English
Programul de relaxare cantitativă al BCE dar şi expunerea semnificativă faţă de obligaţiunile suverane ale Greciei reprezintă motivele pentru care este analizat, din când în când, scenariul unui faliment pentru banca centrală a zonei euro.
Pentru a scoate din memoria colectivă, odată pentru totdeauna, ideea eretică a falimentului unei bănci centrale, pe site-ul BCE a fost publicat studiul "Distribuirea profitului şi regulile de acoperire a pierderilor pentru băncile centrale".
Într-o notă de subsol de la pagina 14 se arată că "băncile centrale nu pot intra în insolvenţă din cauza capacităţii lor de a crea bani, iar din acest motiv ele pot opera în condiţiile unui capital negativ".
Dincolo de toate detaliile tehnice din cele 57 de pagini, un articol Bloomberg arată că această afirmaţie reprezintă "cel mai important aspect" al lucrării, în condiţiile în care "BCE spune că nu este necesar ca o bancă centrală să fie profitabilă, deoarece profitul nu este un indicator util al eficienţei băncilor centrale".
"Băncilor centrale nu li se pot termina banii, deoarece ele creează banii", se mai arată în articolul de la Bloomberg, deci "nu ţi se poate termina ceva pe care tu îl faci".
Această simplă afirmaţie, deşi mai bine ar fi spus simplistă, reflectă, probabil, şi sentimentul jucătorilor de pe piaţă.
Din păcate, chiar dacă o bancă centrală nu poate da faliment, acţiunile sale, mai ales când este vorba de tipărirea nelimitată, au o influenţă deosebit de negativă asupra economiei reale, unde capitalul nu poate fi creat printr-o simplă atingere a tastaturii.
Astfel, falimentul băncilor centrale este posibil, dar natura sa nu este una financiară, ci una morală, iar influenţa acestui faliment moral asupra societăţii este devastator, prin subminarea încrederii între agenţii economici.
Într-un discurs recent, vicepreşedintele BCE, Vítor Constâncio, a precizat, referitor la politica macroprudenţială din zona euro, că "avem nevoie de un cadru pentru controlul mai bun al gradului de leverage la nivelul fondurilor alternative de investiţii din UE", deoarece "ele pot crea şi amplifica riscul sistemic prin utilizarea resurselor împrumutate".
Constâncio s-a referit, probabil, la sistemul financiar din umbră, care include şi fondurile de hedging, unde se întâlneşte regulat un grad de leverage, măsurat ca raport dintre active şi capital, de peste 20.
Care este situaţia în propria ogradă a Eurosistemului? Mult mai "bună". Ultimele date de la BCE arată că raportul dintre activele totale şi capitalul plus rezervele instituţiei este de aproape 30, după ce a depăşit 36 în februarie 2012 (vezi graficul).
Adică o scădere de circa 3% a valorii activelor implică epuizarea completă a capitalului şi insolvenţa instituţiei. Din acest motiv, ştergerea unei părţi semnificative a datoriei Greciei continuă să fie principalul factor al disputei dintre FMI şi autorităţile europene.
Conform datelor de la Bloomberg, doar în iulie 2016 ajung la scadenţă datorii de aproape 6 miliarde de euro ale Greciei faţă de BCE, iar agenţia de ştiri scrie că "economia Greciei se află încă într-o stare dis-perată, pe fondul apropierii unei alte crize".
Dacă pentru BCE este aşa de uşor să-şi creeze propriul capital din nimic, de ce nu cumpără instituţia toate datoriile Greciei de la celelalte ţări din zona euro, iar apoi să le şteargă? Să fie din cauză că realitatea este un pic mai complicată, iar afirmaţia despre operarea în condiţiile capitalului negativ este doar o bravadă fără acoperire, la fel cum este şi "noua credibilitate a băncilor centrale"?
Peste mări şi ţări, în arhipelagul condus după teoria de "succes" numită Abenomics, contorsiunile realităţii pentru adaptare la fantezia bunăstării prin tipărire au dat naştere unor monştri gata să scape de sub control. În Japonia "nimeni nu mai evaluează serios riscul de credit al companiilor", a declarat un analist pentru Nikkei Asian Review, în condiţiile în care "valoarea titlurilor cu venit fix depinde doar de probabilitatea cumpărării acestora de către banca centrală".
