Banca Angliei accelerează motorul monetar, dar transmisia s-a rupt

Pentru a nu fi acuzată că nu face nimic în scopul susţinerii economiei Marii Britanii, ale cărei perspective s-au deteriorat semnificativ pe fondul votului în favoarea ieşirii din UE, Banca Angliei a aruncat totul în luptă la ultima şedinţă de politică monetară.

Dobânda de politică monetară a fost redusă la un nou minim istoric, de 0,25%, iar programele de relaxare cantitativă, atât pentru obligaţiunile guvernamentale cât şi pentru cele corporate, au fost extinse. La 60 de miliarde de lire sterline se ridică "valoarea" achiziţiilor de obligaţiuni guvernamentale şi la 10 miliarde cea a achiziţiilor de obligaţiuni ale companiilor.

Singura condiţie de acceptare a obligaţiunilor companiilor o reprezintă "contribuţia semnificativă" la economia Marii Britanii, după cum scrie Financial Times, însă o serie de comentarii "răutăcioase" au subliniat că altul ar fi motivul principal: nu prea mai există companii majore cu acţionariat britanic.

În plus, Banca Angliei a anunţat şi lansarea unui program de stimulare a creditării sectorului privat, cu o valoare de 100 de miliarde GBP, astfel încât să se asigure că băncile vor transfera către clienţi costurile mai reduse.

"Nu există nicio scuză în cazul în care nu vor beneficia şi clienţii de aceste dobânzi mai scăzute", a avertizat guvernatorul Băncii Angliei. La conferinţa de presă care a urmat şedinţei de politică monetară, Mark Carney a mai declarat că "nu avem intenţia să trecem la dobânzi negative".

Cu aproape o lună în urmă, Andy Haldane, economistul şef al Băncii Angliei, a declarat că, pentru a reduce riscurile economice implicate de Brexit, "aş risca, mai degrabă, să folosesc un baros pentru a sparge o nucă".

Dorinţa i-a fost îndeplinită prin decizia Comitetului de Politică Monetară, care a depăşit aşteptările pieţei, însă probabilitatea ca "nuca" să nu fie doar spartă, ci făcută praf, este extrem de ridicată, deoarece contabilizăm de atâţia ani efectele nedorite ale acţiunilor băncilor centrale.

Oare va demonstra "Bătrâna Doamnă din Threadneedle Street" că a învăţat cum să folosească delicat "barosul" monetar?

Greu de crezut. Într-un articol ironic de la Bloomberg, Lionel Laurent ne dezvăluie conţinutul unei scrisori din viitor a băncilor către Mark Carney, unde se arată că nu au reuşit să accelereze creditarea, deoarece "clienţii nu sunt interesaţi".

Reducerea costurilor nu este suficientă pentru stimularea cererii de credite, în condiţiile unei incertitudini economice ridicate, iar această problemă nu este specifică doar Marii Britanii post-Brexit, ci întregii Europe.

Pe de altă parte, decizia Băncii Angliei a avut efecte imediate asupra pieţelor financiare. Bursele din întreaga lume au crescut, iar cea de la Londra a atins maximul ultimului an în ultima zi de tranzacţionare a săptămânii trecute.

"Pieţele sunt înnebunite după QE. Toţi cumpărăm pentru simplul fapt că mai mulţi bani vor inunda pieţele, contribuind la reducerea randamentelor obligaţiunilor şi creşterea valorii activelor riscante, cum sunt acţiunile", a declarat Peter Lowman, director de investiţii al companiei de administrare a activelor Quorum din Londra, pentru Reuters.

Economia reală arată, însă, altceva, pe fondul creşterii dezechilibrelor interne şi externe, ca urmare a programelor de stimulare monetară şi fiscală.

Cea mai redusă valoare a deficitului bugetar din ultimii 8 ani s-a înregistrat în 2015, de 4,4% din PIB, după un maxim de 10,8% în 2009, în timp ce deficitul contului curent a ajuns la 5,2% din PIB în 2015, un record al ultimilor 67 de ani.

În loc să fie stimulată într-un mod similar pieţelor financiare, economia reală se comportă exact invers, iar explicaţia este oferită de William White, fost economist-şef la BIS (Bank for International Settlements).

"Condiţiile monetare ultrarelaxate susţin băncile zombi, care, la rândul lor, susţin companiile zombi, iar companiile relativ sănătoase devin prada lor şi le scade productivitatea", a declarat White în cadrul unei conferinţe la Institutul Bruno Leoni din Italia. În plus, "disponibilitatea creditului pentru noi firme şi idei devine foarte restrictivă", mai spune White, adică se ridică obstacole de netrecut tocmai în faţa elementelor care pot aduce cea mai mare contribuţie la depăşirea "stagnării seculare".

Mai mult, unul dintre principalele efecte negative ale relaxării monetare este că "încurajează guvernele să creadă că băncile centrale au situaţia economică sub control" şi "le permit să nu aplice măsuri dificile din punct de vedere politic, dar care ar conduce la o creştere sustenabilă în viitor".

Robert Pringle, fost editor al revistei Central Banking şi fost director executiv al organizaţiei "Grupul celor Treizeci" (G30), a atacat în termeni şi mai duri programele de relaxare cantitativă.

"Politicile monetare actuale sunt atât imorale cât şi ineficiente", deoarece "subminează instituţia banilor, mecanismul crucial de coordonare al oricărei societăţi", a scris recent Pringle pe blogul său.

Alte argumente în "favoarea" imoralităţii politicilor monetare sunt "alocarea inechitabilă a pierderilor rezultate în urma crizei financiare", care au avut ca efect "creşterea inegalităţii şi a diviziunilor din cadrul societăţii".

"Mandarinii monetari tratează oamenii ca pe nişte unelte în scopul realizării propriilor obiective", iar aceasta arată că "îi privesc pe oameni ca pe nişte proşti, care nu înţeleg ceea ce se întâmplă", mai precizează Pringle.

Dar dacă un astfel de raţionament, utilizat probabil şi de Banca Angliei când a decis să repornească tiparniţa, nu mai este valid?

Dacă oamenii s-au mai "luminat" şi au început să vadă ce se află cu adevărat dincolo de perdeaua de fum a "vrăjitorilor", ba chiar au mai păstrat şi un minim simţ al moralităţii?