BCE VA DECIDE ÎN OCTOMBRIE CE VA FACE CU TIPARNIŢA, DAR POATE AMÂNA DACĂ NU ESTE GATA Vorba goală, singura armă rămasă în arsenalul politicii monetare din zona euro

A fost odată ca niciodată o vreme în care normalitatea pentru o economie naţională era reprezentată de producţia bunurilor şi serviciilor. Acum, după zece ani de politică monetară "neconvenţională", marile bănci centrale sunt îngrijorate că economiile nu produc suficientă inflaţie.

Ce înseamnă suficientă? O rată anuală de creştere a preţurilor de consum apropiată de 2%, care a ajuns să reprezinte "stabilitatea" preţurilor, deşi orice copil care se pregăteşte să intre la liceu ştie că este vorba despre o funcţie exponenţială, al cărei rezultat este dublarea preţurilor în circa 35 de ani. Doar în "nouvorba" orwelliană a băncilor centrale creşterea exponenţială a preţurilor este stabilitate.

Evoluţia indicatorilor economici şi financiari din ultimele luni a condus la amplificarea aşteptărilor de pe piaţă cu privire la iminenţa unui anunţ referitor la intenţiile BCE în ceea ce priveşte programul de tipărire.

Nu a fost nimic. Dobânzile de politică monetară nu au fost modificate. "Consiliul guvernatorilor anticipează menţinerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale pe o perioadă extinsă, care va depăşi cu mult orizontul achiziţiilor nete de active", se arată în comunicatul de presă de pe site-ul băncii.

În ceea ce priveşte programul de relaxare cantitativă, "Consiliul guvernatorilor confirmă că se intenţionează efectuarea achiziţiilor nete de active, în ritmul lunar actual de 60 de miliarde EUR, până la sfârşitul lunii decembrie 2017 sau ulterior dacă va fi necesar şi, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor va observa o ajustare susţinută a traiectoriei inflaţiei, în concordanţă cu obiectivul său privind inflaţia".

Comunicatul de presă a inclus, din nou, necesitatea accelerării reformelor structurale, însă oficialii BCE tot nu sunt pregătiţi să recunoască influenţa deosebit de negativă a propriilor decizii în ceea ce priveşte amânarea acestora.

În cadrul conferinţei de presă, Mario Draghi a subliniat caracterul robust al creşterii economice, pe fondul scăderii aşteptărilor inflaţioniste, şi a declarat că "nu vedem efecte negative ale programului de relaxare cantitativă". Pe de altă parte, au fost recunoscute efectele negative ale actualului nivel al dobânzilor, însă "acestea sunt mai mult decât compensate de efectele pozitive".

Un jurnalist a întrebat dacă deciziile BCE se iau în funcţie de condiţiile existente în anumite ţări, o aluzie deloc subtilă cu privire la sustenabilitatea datoriei publice a Italiei. "Deciziile nu se iau în funcţie de condiţiile dintr-o anumită ţară, ci în funcţie de mandatul BCE", a răspuns Draghi, care a mai subliniat că achiziţiile disproporţionate de obligaţiuni guvernamentale ale Italiei şi Franţei sunt determinate doar de lichiditatea de pe piaţă.

Preşedintele BCE a căutat să tempereze şi îngrijorările legate de scăparea de sub control a bulelor speculative, după ce o altă întrebare a pornit de la declaraţia recentă a lui John Cryan, directorul executiv al Deutsche Bank, în cadrul unei conferinţe la Frankfurt.

"Nu vedem un pericol sistemic în ceea ce priveşte apariţia unor bule speculative", a declarat Mario Draghi, în opinia căruia "toate ţările au beneficiat de pe urma politicii monetare a BCE" şi "nu trebuie să ne pierdem încrederea în politica monetară".

La aceeaşi conferinţă, Wolfgang Schäuble, ministrul de finanţe al Germaniei, a declarat că "toată lumea doreşte revenirea la normalitate a politicii monetare cât mai curând posibil".

Oare chiar toată lumea? Până şi Italia, Franţa, Portugalia sau Spania, ale căror datorii publice şi costuri de finanţare nu au explodat doar pentru că BCE a "suprimat" fără milă acţiunea pieţelor?