Revenind în Europa, constatăm că extinderea programului de relaxare cantitativă al BCE, prin includerea obligaţiunilor emise de companii în "coşul de cumpărături" al lui Mario Draghi, a creat un deficit de ofertă pe această piaţă, iar investitorii au trecut la vânzarea instrumentelor CDS pentru a intra, chiar şi prin intermediul unui înlocuitor, pe poziţii lungi faţă de obligaţiunile companiilor europene, după cum scrie Bloomberg.
Oare ce poate fi mai bun pentru perspectiva macrostabilităţii decât creşterea accelerată a poziţiilor pe derivate financiare, chiar dacă aceste instrumente au fost unul dintre catalizatorii crizei financiare globale?
Pentru că BCE nu mai prea poate să "cumpere" obligaţiuni suverane de pe piaţă, din cauza limitărilor impuse de nivelul negativ al randamentelor, banca centrală a zonei euro continuă să relaxeze cerinţele pentru activele financiare care pot fi achiziţionate prin tipărire, expunându-se astfel unui risc de credit tot mai mare.
Scott Minerd, CIO la firma de investiţii Guggenheim Partners, care administrează active de circa 240 de miliarde de dolari, a scris recent în Financial Times că "ratele negative ale dobânzii vor avea un impact nesemnificativ asupra creşterii", exprimându-şi, totodată, neîncrederea în funcţionarea "acestui experiment fără precedent în istorie".
Minerd ne aminteşte că "politica monetară se ocupă de problemele economice ciclice, nu de cele structurale", iar, în absenţa unor politici fiscale şi de reglementare adecvate, rezultatul nu este decât "adâncirea capcanei globale a lichidităţii".
Dar nu se poate spune că politicile monetare anticiclice ale băncilor centrale reprezintă, de fapt, un factor important al transformării problemelor ciclice ale economiei reale în probleme structurale, prin intervenţia pentru anihilarea oricărei tendinţe de corectare a exceselor din perioada de creştere? Iar astfel nu se creează condiţiile pentru alocarea defectuoasă a capitalului, prin distorsionarea adevăratului său cost, şi adâncirea dezechilibrelor economice, care nu mai pot fi corectate, într-un final, fără costuri sociale astronomice?
Datele de la KPMG preluate de Bloomberg arată doar o scădere uşoară a costului capitalului din Germania în ultimii 10 ani, de la circa 9,5% în 2007, până la 8,4% anul trecut (n.a. costul capitalului reprezintă randamentul total cerut de investitori, dividende plus câştigurile de capital, pentru a deţine acţiunile unei companii).
Una dintre explicaţiile acestui fenomen, în ciuda reducerii dobânzii de politică monetară la zero şi a extinderii programului de relaxare cantitativă, este volatilitatea ridicată a pieţelor, care îi face "nervoşi" pe investitori în ceea ce priveşte expunerea faţă de acţiunile companiilor, după cum scrie Bloomberg.
În filmul "Alice în Ţara Minunilor" din 1951, personajul principal spune că "dacă aş avea o lume a mea, acolo nimic nu ar avea sens", pentru că "nimic nu va fi ceea ce este, deoarece totul va fi ceea ce nu este". Oare nu seamănă această Ţară a Minunilor cu lumea pe care ne-o pregătesc marile bănci centrale?
Dar chiar şi Alice putea să vadă dincolo de neverosimilul din lumea fermecată şi ajunge la concluzia că "ar fi aşa de bine ca totuşi ceva să aibă sens".
Oare este nevoie şi de falimentul economic al băncilor centrale, "construit" pe baza falimentului lor moral, astfel încât lumea să-şi recapete sensul şi în partea noastră a oglinzii?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. "experiment fara precedent in istorie" corect
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 06:50)
Acum mergem pe Marte tara minunilor.
Cat o sa dureze ca experimentele sa vina la cele vechi consacrate?
Razboiul a creat tara bogata tara saraca.
Siria o mica monstra.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 07:44)
Monstru ești tu!
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 10:36)
normal, a zis ca este un monstru de pe Marte
2. Nu falimentul bancilor, ci falimentul banilor
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 07:50)
Studiul BCE dezvaluie analfabetismul care guverneaza sistemul bancar european.
