BLOOMBERG: India, China şi Japonia, echivalente cu un sfert din PIB-ul mondial, trec prin experimente economice majore

India, China şi Japonia, state care asigură un sfert din PIB-ul mondial, sunt supuse unor politici economice experimentale care pot fi caracterizate probabil printr-un singur termen, şi anume radicale, potrivit Bloomberg, care analizează cum se configurează lucrurile în cele trei economii majore.

În Japonia, guvernul condus de premierul Shinzo Abe aplică a doua etapă a unui program prin care vrea să pună capăt deflaţiei. În China, guvernul preşedintelui Xi Jinping este în plin proces de încurajare a consumului intern, relatează News.ro. India aplică programul premierului Narendra Modi, suparnumit Modinomics.

Împreună, cele trei state reunesc 40% din populaţia lumii şi generează 24% din PIB-ul mondial.

India

În India, ţara cu cel mai rapid ritm de creştere între economiile mari, 27% din populaţia de 1,28 milioane de oameni este formată din persoane cu vârste de sub 15 ani. Mulţi dintre cei 350 de milioane de tineri din această categorie vor intra pe piaţa muncii în următorul deceniu, iar subiectul nu este străin premierului Modi, care continuă să elimine ineficienţele care există în economia indiană.

De la preluarea puterii în 2014, Modi a adoptat o serie de politici care au rolul nu doar de a revigora economia dar şi să o facă mai rezistentă la şocurile externe şi mai competitivă cu lumea dezvoltată.

În 2014 şi 2015, Modi a redresat treptat o economie care dădea semne de stagnare. Principala prioritate a fost atragerea investitorilor străini care să înfiinţeze centre de producţie, iar Modi a făcut 40 de vizite în străinătate în primii doi ani ai mandatului său de prim-ministru.

Rezultatul a fost angajamente de investiii străine directe de peste 75 de miliarde de dolari în 2014 şi 2015. Anul trecut, India a atras investiţii străine directe de 33 de miliarde de dolari.

Modi a adoptat o serie de măsuri pentru reducerea barierelor de atragere a investiţiilor. Între acestea se numără accelerarea proceselor de autorizare şi relaxarea restricţiilor guvernamentale în mai multe sectoare.

Modi s-a concentrat şi pe îmbunătăţires administrării finanţelor publice şi oprirea pierderilor din sistem care afectau eforturile de a asista social pe cei 22% dintre indieni care trăiesc sub pragul sărăciei.

Pentru combaterea corupţiei din sistem, guvernul a conectat datele biometrice de identificare a persoanelor cu conturile lor bancare şi telefoanele mobile. De asemenea, se foloseşte de această legătură pentru a transfera beneficiile direct, o aplicaţie tehnologică care este unul dintre cele mai de succes proiecte ale premierului.

Reformele recente au fost mai ambiţioase. Guvernul a scos din circulaţie bancnotele de valoare mare, pentru a combate evaziunea fiscală şi corupţia şi a promova societatea fără cash.

În plus, guvernul a introdus o taxă pe bunuri şi servicii care va înlocui 14 taxe centrale şi locale într-o structură uniformă.

Ambele măsuri au fost întâmpinate cu o opoziţie puternică.

Rezultatele Modinomics au fost mixte. Creşterea economică a atins un vârf de 7,3% în trimestrul al treilea, faţă de 5,8% în primul trimestru al anului 2014. Inflaţia a încetinit la 3,4%, datorită, în parte, scăderii preţurilor mărfurilor, multe dintre ele importate.

Banca centrală a redus dobânzile cu 1,75 puncte procentuale din 2014, ieftinind creditele pentru companii, în timp ce randamentele obligaţiunilor au scăzut.

Pe de altă parte, înfiinţarea afacerilor în India este în continuare dificilă. În topul Băncii Mondiale, India este pe locul 130 din 190 de ţări la uşurinţa de a face afaceri.