Poate că declaraţia lui Schäuble a fost singurul motiv pentru care Mario Draghi a oferit ceva concret în cadrul conferinţei de presă. "În această toamnă vom lua o decizie în privinţa calibrării instrumentelor de politică monetară dincolo de finalul acestui an", a declarat preşedintele BCE, care a promis informaţii despre modul în care va fi continuat programul de relaxare cantitativă după şedinţa de luna viitoare.

Amânarea deciziei nu a fost exclusă, chiar dacă "Banca Centrală Europeană s-ar putea să nu beneficieze de flexibilitatea programului de relaxare cantitativă pe care o invocă Draghi", după cum scrie Bloomberg. Este vorba, desigur, de atingerea limitei de achiziţie pentru obligaţiunile guvernamentale ale ţărilor din zona euro, care este stabilită la 33% din totalul emisiunilor naţionale. Această limită nu reprezintă, însă, mare lucru, în condiţiile în care BCE a găsit justificări pentru încălcarea tratatelor europene, care interzic finanţarea datoriei publice prin tipărire, şi este susţinută de Curtea Europeană de Justiţie.

Tocmai din acest motiv, analiştii de la PIMCO, compania care administrează cel mai mare fond de obligaţiuni din lume, au precizat, înainte de ultima decizie a BCE, că dobânzile de politică monetară din zona euro nu vor creşte până în 2019, iar procesul de "normalizare" a bilanţului nu va începe înainte de 2020.

Ultimele date oficiale arată că lichiditatea excedentară din sistemul bancar al zonei euro a crescut cu aproape 600 de miliarde de euro de la începutul anului, până la 1,78 trilioane de euro, în condiţiile în care depozitele plasate de bănci la BCE au ajuns la 635 de miliarde, în ciuda dobânzii de -0,4% "plătite" de Banca Centrală Europeană.

De asemenea, bilanţul BCE a ajuns la 4,28 trilioane de euro, în condiţiile în care valoarea titlurilor deţinute în scopuri de politică monetară, în principal obligaţiuni guvernamentale şi ale companiilor, a urcat până la 2,17 trilioane, cu 516,3 miliarde peste nivelul de la sfârşitul anului trecut. Mario Draghi nu a explicat cum o astfel de explozie monetară este compatibilă cu "economia robustă".

Patrick Artus, economist-şef al băncii de investiţii Natixis, a scris recent că "relaxarea cantitativă nu a restabilit potenţialul de creştere al zonei euro". Într-o analiză ulterioară, Artus a declarat că "băncile centrale trebuie să normalizeze politicile monetare chiar dacă nu există inflaţie", deoarece trebuie prevenite dezechilibrele financiare. În plus, dobânzile trebuie majorate astfel încât să existe loc pentru reducerea acestora dacă va fi nevoie de o nouă stimulare a economiei.

Din păcate, inflaţia există, chiar dacă este ascunsă în cele mai mari economii ale zonei euro. În ţările mai mici, cum este Estonia, preţurile de consum au crescut cu o rată anuală de 3,9% în august 2016, pe fondul unei creşteri a preţurilor alimentelor cu 6,4%.

Conform regulii Taylor, ecuaţia pe baza căreia se stabileşte dobânda de politică monetară în funcţie de inflaţie şi şomaj, dobânda de politică monetară pentru Estonia ar trebui să fie de 4,4%, în condiţiile unei rate a şomajului de 7%, în timp ce pentru Germania ar trebui să fie de 4,5%.

Dincolo de inflaţie, un alt semnal de alarmă îl reprezintă evoluţia costurilor de finanţare din zona euro. În ultima lună, randamentul obligaţiunilor emise de companiile cu rating speculativ din zona euro s-a menţinut foarte aproape de randamentul titlurilor de stat americane cu maturitate similară, considerate fără risc, un fenomen fără precedent istoric.

Acesta este motivul pentru care BCE nu vrea să vadă "elefantul din cameră", despre care "Draghi trebuie să vorbească, pentru că a venit vremea", după cum scrie Bloomberg.

Dar dacă "elefantul" este roz sau "invizibil"? Mai trebuie şi atunci recunoscut sau este suficient să fie ignorat, măcar până la terminarea mandatului preşedintelui BCE, în 2019?