi că trebuie să revenim după "minim" două ore. Ieşim în curte la aer...cald. Se fumează nervos şi se tace profund. Smartphon-urile captează toată atenţia. Lângă mine un tânăr râde spasmodic. Nu mă abţin, aşa cum ar fi civilizat, şi trag cu ochiul. Se uită la un film, "Goana după aur", cu Charlie Chaplin. Pare că acum să-l fi descoperit pe marele artist şi este încântat. Ziua şi-a trăit mai mult de jumătate din viaţă. Scurtăm cele două ore şi după una şi jumătate facem o încercare la ghişeu. Bine facem, lucrurile s-au mişcat mai rapid şi noul carnet de conducere, categoriile AM, B1, B este eliberat.

Plecăm spre casă, a durat 3 zile, dar nu a fost chiar aşa de rău. Politicianul cu care ne-am intersectat a stat la coadă, compatrioţii care muncesc peste hotare încă sunt la vămi!