English
Preşedintele USR, Dan Barna, a declarat astăzi că i-a transmis premierului Viorica Dăncilă la întâlnirea pe care au avut-o că emiterea unei ordonanţe de urgenţă pentru modificarea Codurilor penal şi de procedură penală ar crea în România o criză socială fără precedent, care ar acoperi cu totul perspectiva preluării Preşedinţiei ţării noastre la Consiliului UE.
Dan Barna s-a întâlnit astăzi cu premierul Viorica Dăncilă şi cu ministrul Justiţiei, Tudorel Toader. La discuţi au mai fost prezenţi parlamentarii USR Stelian Ion, Cristian Ghinea şi Vlad Gheorghe.
Într-o conferinţă de presă, Barna a afirmat: "A fost o discuţie consistentă, am stat aproximativ 80 de minute (...) şi am avut ocazia ca în această întâlnire să-i transmitem direct doamnei premier al României (...) punctul de vedere al USR, conform căruia, în acest moment, emiterea unei ordonanţe pe justiţie ar crea în România criză de percepţie şi o criză socială fără precedent, care ar acoperi cu totul perspectiva preluării Preşedinţiei, pentru că discuţia a fost undeva între aceste două elemente. Tema a fost evident cea pe justiţie, dar, în egală măsură, am accentuat şi acest element important - România va prelua în câteva zile cea mai prestigioasă poziţie de politică externă pe care statul nostru a avut-o de la Principatele lui Alexandru Ioan Cuza până acum. Şi din această perspectivă, o ordonanţă de urgenţă considerăm că ar crea o vulnerabilitate de mesaj, care pe perioada Preşedinţiei va fi permanent adusă în discuţie".
Potrivit acestuia, dacă Guvernul îşi asumă o ordonanţă, nu doar că se încalcă posibilitatea de decizie a Parlamentului, dar va deveni şi vulnerabil.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 14.12.2018, 14:31)
Alte dedesubturi discutate, nu ni se spun?.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.12.2018, 11:14)
Cele două reuniuni ale PSD de duminică, Comitetul Executiv și Consiliul Național, ar putea intra în istoria partidului. Ar putea scrie cel mai negru capitol dintr-o istorie oricum încărcată de agresiuni împotriva cetățenilor și a interesului național. Duminică, PSD ar putea decide, prin vot, că vrea scoaterea, de facto, a României din Uniunea Europeană și din parteneriatul strategic cu SUA.
Sigur, nu vor folosi aceste cuvinte. Poate nu vor folosi nici cuvintele grațiere și amnistie. Poate se vor folosi de formula eufemistică și profund mincinoasă că vor repararea efectelor ”abuzurilor din justiție.” Indiferent însă ce cuvinte vor alege, știm precis ce se ascunde în spatele lor: iertarea marilor infractori cărora PSD le datorează ceva. Sau de la care așteaptă ceva.
Chiar dacă nu vor spune deschis și detaliat sub ce formă juridică trebuie livrată iertarea, știm precis că ea trebuie să fie imediată, fără drept de apel și cât mai cuprinzătoare. Pentru că partidul are datorii mari, pe măsura rețelei pe care se bazează pentru a rămâne la putere. Trebuie să cadă ca o ghilotină și să decreteze, într-o secundă, retroactiv, că statul nu avea dreptul să-i băge la pușcărie pe marii mafioți. Pe cei cu suficienți bani și complici ca să-și permită să angajeze un partid pe post de racket, ca să îi pedepsească pe cei care i-au anchetat și judecat.
De ce are nevoie Liviu Dragnea ca tot partidul să spună în cor că vrea amnistie și grațiere? În primul rând, din lașitate. Ca de foarte multe ori în ultimii doi ani, îi va permite să facă pe prostul. Să poată spune, la nevoie, așa cum a făcut când s-a întors din SUA, în ianuarie 2017, că nu el a comandat guvernului, precum unui chelner, să dea amnistie și grațiere. ”Nu eu am vrut asta, așa a decis partidul,” va fi varianta din 2019 a replicii mincinoase rostite pentru mulțime.
În al doilea rând, pentru cei care știu cine e jupânul în PSD, o decizia asumată oficial de partid ar trebui să transmită un mesaj diametral opus din partea liderului suprem. Unul de forță. Eu controlez în continuare partidul, fac ce vreau din el, așa că toți cei care speră că voi fi învins de o mână de ”puciști” să-și pună pofta în cui. Acest mesaj este pentru SISTEM. Pentru cei care îl pot proteja mai departe, însă doar dacă simt că este în continuare la butoane.
Al treilea motiv este și cel mai important. Dragnea are nevoie de o decizie a partidului ca să-i preseze pe puținii care se mai împotrivesc amnistiei și grațierii. Pe Viorica Dăncilă, în primul rând! Care ezită nu din conștiință, ci din teamă. Teamă că nu va putea călca pe la Bruxelles fără să i se aducă aminte că a distrus relația României cu UE. Teamă că ar putea ajunge să dea explicații în fața unui procuror, după ce euforia ”liberării” se va fi stins.
Pentru ca efectul artistic al unei astfel de decizii a partidului să fie maxim, ședințele PSD au fost programate la sfârșitul acestei săptămâni, adică după ce Curtea Constituțională ar fi condamnat presupusele ”legături secrete dintre justiţie şi serviciile de informaţii.” Chiar dacă o decizie favorabilă lui Dragnea și Tăriceanu nu ar fi reprezentat sub nicio formă un îndemn la amnistie și grațiere, decizia CCR era programată să servească drept pretext pentru votul PSD în favoarea unei Ordonanțe de Urgență ”reparatorie.”