Fraza observata de Calin Rechea este antologica: "Băncilor centrale nu li se pot termina banii, deoarece ele creează banii".
Autorii "studiului" BCE ignora faptul ca banii nu sint valoare in sine, ci insemne ale valorii.
Precum oricare multime de semne, banii au o gramatica si o logica, circulatia lor reprezentind un "discurs" economic asupra raporturilor omenesti ale activitatii si organizarii sociale.
Multiplicarea insemnelor valorii - a banilor - tinde sa goleasca de inteles acest "discurs" economic, transformindu-l intr-o aglomerare de semne fara gramatica si fara logica. La momentul la care banii isi pierd semnificatia economica, banca centrala a dat faliment, oriciti bani ar mai bolborosi.
La acel moment, locul bancii centrale este la spitalul de nebuni.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 08:50)
Corect....dar...si ce daca?!?! Cuvantul d-nei Merkel conteaza mult mai putin acum din cauza gestionarii dezastruoase a problemei migratiei. Istoria se repeata pentru ca mereu sunt mai multi cei care cred ca istoria nu se repeata.
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 08.04.2016, 11:13)
Cred că vă pripiți referitor la multiplicarea însemnelor valorii. Nu orice tipărire diminuează reprezentativitatea acestor însemne ci ar putea intenționa compensarea unui dezechilibru, restaurând reprezentativitatea.
După cum sigur observați, nu există valori în sens absolut. Diamantul nu are nicio valoare intrinsecă. Valoarea este dată de oameni.
Pornesc de la următorul exemplu foarte simplu. Lumea veche, europeană, pe vremea când Pământul era plat, avea un set (o mulțime) de obiecte materiale pe care societatea le valoriza într-un fel. Avea deci nevoie de o anumită masă monetară pentru a putea exprima și tranzacționa aceste obiecte.
S-a dus Columb în America și, dintr-o dată, lumea s-a mărit, setul de obiecte valorizabile a crescut. Ce se poate întâmpla cu masa monetară? Nu discutăm despre realitatea istorică în care europenii s-au dus cu mărgele de sticlă și s-au întors cu aur și sclavi. Facem un alt exemplu. Lemnul, pământul, produsele agricole vor fi într-o cantitate mult mai mare. Oferta crește, prețul lor scădea dacă cererea europenilor rămâne constantă. Ce se va întâmpla cu toată industria lemnului din vechea Europă dacă în loc de 10 guldeni mc de lemn, prețul va fi 5 guldeni (iar patronul a luat un credit pentru fabrică)? Faliment. Ce ar trebui să facă Banca Centrală a vechii Europe? Să tipărească bani pentru a menține reprezentativitatea guldenului în valori prezente în trendul anterior, depreciindu-l.
Ce se poate întâmpla dacă bogații vechii Europe încep să își care bogăția pe continentul nou descoperit, pe care îl consideră safe-heaven, lipsind hoții, perceptorii statului și episcopii din vechea Europă care le vroiau banii? Ce se întâmplă cu masa monetară a vechii Europe când banii sunt retrași în seifuri (băncile din Panama nu au bunul obicei de a da credite din banii stocați)? Scade, iar guldenul în circulație devine din ce în ce mai rar. Lemnul care tocmai scăzuse la 5 guldeni mc, s-ar putea tranzacționa cu 3 guldeni și 5 găini (lipsesc banii, suplinim cu ce putem). Cel care miza pe 5 guldeni pentru a-și plăti furnizorii va da faliment deoarece în contractul creditului nu scrie nimic de găini.
Mi se pare că masa monetară pe care Băncile Centrale o tipăresc nu este niciodată reprezentativă pentru setul de valori al planetei. Ci doar pentru acel subset de obiecte care fac obiectul unor tranzacții dintre cumpărători și vânzători. Doar această operațiune are nevoie de bani. Nu a făcut nimeni inventarul planetei Pământ pentru a spune: atâtea ha de pământ, atâția mc de apă de izvor, etc, înmulțit cu valoarea fiecăreia, deci trebuie să avem atâtea catralioane de bani și nu tipărim mai mult. În funcție de apetitul pământenilor de a avea nevoie de bani, băncile centrale îi tipăresc, având grijă ca metrica lor (inflația) să fie în parametrii asumați. Sunt controverse legate de acești parametri și relevanța lor, dar caracterul dinamic al masei monetare este acceptat.
