Băncile stabilesc regulile, iar Comitetul Basel se preface că reglementează

Comitetul Basel din cadrul BIS (Bank for International Settlements) a publicat, recent, condiţiile finale de reglementare pentru cerinţele de capital ale băncilor în cazul expunerilor faţă de o contrapartidă centrală, cu rol de intermediar al tranzacţiilor cu instrumente derivate (n.a. "Capital requirements for bank exposures to central counterparties", 10 aprilie 2014).

"În ceea ce reprezintă o victorie pentru bănci, instituţiile globale de reglementare au revizuit necesarul de capital pentru acoperirea pierderilor din tranzacţiile swap", scrie Bloomberg.

La mijlocul anului trecut, Comitetul Basel a făcut o serie de propuneri, care au fost trimise băncilor spre consultare. În cazul tranzacţiilor OTC cu instrumente derivate (n.a. Over the Counter, tranzacţii care se desfăşoară între două instituţii financiare, prin intermediul unei instituţii de clearing, unde sunt plasate garanţiile tranzacţiei), BIS a stabilit o pondere de risc de 1.250% pentru sumele depuse drept garanţie.

Protestele băncilor nu au întârziat să apară, pe fondul unor creşteri ale costurilor pe tranzacţie de până la 92 de ori, conform unor estimări interne ale instituţiilor financiare trimise agenţiei de ştiri.

Se pare că efectele negative ale creşterii costurilor s-au manifestat mai ales la nivelul tranzacţiilor swap (n.a. operaţiuni prin care două contrapartide fac schimb de fluxuri de numerar, pe baza unei valori noţionale; în cazul unui swap de dobânzi, de exemplu, sunt schimbate fluxuri de numerar aferente unor dobânzi variabile cu unele fixe).

Instrumentele swap sunt folosite de investitori, de obicei, pentru protecţia împotriva riscului dobânzii sau al riscului valutar.

Fluctuaţiile dobânzilor, de exemplu, afectează poziţia financiară a fondurilor de pensii, iar acestea utilizează contractele swap pentru reducerea influenţelor negative asupra plăţilor către clienţi, în timp ce guvernele încearcă să reducă costurile de finanţare.

Având în vedere dimensiunea pieţei globale a derivatelor OTC (vezi grafic), de circa 693 de trilioane de dolari la mijlocul anului trecut (n.a. ultimele date disponibile de la BIS) şi ponderea importantă a instrumentelor swap pe dobânzi în total (425,6 trilioane de dolari la 30 iunie 2013), nu este de mirare că băncile au protestat.

La mijloc este, desigur, valoarea veniturilor aferente acestor tranzacţii, care depind semnificativ de gradul de leverage, mai ales pe fondul dobânzilor scăzute din prezent.

Noile reglementări ale Comitetului Basel cer acum dealerilor să deţină mai puţin capital pentru acoperirea unor eventuale pierderi, ponderea de risc fiind redusă până la 20%. Noul cadru de reglementare se va aplica de la 1 ianuarie 2017. Conform documentului publicat pe site-ul BIS, ponderea de 20% reprezintă un prag minim, care poate fi majorat de instituţiile naţionale de supraveghere.

Unul dintre studiile de caz prezentate de Bloomberg arată că, înainte de reglementările propuse anul trecut, o tranzacţie swap pe dobânzi, cu o valoare noţională de 100 de milioane de dolari, între o bancă şi clientul său ar fi trebuit susţinută cu un capital suplimentar de circa 15 mii de dolari de către bancă. În cazul în care ponderea de risc ar fi urcat până la 1.250%, banca ar fi fost nevoită să transfere 1,2 milioane de dolari către fondul de acoperire a pierderilor de la instituţia de compensare.

A fost exagerată cerinţa de capital propusă iniţial de Comitetul Basel? Nici pe departe. Gradul de leverage rămâne extrem de ridicat şi în acest caz, fiind de circa 8.300%, însă incomparabil mai redus decât valoarea iniţială, de circa 666.666%.

Cifrele de mai sus arată că jocul unui copil cu o grenadă amorsată într-un depozit de muniţie pare să fie cea mai sigură activitate din lume, raportat la ceea ce se întâmplă acum pe piaţa derivatelor financiare.

Să fie de vină, pentru "îndrăzneala" băncilor, tot garanţia implicită a susţinerii din partea autorităţilor, pe banii contribuabililor?

"Lipsa capitalului pentru acoperirea pierderilor de pe piaţa OTC a instrumentelor swap a fost principala cauză a intervenţiei guvernului american pentru salvarea companiei de asigurări AIG în 2008", a declarat Michael Barr, profesor de drept la Universitatea Michigan, pentru Bloomberg.

Conform datelor de la Bloomberg, cei mai mari brokeri de pe piaţa derivatelor erau, la sfârşitul anului 2013, Goldman Sachs, JPMorgan Chase, Newedge Group, Deutsche Bank, Morgan Stanley şi divizia Merrill Lynch din cadrul Bank of America, iar cele mai importante instituţii de clearing erau deţinute de CME Group, IntercontinentalExchange, London Stock Exchange şi Deutsche Boerse.

Tot datele de la Bloomberg arată că instituţiile de clearing deţin fonduri de acoperire a pierderilor de circa 30 de miliarde de dolari, adică 0,0043% din valoarea totală a derivatelor la nivel global.

În aceste condiţii, se pare că avertismentul lui James Rickards vine mult prea târziu. Într-un articol recent din London Evening Standard, autorul cărţii "Moartea banilor: Colapsul sistemului financiar internaţional", a arătat că valoarea noţională brută a instrumentelor financiare derivate deţinute de bănci este de peste două ori mai mare decât PIB-ul global, iar "sistemul este pe marginea prăpastiei".

Departe de aşa-zisele măsuri adoptate de autorităţile globale de reglementare, soluţia propusă de Rickards este foarte simplă: interzicerea majorităţii derivatelor financiare. Bineînţeles că acest punct de vedere este ignorat în totalitate de autorităţi, fiind sigură o reacţie virulentă din partea instituţiilor financiare, care vor acuza, probabil, "restricţionarea libertăţii de funcţionare a pieţelor".

Dar ceea ce există acum la nivel global, cu greu mai poate fi numită piaţă, deoarece acolo, fie că este vorba de un spaţiu fizic sau virtual, jucătorii îşi asumă responsabilitatea pentru acţiunile lor, inclusiv pierderile, nu doar câştigurile.

Referitor la interzicerea derivatelor, Rickards este convins că aşa ceva nu se va întâmpla, iar lumea trebuie să se pregătească pentru "avalanşă".

Poate că un astfel de fenomen aşteaptă şi cei care fac presiuni pentru relaxarea cadrului de reglementare, cu speranţa ridicării suficiente a "baloanelor" speculative. Astfel, dezastrul poate fi privit de la distanţă, fără posibile sentimente de vinovăţie, generate de privirile celor "îngropaţi" în vale.