Ghinion, însă, astea nu le-a ieșit. CCR se va pronunța, în cel mai bun caz, pe 19 decembrie. Ceea ce înseamnă că PSD va trebui să-și asume de unul singur Ordonanța privind amnistia și grațierea, dacă Dăncilă va ceda presiunilor. Fără justificarea trasă de păr a unui îndemn implicit al CCR.
Nu asta și-ar fi dorit Liviu Dragnea, care a lucrat intens în ultima săptămână la acest proiect. Mai mulți membri ai CCR (și nu doar cei propuși de PSD) au fost chemați la discuții cu șefi din partid, iar când nu au putut sau nu au vrut să meargă, s-a dus Florin Iordache la ei, să le reamintească ce au de făcut dar și de ce merită să-i ajute.
Chiar și fără o decizie favorabilă din partea CCR, un vot al partidului pentru amnistie și grațiere ar pune presiune și pe ”puciști.” Le va fi mult mai greu să strângă oaste împotriva șefului dacă majoritatea îi va privi ca pe ultimele obstacole de care se mai împiedică visul lor de imunitate în fața legii. Trecând peste faptul că și unii dintre ei au dosare, Stănescu, Tudose, Neacșu și ceilalți sunt toți oameni de partid și nu pot rămâne nepăsători la deciziile colegilor. Nu le va fi ușor să reziste dacă toți îi vor arăta cu degetul.
Pentru Liviu Dragnea, frontul intern este la fel de important ca războiul cu justiția. Cei care îl contestă în partid au reușit să îi producă pagube considerabile. În primul rând, prin dezertările oficiale, dar și prin puhoiul de absențe ”motivate”, dar totuși suspect de numeroase, PSD și ALDE au rămas fără majoritate în Camera Deputaților.
Spre deosebire de o moțiune de cenzură, unde opoziția trebuie să adune voturi ca să demonstreze că are majoritate, la votul pentru buget sau pentru alte legi, puterea trebuie să demonstreze că are majoritate. Și nu mai are. Un semnal foarte prost pentru SISTEM, după logica pe care am descris-o mai sus! Dragnea nu mai controlează decât parțial cea mai importantă redută a sa, Parlamentul.
Conflictul intern, cu Paul Stănescu, mai precis, l-a lăsat pe Dragnea și fără banii de la Ministerul Dezvoltării. Degeaba vrea să-i dirijeze spre aliații și clienții săi! Stănescu nu mai ascultă la comenzi, ba chiar își consolidează el susținerea în anumite zone.
Așa se explică de ce liderul PSD a lansat bomba cu înființarea unui Fond de 10 miliarde de euro pentru ”investiții locale.” Va muta bani necheltuiți de pe la ministere și din alte surse într-un Fond care să-i permită să-l dirijeze direct. După începerea conflictului cu Stănescu, nu mai are acces la fondurile Ministerului Dezvoltării și nu își mai poate onora promisiunile.
Din păcate pentru el, ca să poată înființa Fondul are nevoie de un vot în Parlament, adică de majoritate. De aceea, a amânat votul pentru buget pentru ianuarie. Speră că amnistia și grațierea vor reseta jocul politic, îl vor întări, îi va marginaliza adversarii, îi vor reda statutul de mascul alfa în politică iar mulți dintre cei care au dezertat se vor întoarce la el.
Viteza cu care se precipită, din nou, tema iertării marilor infractori are două explicații. Prima ține de cursa contracronometru a lui Dragnea împotriva adversarilor interni, care l-au lăsat fără o sursă importantă de bani și fără majoritate. A doua ține de preluarea președinției Consiliului UE.
Șeful PSD nu dă doi bani pe lovitura de imagine pe care ar da-o României o OUG pe amnistie și grațiere într-un moment de maximă vizibilitate și responsabilitate internațională. Dar știe că reacția instituțiilor românești și străine într-un astfel de moment ar putea fi de o violență neașteptată. Când îți bați joc nu doar de țara ta, ci de un întreg continent riști să te confrunți cu reacții mai dure decât ți-ai imaginat vreodată.
În același timp, nici nu își poate permite să rateze Ordonanța care l-ar scăpa de condamnarea definitivă pe care o are, poate și de procesul în curs și care i-ar permite să candideze la prezidențiale. Da, oricât de neverosimil pare multora, ”Dragnea 10%” crede că are o șansă în lupta pentru Cotroceni.
De aceea, pentru a-și atinge obiectivul și a minimiza riscurile, forțează lucrurile ca Ordonanța să fie dată anul acesta. În pofida declaraților Vioricăi Dăncilă și a lui Tudorel Toader, care neagă că ar avea în pregătire așa ceva. Rămâne de văzut dacă își vor menține punctele de vedere și după ședințele PSD de duminică, 16 decembrie. Îi vor rezista până la capăt lui Dragnea sau vor ceda?
Ca să înțelegem cât de dur este războiul care se duce în aceste zile, în surdină, între cei dispuși să reteze relațiile României cu Vestul și cei care încă mai speră că nu este totul pierdut, trebuie să spunem și suma. Peste 2 miliarde de euro este valoarea măsurilor asiguratorii institutite de DNA, în ultimii cinci ani.
Făcută temeinic, Ordonanța de Urgență i-ar trimite înapoi în proprietatea ”victimelor abuzurilor.” Cât credeți că ar fi dispuși să cedeze inculpații sau condamnații care i-au pierdut pentru a-i recăpăta? Suficient de mult pentru ca o mână de iresponsabili să ne vândă pe toți pentru a pune mâna pe recompensă.