2.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 11:35)
Avem una si aceeasi controversa, pe oricare subiect, rezultat al unor medode de gandire si abordare complementare.
Felul in care contraargumentezi ma contrazice doar aparent, intrucit ceea ce am afirmat ramine valid, caci tu te referi doar la euristica factuala care aproximeaza asertiunile mele.
Nu, nu a facut nimeni inventarul mediului cu care facem "schimburi de materie si energie", dar simplul fapt ca ai formulat o astfel de idee, o acrediteaza ca imaginabila.
Modelul nu este explicatia, desi poti explica modelul si atunci apare expresia confuza de "model explicativ".
2.4. P.S. (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 11:39)
In schimb, ca sa-ti raspund la factual, te rog sa consulti evolutia masei monetare in ultimul secol si sa-mi explici cite noi continente ar fi trebuit sa descoperim, ca sa corespunda exploziei monetare din ultimii 30 de ani. Si ce planeta noua, corespunzatoare banilor emisi in ultimii 5 ani.
2.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
(mesaj trimis de P.P.S. în data de 08.04.2016, 11:42)
Pentru o placere noua, iti avansez ideea ca asazisa "relaxare cantitativa" nu este decit emisiune de datorie.
2.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 08.04.2016, 11:48)
Nu trebuie să descoperi noi continente ci, în loc de un coș de nuiele, să produci 10. Iar în loc să folosești doar un coș de nuiele timp de o viață, să schimbi unul în fiecare an.
2.7. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 12:09)
Dar ce se intampla cand se retrag banii din seif si se reintra cu ei in piata...folosim doi acelasi cos de nuiele toata viata?
2.8. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.6)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 12:09)
Glumim?
Imi plac glumele.
Dar asta nu a fost un raspuns.
O.K.
Examineaza evolutia productiei de cosuri de nuiele, sub numele de Produs Intern Brut planetar si aseaza ambele grafice intre o abscisa si o ordonata, ca sa compari rata cresterii PIB cu rata cresterii masei monetare.
Comunica-mi, te rog, dupa aceea, daca ai gasit vreo corelatie intre ele.
2.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.8)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 12:11)
Scuze, am uitat sa semnez mesajul 2.8.
2.10. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.7)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 08.04.2016, 12:33)
Nu am mai dat acest exemplu, că oricum au fost prea multe (și enervante). Și adevărul este că nu sunt sigur ce se poate face. Cred că toată comunitatea de economiști va trebui să inventeze o metodă de a reduce masa monetară. Metoda curentă de a vinde note de trezorerie cu dobândă pe termen mai lung doar temporizează problema (dobânda suplimentară va crește masa monetară la momentul maturizării notelor). Problema fiind caracterul inflaționist al banilor reveniți din locurile unde au fost dosiți (sau puși la păstrare)... Doar gândește-te la cât ține Apple în conturi (200 mld $) și este criticată că nu face nimic cu ei.
Un mecanism pe care îl am în cap este anularea datoriilor la nivel global, alta ar putea fi goana după banii iliciți și confiscarea lor (deci, în loc să îi las să se întoarcă în economie, eu Stat îi caut, îi confisc și îi anulez). În definitiv, banii sunt distruși prin plata datoriilor pe care le ai. Dar, cam ca la bloc, când plata facturilor de utilități nu se poate face din cauza câtorva datornici care nu au bani pentru că le-au întârziat veniturile, o măsură sincronizată, cu putere de lege, poate anula banii unuia cu datoria altuia. Banii sunt distruși, potențialul distructiv inflaționist al banilor care revin din seif este minimizat.
Încă nu există voință politică dar rădăcinile inițiativei sunt plantate.
FMI: "Debt Relief Under the Heavily Indebted Poor Countries (HIPC) Initiative"
2.11. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.10)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 12:51)
Asa mai vii de-acasa, doar ca nu este nevoie de ideea anularii datoriilor, deaoarece anularea se impune singura, cind limbajul banilor devine ininteligibil.
