English
Primele patru mari bănci greceşti - "National Bank of Greece", "Alpha Bank", "Piraeus Bank" şi "Eurobank" - ar avea nevoie de capital suplimentar în valoare totală de cinci miliarde euro, potrivit unor surse citate de agenţia Reuters, care arată că acest necesar va rezulta din noile teste de stres derulate de banca centrală de la Atena.
"Estimările privind necesarul total de capital sunt de aproximativ cinci miliarde euro", a declarat un bancher, fără să spună care este deficitul fiecărei bănci în parte.
Banca centrală elenă a derulat o nouă rundă de teste de stres la cele mai mari patru bănci comerciale din ţară ca să stabilească dacă recapitalizarea de 28 de miliarde euro, efectuată în vara anului trecut, a făcut capabile aceste instituţii să absoarbă şocuri viitoare, în condiţiile în care valoarea creditelor neperformante continuă să crească.
Oficialii băncii centrale a Greciei au refuzat să comenteze pe marginea informaţiei Reuters, precizând doar că rezultatele testelor de stres vor fi publicate în scurt timp.
Anunţarea rezultatelor acestor teste, programată iniţial pentru începutul lunii ianuarie 2014, a fost amânată din cauza discuţiilor prelungite cu inspectorii Uniunii Europene, Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Centrale Europene. Amânarea a venit după ce troica creditorilor nu a clarificat dacă necesarul de capital trebuie elaborat pe baza unui scenariu de bază sau a unuia negativ, care presupune încă doi ani de recesiune economică.
Capitalul băncilor greceşti s-a redus din cauza pierderilor masive generate de restructurarea datoriilor elene şi a creşterii valorii creditelor neperformante, ca urmare a recesiunii prelungite. Fondul de Stabilitate Financiară a Greciei, care se ocupă de recapitalizarea principalelor bănci elene, a cheltuit până acum 38 de miliarde euro pentru susţinerea sistemului bancar, iar în prezent mai dispune de opt miliarde euro pentru acoperirea deficitelor.
Fondul de Stabilitate Financiară a Greciei a cheltuit până acum 38 de miliarde euro pentru susţinerea sistemului bancar.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. "investitorul"Liviu Tudor devalizatorul Bancorex
(mesaj trimis de crenguta în data de 24.02.2014, 18:21)
Moştenitorii „dinastiei” Măgureanu- Hrebenciunc- Iacobov pozează în oameni cinstiţi
Groparii băncilor de ieri, „investitorii” de astăzi
Marile escrocherii financiare au dispărut, au rămas însă artizanii lor. Cu imperiile clădite pe falimente bancare şi devalizarea companiilor de stat, prosperii oameni de afaceri de azi finanţează partidele politice şi pozează alături de liderii lor. Vă prezentăm doi afacerişti de notorietate, care au dat ţepe de zeci de milioane de doalri ba separat, ba împreună, dar nu au fost niciodată prinşi: Dorin Iacob şi Liviu Tudor
Când vine vorba despre devalizarea banului public, convingerile politice nu mai contează deloc. Doi dintre cei mai puternici miliardari ai României pot oricând să fie luaţi ca exemplu în ceea ce priveşte colaborarea ideală între două partied de top, PSD şi PDL : Liviu Tudor şi Dorin Iacob. Numai că cele două personaje s- au aliat nu pentru binele ţării, nici măcar pentru binele partidelor din care fac parte. Pur şi simplu, sub protecţia liderilor grupărilor politice, au dat tun după tun fără ca să fie măcar odată chemaţi la judecată.
