Bani pentru pensii. Combaterea unor concepţii eronate. Soluţii (VIII)

(continuare din numărul trecut)

Ar fi fost de preferat ca BNR, prin politici raţionale şi eficiente să redevină o instituţie de stat rentabilă, şi să verse impozite pe profit la bugetul de stat consolidat şi de acolo să se alimenteze şi fondul de pensii. Spre regretul nostru, BNR a devenit o mare producătoare de pierderi în ultimii 6 ani. La nivelul anului 2006, pierderile efective, reale, la BNR au reprezentat peste 1,2 miliarde de euro (4,3 miliarde lei). Pierderi s-au înregistrat şi în anii anteriori (în 2005 - 827 milioane euro - respectiv 3,0 miliarde lei).

Noi am publicat un studiu pe această temă, dar am constatat - cu tristeţe - că liniştea Parlamentului, a Guvernului, a Curţii de Conturi, a Preşedinţiei - nu a fost tulburată de aceste pierderi enorme ale BNR.

5. Politica creşterii locurilor de muncă în economie, a numărului de salariaţi - trebuie să stea în centrul politicilor economice ale statului român. În acest sens, ar trebui să existe un program pe termen mediu şi lung (cu indicatori concreţi pe ani, cu orientări pe sectoare şi cu mijloace financiare necesare) pe care Guvernul şi Parlamentul să-l aprobe şi să-l pună practic în aplicare.

Creşterea numărului locurilor de muncă trebuie să devină o preocupare majoră - prin aplicarea unor politici - care să asigure dezvoltarea economiei, o dinamică deosebită a creşterii economice, orientarea investiţiilor spre sectoarele productive. Pe această cale, se va asigura un raport îmbunătăţit între numărul de salariaţi şi numărul de pensionari, constituind o bază sigură şi temeinică pe termen mediu şi lung pentru resurse financiare sporite, care să alimenteze substanţial fondul de pensii şi să echilibreze bugetul de asigurări sociale. În mod concret, prin contribuţiile sociale plătite de numărul sporit de salariaţi, se creează baza certă pentru finanţarea fondului de pensii. După un număr de ani, bugetul de asigurări sociale va fi acoperit în întregime cu contribuţii de asigurări sociale plătite pentru un număr crescut de salariaţi, şi va deveni echilibrat.

Pacea socială, coeziunea socială nu mai pot fi neglijate - de politicienii cu concepţii eronate cu privire la politica de repartizare a venitului naţional într-o democraţie, prin desconsiderarea dreptului la o viaţă decentă a pensionarilor - creatorii timp de decenii a venitului naţional şi a avuţiei naţionale. Paharul s-a umplut. Nemulţumirea pensionarilor devine explozivă. Politicienii responsabili din această ţară sunt datori să ia aminte, să acţioneze cu măsuri imediate pentru corectarea unei mari nedreptăţi sociale ce s-a făcut pensionarilor în toţi anii tranziţiei.

VII. Sugestii pentru înlăturarea risipei şi raţionalizarea cheltuielilor bugetare

Comisiile speciale de analiză a cheltuielilor bugetare - constituite la nivelul tuturor instituţiilor de stat - cum am arătat la capitolul VI - în activitatea lor ar urma să ţină seama de o serie de orientări, obiective, metode şi criterii pe care le expunem în continuare.

1) Obiectivele de bază al acestor analize urmează să fie: a) stăvilirea creşterii excesive a cheltuielilor bugetare în anumite sectoare în anii 2008 şi 2009; b) realizarea unor reduceri substanţiale prin înlăturarea unor cheltuieli exagerate, eliminarea unor cheltuieli inutile şi nejustificate, care nu prezintă urgenţă sau pot fi amânate; c) introducerea spiritului de economisire a banului public la toate instituţiile de stat, combaterea cazurilor de lux, risipă şi cheltuieli iresponsabile la centru şi în teritoriu.

Sub forma unei decizii politice comune, Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia să proclame anii 2008 şi 2009 - ani de economisire, de raţionalizare şi restrângere a cheltuielilor bugetare, de combatere a risipei banului public - în toate sectoarele şi la toate capitolele.

Contribuţia fiecărui ministru şi a fiecărui conducător de instituţie de stat să fie apreciată după economiile şi reducerile de cheltuieli preconizate şi realizate şi nu după noi proiecte costisitoare, care apasă greu şi împovărează bugetul de stat pe anii 2008 şi 2009.

Evident că este nevoie de o revizuire a unor opţiuni şi priorităţi, la toate instituţiile de stat, la toate nivelele ierarhice.

2) În opinia noastră, există câteva orientări care se impun cu necesitate.

- La instituţiile de forţă - un mare rol în limitarea şi în restrângerea cheltuielilor bugetare revine CSAT, instituţiilor care-l compun şi Preşedinţiei. Astfel, la apărare nu este necesar să se dea fonduri nici 2,38% din PIB, nici 2% cât pretind cei de la MApN, atâta timp cât există multe ţări membre în UE şi NATO, care alocă 1,0%, 1,2%, 1,4%, din PIB.

Provoacă mare îngrijorare informaţiile din presă care se referă la achiziţii de tehnică, militară de 12 miliarde euro, la obţinerea de avioane de luptă în cadrul unui program de înarmare de 3,5 miliarde euro, pe lângă cele 2 avioane prezidenţiale înzestrate cu echipamente antirachetă de 300 milioane euro (ştire care a produs atâta vâlvă). Ca civili paşnici, va trebui să "înţelegem" de ce nu se vor găsi resurse pentru o viaţă decentă a pensionarilor, dacă nu va fi stăvilit "avântul" spiritului războinic, care sfidează "sărăcia de resurse" a României. Nu putem să nu tresărim la această perspectivă sumbră privind cheltuielile bugetare (pentru înarmare) nu putem închide ochii în faţa unor cerinţe absurde.

Românii sunt un popor paşnic, urăsc războaiele duse pe teritorii străine şi pentru interese străine. Dacă e nevoie să consultăm poporul - se poate relua acţiunea de strângere de semnături şi vor răspunde românii cu milioanele. Reamintim că cheltuielile la Apărare au crescut deja cu peste 50% în ultimii trei ani şi reprezintă 1,4% din PIB.

Nici la cheltuielile la instituţiile de ordine şi siguranţă naţională (poliţie, jandarmerie, servicii secrete etc.) nu se poate continua în ritmul din ultimii 3 ani, când cheltuielile bugetare au sporit de 2,2 ori.

Nici la cheltuielile cu autorităţile publice şi acţiunile externe nu se poate continua cu ritmul din ultimii 3 ani, unde cheltuielile bugetare au sporit de 2,9 ori. De exemplu, datele statistice arată că în administraţia publică aparatul a sporit extraordinar - de la 80 de mii de salariaţi la începutul tranziţiei, la peste 170 mii în anul 2006, ceea ce nu are nici o justificare decât amplificarea birocraţiei.

(va urma)