Nu poti veni cu astfel de idee, cind este straina de sistem, ci, mai intii, trebuie sa devenim constienti ca sistemul nu mai functioneaza si apoi, cautind un altul, functional, sa valorifici ideile intr-un sistem nou.
2.12. P.S. (răspuns la opinia nr. 2.11)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 13:01)
Te-am mai indemnat o data sa-mi citesti cartea; despre toate astea am scris mai bine si mai frumos, acolo.
Am schitat chiar si o propunere de sistem nou. Incearca!
2.13. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.10)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 13:23)
Echilibrarea prin eliminarea banilor iliciti s-ar putea realiza doar daca s-ar putea confisca o cantitate suficienta de astfel de bani. Nu pot intelege eliminarea datoriilor la modul general si inca mai cred in sistemul economiei de piata, sistem atat de afectat in ultima perioada de "to big to fail", "bail-in" si alte cateva (noi avem in plus ldp). Domnul Make vorbeste de un alt sistem.... De ce as incerca un alt sistem? Care e probabilitatea statistica a unui sistem nou de a aduce avantaje reale peste ce a fost si este piata cat de cat libera? Nu as vrea nicio renastere dar nicio alta nastere....as prefera citostatice...
2.14. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 13:29)
Dau si eu cu o parere:
Daca creaza bani pot ramane fara curent, tus, hartie, imprimante; materie prima ce se intampla ?
O brutarie daca ramane fara grau fluiera si e o ruina.
2.15. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.14)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 13:53)
Emisiunea baneasca din programul de "relaxare cantitativa" se face nu prin tiparire concreta, ci prin emisiune in cont, astfel ca nu este nevoie sa defrisezi planeta.
2.16. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.15)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 14:12)
O
Mai simplu.
Pare burtologie , cate un 0 (zero) nesemnificativ inainte de virgula :)))
2.17. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.13)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 14:17)
Eu m-am simtit dator sa schitez un alt sistem, ca sa nu ramii stupefiat cind vei ajunge sa constati ca citostaticele doar amina constiinta fatalitatii decesului acestui sistem.
M-am gindit ca fie chiar si conservatorii au nevoie, totusi, de speranta.
Bineinteles ca atit timp cit nu esti dispus sa constati, de pilda, falimentul Greciei, te vei prevala de faptul ca inca pare sa-si mai plateasca datoriile, ca sa spui ca nu a intrat in incetare de plati si ca, deci, din punct de vedere tehnic, nu este in faliment.
Dar, daca vei dori sa stabilesti adevarul, atunci va trebui sa admiti ca atit cit isi plateste datoriile, banii aceia nu sint produsi in Grecia, ci sint bani imprumutati, care au fost emisi, din nimic, de BCE, in cadrul "relaxarii cantitative".
Situatia Greciei nu este dependenta de felul cum o numesti, decit in mica masura, iar masura este din ce in ce mai mica, sub presiunea realitatii.
Sistemul pe care l-am schitat (inca o data, n-am nici o pretentie sa fie acceptat, doar gestul conteaza, in cazul asta), mentioneaza trei coordonate, care au legatura doar mijlocita cu finantele - un nivel al statutului social recunoscut al omului, un regim politic care sa elimine politicienii si un mod policentric de adoptare a deciziilor sociale si economice.
Doar gestul conteaza.
Odata ce acceptam utilitatea dezbaterii, nu avem decit sa facem propunerile pentru lumea dorita.
Asta este solutia crizei.
Deindata ce vom afla ce ne dorim, nu mai avem decit sa facem un business-plan si sa-l realizam.
2.18. Bani sunt, amenzile la fel (răspuns la opinia nr. 2.13)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 08.04.2016, 16:12)
Știi cât au plătit doar băncile în amenzi până acum, în ultimii ani? 204 mld $.
Oct 2015: "U.S. banks have crossed a significant post-financial crisis milestone, tallying more $200 billion in fines paid out regarding questionable behavior."
CompanySums paid ($billions)
Bank of America $77.09
JPMorgan Chase $40.12
Citigroup $18.39
Wells Fargo $10.24
BNP Paribas $8.90
UBS $6.54
Deutsche Bank $5.53
Morgan Stanley $4.78
Barclays $4.23
Credit Suisse $3.74
Companiile farmaceutice vreo $15 mld.
