Banca Japoniei a preluat ştafeta tipăririi de la Federal Reserve

Când tipărirea nu are efectele dorite asupra relansării economice, ce este de făcut? Înroşirea şi mai puternică a tiparniţei, desigur!

Aceasta este, se pare, convingerea guvernatorului Băncii Japoniei, Haruhiko Kuroda. Cu cinci voturi pentru şi patru împotrivă, Comitetul de Politică Monetară a decis extinderea programului de relaxare cantitativă până la 80 de trilioane de yeni anual (n.a. circa 724 de miliarde de dolari), de la 60 - 70 de miliarde anterior.

Noua extindere a programului de relaxare cantitativă din Japonia, numită QE9 în presa internaţională, presupune, pe lângă achiziţia obligaţiunilor guvernamentale, şi triplarea sumelor injectate direct în Bursa de la Tokio, prin achiziţia acţiunilor ETF (n.a. Exchange-traded funds).

"Autorităţile japoneze monetizează datoria naţională, chiar dacă nu admit acest lucru", a declarat Marc Ostwald, de la Monument Securities, pentru cotidianul britanic The Telegraph.

Marcel Thieliant, de la Capital Economics, aminteşte că Banca Japoniei a cumpărat deja un sfert din toate obligaţiunile emise de guvernul de la Tokio, iar bilanţul instituţiei va creşte cu 1,4% din PIB în fiecare lună în urma aplicării QE9.

Despre decizia Băncii Japoniei, James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", scrie că "atunci când dobânzile sunt la zero, tot se mai poate relaxa politica monetară prin aruncarea la gunoi a propriei monede", singura condiţie fiind "apăsarea pe rând a acceleratorului monetar".

După ce Federal Reserve a anunţat oprirea programului de achiziţie a titlurilor financiare, Haruhiko Kuroda a luat prin surprindere pieţele internaţionale la doar o zi distanţă.

Din Brazilia până în Europa, pe Wall Street şi la Tokio toate bursele au crescut vertiginos, pe fondul "optimismului generat de Banca Japoniei, care pare gata să umple spaţiul lăsat pe piaţa obligaţiunilor de încheierea programului Federal Reserve", după cum scrie Bloomberg.

Tot Bloomberg arată că indicele Nikkei 225 a încheiat săptămâna trecută la cel mai ridicat nivel din ultimii şapte ani (vezi grafic), iar yenul a atins minimul ultimilor şapte ani.

Baza monetară a crescut, în acelaşi interval, de aproape trei ori. De la sfârşitul anului 1989, când indicele Nikkei 225 atingea un maxim istoric de aproape 40.000, baza monetară a crescut de peste şase ori, dar fără efect asupra redresării economiei reale sau a burselor japoneze.

Va fi acum altfel? Se poate, cel puţin în ceea ce priveşte împingerea burselor către recordul istoric, deoarece GPIF (Government Pension Investment Fund) a anunţat, tot în 31 octombrie 2014, ca vă creşte semnificativ ponderea acţiunilor din portofoliul său, a cărui valoare este de peste 127 de trilioane de yeni.

Conform unui comunicat de presă de pe site-ul instituţiei, ponderea acţiunilor companiilor tranzacţionate pe bursele interne şi internaţionale va creşte până la 25% din totalul portofoliului, de la 12% anterior, în timp ce ponderea obligaţiunilor emise pe piaţa internă se va reduce până la 35%, de la 60%.

Pe baza raportului dintre dimensiunea programului de tipărire şi PIB, se constată că Banca Japoniei are o tiparniţă mult mai mare decât Federal Reserve şi nimic nu pare să stea în calea funcţionării ei la capacitate maximă.

Banca Japoniei şi-a justificat şi ultima decizie tot prin lupta împotriva deflaţiei, despre care Rickards spune că va fi însoţită obligatoriu de alimentarea bulelor speculative de pe pieţele financiare. "Poţi doar să cumperi timp, apoi totul se va sfârşi rău", mai scrie autorul american pe contul său de Twitter.

