BCE jonglează cu tiparniţa între două dezastre

Guvernele din zona euro nu doresc să iniţieze reformele structurale pe care le cere BCE şi sunt pur şi simplu îngrozite de perspectiva declanşării spontane a acestora în urma dislocării pieţelor.

Nici Banca Centrală Europeană nu pare să ştie cum se poate ieşi din cercul vicios "relaxare monetară - amânarea reformelor structurale", însă o instituţie cu adevărat independentă ar fi încercat, măcar, să reducă turaţia tiparniţei, în condiţiile în care fenomenul supraîndatorării s-a accentuat.

La conferinţa de presă care a urmat ultimei şedinţei de politică monetară, preşedintele BCE a fost întrebat dacă nu este îngrijorat de alimentarea bulelor speculative în condiţiile dobânzilor zero sau negative de politică monetară.

Draghi a evitat un răspuns direct şi a îndreptat atenţia către îngrijorarea şi nemulţumirea celor care economisesc, precizând că dobânda zero de politică monetară reflectă excesul de economii din sistemul financiar.

Anterior, Mario Draghi a precizat că "măsurile noastre continuă să determine, mai ales, reducerea costului creditului şi întărirea procesului de creare a creditului", iar afirmaţia sa pune sub semnul întrebării teoria "excesului de economii".

Oficialii BCE sunt convinşi că redresarea va continua, însă datele de la Bloomberg arată altceva, respectiv "revizuirea, de la începutul anului trecut, în scădere şi în mod consistent atât a prognozei pentru creşterea inflaţiei cât şi a economiei".

Acesta este, probabil, şi motivul pentru care Mario Draghi tocmai a redefinit şi înţelesul perioadelor de timp. "Vedem că termenul mediu este, de fapt, foarte lung", a declarat preşedintele BCE în cadrul conferinţei de presă.

Speranţa se îndreaptă acum către programul de achiziţie a obligaţiunilor emise de companii şi a programelor de lichiditate pe termen lung (TLTRO II), care vor fi lansate în această lună.

Tot datele de la Bloomberg arată că emisiunile de obligaţiuni corporate s-au accelerat semnificativ după includerea lor în programul de relaxare cantitativă. Astfel, la sfârşitul lunii mai 2016, valoarea totală a emisiunilor a fost de aproape 168 de miliarde de euro, cu 14,4% sub nivelul perioadei similare din anul precedent, după o scădere anuală de 82% în prima lună a anului curent.

Oare există şi alte justificări economice pentru noile emisiuni, în afara speranţei că vor fi cumpărate de BCE cu bani proaspăt tipăriţi?

Patrick Artus, economist-şef al băncii de investiţii Natixis, a scris de curând că "obiectivul real al relaxării cantitative a BCE pare să nu fie redresarea economică şi creşterea inflaţiei, ci împiedicarea destrămării zonei euro", prin "prevenirea divergenţei la nivelul dobânzilor şi costurilor de finanţare între ţările zonei euro".

După cum scrie economistul de la Natixis, "dobânzile pe termen lung în ţările zonei euro vor intra spontan pe traiectorii divergente în absenţa intervenţiei BCE", deoarece există structuri productive divergente şi situaţii eterogene din punct de vedere al solvabilităţii guvernelor şi al stabilităţii sistemelor bancare.

Într-o analiză ulterioară, Artus arată că "pentru a preveni dezastrul destrămării zonei euro, BCE stimulează apariţia unui alt dezastru", în acest caz fiind vorba de o criză financiară generată de explozia bulei speculative de pe piaţa obligaţiunilor.

Achiziţia obligaţiunilor guvernamentale, a căror valoare în portofoliul BCE a ajuns la aproape 900 de miliarde de euro, a determinat o "expansiune monetară foarte rapidă", după cum scrie Artus, iar aceasta "umflă o bulă speculativă a obligaţiunilor în toată zona euro". Explozia acestei bune speculative va avea "un efect dezastruos imediat asupra creditorilor şi un efect dezastruos gradual asupra debitorilor".

La sfârşitul lunii trecute, bilanţul BCE era de 3,067 trilioane de euro, după o creştere cu circa 28% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, fiind foarte aproape de maximul înregistrat la mijlocul anului 2013, de 3,1 trilioane de euro (vezi graficul din pagina 1).

Mai mult, excesul de lichiditate din sistemul financiar al zonei euro a atins un nou record, de 844,6 miliarde de euro, în prima zi din iunie 2016, în ciuda dobânzilor zero sau negative.

Odată cu includerea obligaţiunilor emise de companii în programul QE, bulei de pe piaţa obligaţiunilor guvernamentale i se va alătura una şi pe acest segment. Oare pentru cât timp va reuşi BCE să le menţină pe amândouă "în aer"? Termen mediu sau lung?

Fără a fi prea convins, Patrick Artus ajunge la concluzia că "singura speranţă este aceea că BCE va reuşi să renunţe treptat la politica sa monetară expansionistă şi să evite astfel o criză pe piaţa obligaţiunilor".

Cerinţele pentru un astfel de succes sunt, însă, imposibil de realizat în actualul cadru politic european: "reforme instituţionale în zona euro pentru corectarea eterogenităţii dintre ţări şi a divergenţei dintre costurile de finanţare".

Fără a renunţa tocmai la populismul de care îi acuză pe alţii, autorităţile din zona euro nu vor reuşi să rupă cercul vicios dintre relaxarea monetară şi amânarea reformelor structurale şi vor determina accentuarea tensiunilor economice şi sociale din regiune, iar rezultatul este previzibil.