Companiile energetice vreo $32 mld (BP singură vreo $25).
Companiile auto vreo $3 mld.
Deci, până acum, vreo $300 mld, dacă mai numărăm și mărunțișul. Și încă nici nu am intrat în paradisurile fiscale un confiscarea ar putea fi totală nu câteva procente din cifra de afaceri. Mă aștept să se poată confisca trilioane dacă se vrea.
Ce părere ai dacă începem să confiscăm averea care nu poate fi justificată? Au existat intenții la noi în țară. Nu este încă momentul dar se va face.
2.19. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.18)
(mesaj trimis de anonim în data de 08.04.2016, 18:30)
De acord cu confiscarea averi pe care nu o poti justifica, cred ca este un model German dupa Al doilea Razboi Mondial.
Revenind la banci ce folos ca au primit acele amenzi ?
Nimic.
Ele tot au ramas, sunt scolite dupa sistemul vechi, eu vreau altceva.
Cativa oameni au avut de suferit mai mult sau mai putin dupa experimentele pe care le-au facut acele banci. Cati bani wu primit acei oameni ?
Nimic.
Din contra au devenit si mai datori (speculez, si la aceste banci).
Cernobal a fost un accident, s-a inchis, exista viata ei dupa acel accident chiar si acolo acum.
Parerea mea este ca trebuie sa incepem o data si o data sa extirpam raul din
radacina, sa scoatem termenele inventate dupa Lehman B, prea mare pt a falimenta, bail in , out, etc.
Sa incercam sa revenim la normal, cerere si oferta, legea naturi.
2.20. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.18)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 20:34)
Averea nejustificata e maruntis, 5 miliarde colo, 3 miliarde dincolo....nimic.
N-ar fi decit o alta masura, in cadrul regimului de retorsiune financiara, instapinit in Europa.
Problema mondiala este cea a averilor inimaginabile, a acelora 10% care detin 90% din tot ce are globul pamintesc.
Averile acelea sint justificate de sistem.
Unsprezece milioane de cetateni ai globului (din totalul de 7,2 miliarde) au drept "bani de buzunar" (atentie! nu averi, nu bani de investitii, ci chiar banii de buzunar, de cheltuiala pe ce-ar vrea ei), un total de circa 56 de trilioane de dolari, echivalentul datoriei publice mondiale.
Repet, problema este justificarea sistemica a acestor discrepante, iar nu furturile care ar trebui pedepsite de lege.
2.21. P.S. (răspuns la opinia nr. 2.20)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 20:51)
Atentie!, acesti 11 milioane de cetateni ai globului nu sint cei mai bogati.
Vreo 30 de familii, din rindul acestor 11 milioane, detin, probabil, cam jumatate din ceea ce au toti, la un loc.
Totul e legal...
2.22. P.P.S. (răspuns la opinia nr. 2.21)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 20:55)
Cei mai bogati oameni ai globului sint necunoscuti, anonimi, nu apar in nici un clasament Forbes sau altundeva.
2.23. Bogăție, nu bani (răspuns la opinia nr. 2.20)
(mesaj trimis de Cristi C în data de 08.04.2016, 21:22)
Nu știu de unde aveți datele dar altele spun diferit:
"Global wealth has hit a record high of $241 trillion, seeing a 68 percent boost over the past 10 years, but the distribution of all that money is "vastly different", a Credit Suisse CIO told CNBC on Friday."
Avuția globală este estimată la $241 trilioane. Aceștia nu sunt bani. Nici prețuri. Un preț se stabilește atunci când se închide o tranzacție între un vânzător și un cumpărător. Chiar dacă o vioară Stradivarius a fost cumpărată într-o tranzacție cu un trilion, nu înseamnă că următoarele vor obține același preț. Deci, din start, estimarea este una caleidoscopică.
Acceptând totuși estimarea celor de la Credit Suisse, valorizarea acestei averi (care nu este lichidă) va ridica serioase probleme de cerere și ofertă solvabilă, respectiv de inexistența unei mase monetare care să suporte asemenea tranzacții.