Seria „tunurilor” a început cu Bancorex
Cel mai puternic om din lumea birourilor, aşa cum este denumit în presa premium economică are un trecut care nu pică deloc pe imaginea sa de afacerist cu ştaif. O mulţime de falimente bancare şi afaceri necurate cu statul se leagă de numele său. Începuturile afacerilor lui Tudor se leagă, cum altfel, de Bancorex. Crescut de Grupul de la Bacău, aşa cum a fost denumită gruparea condusă de Corneliul Iacobov şi Viorel Hrrebenciuc, Liviu Tudor a dus mai departe arta jafului bancar învăţată de la „maeştrii” Hrebenciu şi Iacobov. Pe scrut, firmele lui Tudor au început să prospere odată cu jaful Bancorex. O firmă a sa, Best Oil a luat de la Bancorex 1, 6 milioane dolari pe care nu i- a mai înapoiat niciodată. Totalul creditelor luate de Liviu Tudor de la Bancorex este de 8, 4 milioane de dolari. Binenţeles că firmele lui Tudor nu au dat nici un cent înapoi iar „găurile nerge” au ajus la datoria publică, prin binecunosctuta suveică Bancorex- AVAS- AAAS. Liviu Tudor a prins repede gustul împrumuturilor neperformante şi a mai dat un un tun de proporţii luând un credit de 180 de milioane de euro de la ALpha Bank. Pe lista băncilor care au căzut victime lui Tudor se mai numără Banca Comerciala Unirea, unde acesta a făcut echipă bună (la devalizare) cu Dorin Iacob
Liviu Tudor şi Banca Unirea, un jaf de nota 10
În anul 1996, prin subscripție publică, se înfiinţează Bancă Comercială Unirea, având la bază Grupul de la Bacău, aflat sub oblăduirea lui Viorel Hrebenciuc și a lui Corneliu Iacobov. Tudor și Iacob controlau 49,77% din capitalul social, ceilalți asociați importanți fiind Societatea de Investiții Financiare ÎI Moldova (condusă de Corneliu Iacobov), cu 24,65% din acțiuni și CNSLR „Frăția", cu 12% din acțiuni. Restul era deținut de unele persoane fizice printre care se număra și actualul președinte al României, Traian Băsescu. În calitate de împuternicit, Liviu Tudor reprezenta „toate interesele legate de acțiunile pe care SC BEST OIL SRL le deține în cadrul Băncii Unirea SA. Astfel, BEST OIL varsa prin intermediul Bancorex sumă de 295 de milioane de lei, către Bancă Unirea, în vara lui 1996. Alți 606 milioane de lei ajung de la Bancă Agricolă la Unirea, în aceeași luna, precum și alte sume virate prin intermediul Băncii Columna ori a Băncii Internaționale a Religiilor. În scurt timp, prin multiple manevre de culise, fondurile instituției financiare au fost plimbate dintr-un cont într-altul, până când Bancă Populară Română a ajuns acționar majoritar, iar director al Băncii Unirea a devenit Emil Boțea. Totul a mers bine până când Bancă Națională a României a făcut un control la Unirea, pentru a descurcă ițele unei așa-zise majorări de capital cu 50 de miliarde de lei. Așa s-a ajuns la concluzia că respectivă majorare a fost făcută din bani publici, iar 33 de miliarde de lei au ajuns în conturile unor firme dubioase și ale unor persoane fizice, în fruntea acestora aflându-se Liviu Tudor. De menționat că instituţiile bancare implicate, Bancă Agricolă, Columna, Bancorex cât și BIR au ajuns între timp în stare de faliment.
Multe firme, şi mai multe infracţiuni
Fără a se implica aparent în politică, Liviu Tudor a ajuns să controleze direct sau prin interpuși mai multe societăți comerciale, printre care se număra: IIRUC SA, PREFABRICATE VEST, VESTCO INDUSTRIES, DIGICOM SĂ, IIRUC - DIGICOM GRUP, ID HOLDING SRL, IIRUC SERVICE, CONCORDIA ALIMENTARĂ 4, ID REAL ESTATE, IIRUC TRADE, DIGINET și altele. Până nu demult a deținut și fabrică de ulei Muntenia, pe care a falimentat-o începând cu finele anului 2002, parese, la sfatul unor prieteni apropiați din Guvern. Printre aceștia se număra Viorel Hrebenciuc și Șerban Mihăilescu binecunoscut drept „Miky Şpagă”. Cu cel din urmă a pus chiar la cale vânzarea către pensionari de ulei, orez și zahăr - câte două kilograme de fiecare - în sistem „economat", adică la preț de fabrică. Numai că uleiul provenea de la Rezervele de stat (1.400 de tone). Pentru a nu se declanșă un scandal de proporții, fabrică Muntenia a fost devalizată, după care s- a declanșat procedura falimentului. Mirosind noi oportunităţi, Tudor părăseşte tunurile bancare în favoarea celor financiare. Scandalului bancar îi urmează un lung şir de tranzacţii cel puţin dubioase cu terenuri, în urma cărora
fostul ţepar al băncilor devine latifundiar. Reamintim cazul firmei Concordia, pe care o controlează împreună cu Dorin Iacob şi care a fost împroprietărită, în 2000, cu acte false, cu 63 de spaţii comerciale din Sectorul 4 al Capitalei. În noua sa calitate s- a pus bine cu „Evenimentul Zilei”, care s- a mutat din vechiul sediu într- un spaţiu al miliardarului. Tot însă de numele lui Tudor se leagă şi o plângere depusă la organele de poliţie de un fost angajat. Virgil Ștefan, fost angajat al Băncii Unirea, dar şi a fabricii Muntenia, a dezvăluit amenințările care i- au fost adresate de Tudor. „Liviu Tudor a avut o discuție dură cu mine, amenințându-mă cu distrugerea mea și a familiei mele. Textual a afirmat: Dacă nu-ți vei ține gură, ai grijă că există gloanțe calde și gloanțe reci. Nu ți-am spus că nu mi-e frică de nimeni în țara asta, că am bani să cumpăr pe oricine?” Curat gentleman, acest Liviu Tudor.