Bate la uşă o criză alimentară?

După ieşirea tehnică din recesiune - adică după ce am înregistrat creştere economică (puţin peste 0%) de-a lungul a două trimestre consecutive - s-ar părea că bate la uşă o nouă criză, şi anume una alimentară, potrivit lui Dan Matei Agathon, vicepreşedintele Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR). Domnia sa a subliniat, ieri, într-o conferinţă de presă, că această criză va avea la bază o explozie iminentă a preţurilor alimentelor: "Dacă privim preţul grâului, care a crescut cu 91%, sau al porumbului, care este mai mare cu 57%, putem să spunem că deja a început criza alimentară. România se confruntă cu o creştere alarmantă a preţurilor la alimente, din cauza distrugerii agriculturii naţionale şi a importurilor masive, pentru că, în felul acesta, am devenit dependenţi de creşterea preţurilor la nivel mondial".

Scumpirea continuă a alimentelor, în 2010, mai ales după majorarea TVA de la 19% la 24%, a generat creşterea decalajului dintre nivelul salariului minim şi necesarul pentru asigurarea hranei zilnice a populaţiei, este de părere domnul Agathon.

Şi Mihai Vişan, directorul executiv al "Romalimenta", susţine faptul că la baza acestei "crize alimentare" stă dezechilibrul dintre preţurile alimentelor şi veniturile populaţiei, soluţia pentru îndreptarea situaţiei fiind, în opinia sa, "deblocarea economiei şi creşterea veniturilor". Mihai Vişan ne-a menţionat că ţara noastră nu ar putea fi ocolită de creşterea preţurilor, "chiar şi dacă am avea o producţie agricolă dublă, întrucât marfa ar merge în ţările unde este plătită mai bine".

Cu toate acestea, domnia sa nu s-a arătat foarte pesimist şi ne-a spus că producţia noastră agricolă este bună, iar importurile sunt mai mici decât exporturile, arătându-şi speranţa că piaţa de profil va continua în acelaşi trend: "Deja au avut loc explozii de preţuri şi, din păcate, acest lucru s-a întâmplat pe fondul sărăciei. În viitorul apropiat, având în vedere că în unele ţări au fost înregistrate creşteri ale recoltelor, contăm pe o piaţă mai echilibrată".

• Am închis 60% din fermele de porci

Nu atât de optimist este Gheorghe Caruz, preşedintele Patronatului Crescătorilor de Porci din România, care ne-a declarat că sectorul în care activează se află, deja, într-o criză profundă.

Domnia sa preconizează că fermele româneşti de porci vor dispărea, în prezent desfăşurându-şi activitatea doar 40% din totalul fermelor care erau prezente pe piaţă la începutul anului trecut: "Am închis 60% din ferme, pentru că nu beneficiem de subvenţii. Este foarte posibil ca, după ce nu vom mai fi noi pe piaţă să ţinem preţul, acesta să explodeze". Domnul Caruz estimează că preţul cărnii de porc se poate dubla, anul viitor, când şi importurile în domeniu vor creşte la 80%. De asemenea, pentru acest an preconizează că acestea vor ajunge la 60%, de la circa 40%.

Reprezentantul fermierilor consideră că şi piaţa cerealelor a devenit inaccesibilă: "Noi nu putem plăti acelaşi preţ pe cereale ca cei care produc biodiesel".

În opinia lui Gheorghe Caruz, soluţia care ar putea scoate ţara noastră din situaţia dificilă în care se află agricultura este alocarea unui procent mai mare din PIB pentru acest sector, de 6%, nu de 0,75% cât a fost alocat pentru anul în curs.

• Constantin Rudnitschi: "Agricultura ar trebui să se afle printre priorităţile noastre bugetare"

Accesul la un buget mai mare, fie el naţional sau din fonduri europene, este soluţia pe care o avansează şi analistul economic Constantin Rudnitschi, purtător de cuvânt al Camerei de Comerţ şi Industrie a României: "Agricultura ar trebui să se afle printre priorităţile noastre bugetare şi să existe nişte politici pentru stimularea producţiei. Ar trebui să existe nişte asocieri, să se creeze linii între producător, procesator şi comerciant, iar asociaţii să aibă acces la un buget, fie el naţional sau european".

Deşi susţine că ţara noastră va depinde tot mai mult de importuri şi că va fi o presiune constantă pe preţurile alimentelor, domnul Rudnitschi consideră că România are şanse să nu fie afectată în aceeaşi măsură ca alte state de o criză alimentară. Condiţia, însă, este să valorificăm potenţialul agricol pe care-l avem.

• Tichete de masă în sectorul public, soluţia ACPR

Dan Matei Agathon susţine că alte ţări iau deja măsuri pentru preîntâmpinarea crizei mondiale a alimentelor. Domnia sa este de părere că extinderea sistemului tichetelor de masă şi în domeniul public, precum şi majorarea valorii acestora de la 9 lei la 12 lei ar reprezenta soluţii importante care să preîntâmpine criza alimentară: "Sistemul tichetelor de masă funcţionează la nivel mondial de peste şase decenii şi în peste 40 de ţări de pe toate continentele, cum ar fi Austria, Finlanda, Belgia, Germania, Franţa, Anglia, Elveţia, Ungaria, Cehia, Suedia, Slovacia, Spania etc. În România, tichetele de masă sunt considerate ca bonus la salariu, fiind minimizate ca importanţă economică, în ciuda aportului aces-tui sistem în colectarea veniturilor la bugetul de stat şi la cel local. Fără o dezvoltare a sistemului tichetelor de masă şi o creştere a valorii nominale a acestora, românii vor avea probleme să-şi asigure coşul zilnic". Îndeplinirea acestei condiţii ar aduce la bugetul de stat creşteri ale veniturilor cu 30%, a precizat Dan Matei Agathon: "Printre avantajele utilizării tichetelor de masă trebuie amintit faptul că ele contribuie la o mai bună colectare a impozitelor. Ele nu pot fi contrafăcute, obligă magazinele alimentare să-şi înregis-treze contabil toate tranzacţiile, deoa-rece tichetele nu pot fi folosite în economia subterană. Acelaşi lucru este valabil şi la acordarea salariilor, pentru că, spre deosebire de plăţile la negru, tichetele de masă constituie o formă fiscalizată de remuneraţie".

Domnia sa susţine că tichetele de masă vor aduce, în 2011, un venit estimativ de 257 milioane euro, la bugetul de stat, reprezentând TVA colectat de la comercianţi, impozit pe profit şi contribuţii sociale plătite pentru locurile de muncă susţinute de sistem.

O altă măsură pe care ACPR o propune pentru diminuarea efectelor crizei alimentare este reducerea TVA la 5% la producţia agricolă şi, ulterior, pe tot lanţul distribuirii acestora, cu verificarea scăderii concomitente şi corespunzătoare a preţurilor la raft.