N-aș fi surprins ca averea lichidă (și cu posibilități reale de a deveni lichidă pe planeta Pământ) să fie de 10 ori mai mică decât ce se spune mai sus. În aceste condiții, pun mult la îndoială raportul dv cum că banii de buzunar ar fi de $56 trilioane.
2.24. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.23)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 22:55)
Am retinut aceasta cifra - 56 - darnu sint sigur de memoria mea, posibil sa fi fost 54, sau 52, oricum, sensibil apropiata de cifra datoriilor suverane.
Genul asta de cifre se gaseste in rapoartele anuale asupra populatiei High Net Worth Individuals, facute de Capgeminii si Merrill Lynch.
2.25. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.24)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 23:37)
Da, 56,4 trilioane, in 2015, am verificat.
Populatia HNWI crescut la 14,6 milioane de cetateni.
Ceea ce ma deruteaza este ca pare ca intre timp au modificat definitia HNWI, referindu-se la bani investibili.
Nu cred ca-i acelasi lucru cu definitia initiala, dar, ma rog....
3. fără titlu
(mesaj trimis de gicu din poplaca în data de 08.04.2016, 08:48)
Pericolul nu vine de la BC pe care toata lumea analistilor si parerologilor le blameaza ca doar e cel mai usor, ele fac ce trebuie sa faca, sa tina ca Atlas globu in carca. Problema poate veni din alegerile care vin si din greselile politice facute de greii europeni gen refugiati si altele. Vine si Brexitul care nu tine de BC, UE abia mai sta legata. Ca sa pretinzi ca BC habar n-au ce fac, ca baga planeta in criza si sunt aducatoare de nenorociri inseamna ura unidirectionala pur si simplu. Vedeti un Trump presedinte sau vreun nationailst cancelar in Germania sau prin alte tari nordice saturate de cati bani tot trebuie sa dea si de problemele cu care se confrunta fara sa fie vina lor si atunci sa vedem daca mai da cineva pe BC, desi vor fi si atunci ca daca apuci pe un drum, te tii de el. Poate si petrolul atat de ieftin e vina BC si daca tot dam in ele si incalzirea globala, ramanem fara pinguini. Si nu in ultimul rand vedeti reactia tuturor la raportul BNR care avertizeaza ca se intampla lucruri periculoase, exact aceeasi reactie ca inainte de 2008. Nimeni nu crede, toti dau in Isarescu si cauta sa arate ca el de fapt are ceva cu Piperea sau e mason sau primeste ordine de la bilderbergi si finantele internationale si e impotriva poporului debitor. Va da cineva vina pe Zamfir sau Piperea daca bancile vor avea o problema? Niciodata.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 08.04.2016, 09:29)
Gicule, inainte sa trimiti mesajul de la 3., l-am trimis eu pe cel de la 2.
L-ai citit?
Este ceva care sa aduca a "ura unidirectionala" , in mesajul meu?
Legatura dintre lista ta de Merkel, Brexit, BNR, Isarescu, Zamfir si Piperea cu absurditatea "studiului" BCE este alta decit ca amindoua sint aiureli?
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Make Don în data de 08.04.2016, 20:15)
E sub efectul propagandei mainstream.
In viziunea lui BCE e Atlas. :) BCE nu controleaza nimic, doar spera ca institutiile financiare prietene voar avea timp sa-si faca exitul din activele care urmeaza sa crape.
BCE nu poate baga nici macar pe UE in criza. In criza a ramas din 2008 si nici nu va iesi curand.
BNR avertiza subtil in 2008 ca preturile cloacelor sunt prea mari, dar majora continuu gradul de indatorare, adica incuraja bula imobiliara, direct.
Cu un comportament similar, avertismentele impotriva LDP ar trebui insotite de un lobby puternic de adoptare a legii. :D
Isarescu a fost educat si a debutat profesional in comunism. Ce a invatat el atunci a tot aplicat in ultimii 26 de ani.
Isarescu e taticul a zeci de falimente bancare si este tot acolo? Au umflat Zamfir si Piperea bula imobiliara? BNR-ul a supravegheat bancile care si-au batut joc de populatie finantand schema Ponzi imobiliara.
3.3. corect (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 09.04.2016, 08:21)
Cum sa mai fi guvernator daca iti crapa' bancile ca ciresele dupa ploaie ?