Modul în care Japonia alege să "cumpere timp" nu îi încântă deloc pe vecini. "O apropiere a cursului JPY/USD de 120 va fi însoţită de ţipete în toată Asia", a mai declarat Marc Ostwald pentru The Telegraph, efectele negative fiind foarte pronunţate mai ales pentru China şi Coreea de Sud.

Hans Redeker, de la Morgan Stanley, a precizat că exportul presiunilor deflaţioniste din Japonia către vecini va crea probleme insurmontabile acestora, pe fondul "supracapacităţilor de producţie şi supraîndatorării". "China nu poate tolera un astfel de şoc, în condiţiile în care deja se confruntă cu o criză a creditării şi cu pierderea masivă a competitivităţii", conform opiniei lui Albert Edwards, analist la Societe Generale.

Reacţiile externe de apărare nu vor întârzia să apară, iar noile planuri interne pentru creşterea taxelor vor face ca ţinta de inflaţie a lui Kuroda, de 2%, să rămână, încă o perioadă bună, doar un vis.

În timp ce Banca Japoniei îşi pregătea tiparniţele, dincolo de Pacific ţinea un discurs Alan Greenspan. Fostul preşedinte al Federal Reserve a declarat, în faţa membrilor organizaţiei Council on Foreign Relations, că "programul de relaxare cantitativă, deşi a condus la creşterea preţurilor activelor financiare şi la scăderea dobânzilor, nu a ajutat economia reală", după cum scrie Wall Street Journal.

"Cererea efectivă este moartă, iar eforturile de stimulare prin cumpărarea de obligaţiuni au fost zadarnice", a mai declarat Greenspan, care şi-a exprimat neîncrederea în capacitatea Fed-ului de trece la normalizarea politicii monetare fără ca acest pas să determine şi prăbuşirea economiei.

Uitând să amintească şi de faptul că este principalul "arhitect" al dezastrului monetar din zilele noastre, Greenspan a venit cu o recomandare curioasă. "Aurul este o investiţie bună, din cauza rolului său de monedă aflată în afara influenţelor politicilor guvernamentale", a declarat fostul preşedinte al Fed-ului, după cum mai scrie WSJ.

Odată cu lansarea Abenomics, în prima parte a anului trecut, am urmărit evoluţia acestuia în ziarul BURSA. Lipsa de încredere a populaţiei şi pieţelor în succesul acestuia s-a manifestat destul de rapid. La niciun an de zile, populaţia şi-a accelerat achiziţiile de aur (n.a. vezi articolul "Achiziţiile de aur ale japonezilor indică lipsa de încredere în succesul Abenomics", BURSA, 02.04.2014), fără să mai aştepte recomandările lui Greenspan.

După majorarea taxelor din primăvara acestui an, cu efect deosebit de negativ asupra economiei reale, s-au înmulţit semnificativ articolele din presa internaţională care scriau despre eşecul Abenomics.

A determinat aceasta o revizuire a politicilor Băncii Japoniei? Deloc, deoarece "lui Kuroda îi plac surprizele şi nu îi pasă de bunul simţ, ci doar de ţintele lui de inflaţie", conform declaraţiei unui analist japonez, preluată de David Stockman, fost oficial al administraţiei Reagan, pe blogul său.

Ce va urma? O perioadă de euforie a burselor internaţionale, pe fondul creşterii, deocamdată, doar a tensiunilor comerciale între Japonia şi ţările din Asia, iar yenul se va deprecia suficient astfel încât să determine apariţia protestelor şi din partea producătorilor americani.

Apoi, realitatea va reveni în prim plan şi va încheia un nou capitol al pretenţiei absurde că tipărirea poate relansa economia reală şi ridica povara celei mai mari datorii publice din lume de pe umerii populaţiei.

Va mai rămâne doar obsesia maladivă a lui Haruhiko Kuroda, inflaţia.