China

În ultimii doi ani, cea mai populată ţară a lumii s-a transformat dintr-o fabrică a lumii într-o economie în curs de maturizare. Guvernul preşedintelui Xi s-a concentrat pe stabilizarea Chinei, în special pe controlarea îndatorării exagerate şi a impactului asupra cursului de schimb, dobâzilor şi acţiunilor.

Creşterea economică, care în 2011 depăşea 10%, s-a moderat. În 2016, PIB-ul a avansat cu 6,7%. Al 13-lea plan cincinal, aferent perioadei 2016-2020, include o creştere economică anuală de 6,5%.

Investiţiile, în trecut o forţă majoră de creştere economică, sunt în scădere. Investiţiile străine directe lunare au încetinit treptat din 2007, iar în 2016 au devenit negative, ieşirile de capital din ţară slăbind moneda.

Yuanul s-a depreciat cu 6,5% faţă de dolar, în 2016.

Politicile dobânzilor au fost precaute, iar dobânda de refinanţare pe 7 zile a încheiat anul trecut în creştere, la 3,24%, autorităţile dorind să tempereze îndatorarea şi inflaţia activelor. Acţiunile au înregistrat performanţe inferioare indicelui global MSCI , care au urcat cu 8,2% în 2016. Beijingul vrea să promoveze internaţionalizarea pieţelor financiare chineze, dar se teme de impactul asupra stabilităţii.

Aşa că agenda Chinei din acest an nu este simplă, trebuie să echilibreze creşterea economică mai lentă, dobânzile, cursul de schimb şi ieşirile de capital şi ritmul de liberalizare a pieţelor, la care se pot adăuga războaiele comerciale.

Japonia

Premierul Abe a prezentat a doua fază a programului său economic, Abenomics 2.0, în septembrie 2015. Acesta are rolul să spargă ciclul vicios al deflaţiei care frânează economia japoneză de două decenii. În acest scop, Abe vrea să crească încrederea şi siguranţa pentru a reînscrie economia pe direcţia bună până în 2020.

Pentru asta ar fi nevoie de o creştere economică de 3% pe an. În trimestrul al treilea, economia japoneză a avansat cu un ritm anual de 1,3%.

În pofida unor măsuri de stimulare fără precedent adoptate de Banca Japoniei, pentru susţinerea încrederii consumatorilor, efectul nu a fost cel scontat. În industria prelucrătoare, de exemplu, redresarea este lentă, în special la nivelul firmelor mici şi mijlocii unde lucrează majoritatea populaţiei.

Pe lângă susţinerea activităţilor economice pe termen mediu, programul are rolul să finanţeze obiective pe termen lung, cum ar fi reformarea sistemului de pensii şi îmbunătăţirea securităţii sociale. O parte din măsuri implică creşterea unor taxe pentru reducerea datoriilor. Taxele pe consum şi cele pe venit formează o mare parte din veniturile bugetare, fiecare reprezentând aproape 30%. Impozitele pe profit reprezintă circa 20%, nivel relativ ridicat comparativ cu alte ţări. Japonia reduce taxele pe profit şi le menţine pe cele pe venituri, aşa că majorarea taxei pe consum este esenţială pentru compensarea veniturilor pierdute. Totuşi, guvernul a amânat majorarea taxei pe consum pentru 2019.

O provocare pentru Abe este să menţină creşterea economică până la introducerea noii taxe pe consum. La viitoarea convenţie a Partidului Liberal Democratic, programată în martie, va fi aprobată probabil extinderea mandatului său de la şase ani la nouă ani, prin care Abe va rămâne lider până în 2021. Sarcina lui Abe va fi probabil să creeze paliere pentru economie, mai degrabă decât să ţintească o creştere economică remarcabilă, cel puţin până la majorarea taxei pe consum.

Cel mai mare risc pentru guvern şi banca centrală este aprocierea yenului. Şocul Trump a slăbit yenul cu aproape 10% după alegerile din SUA din 8 noiembrie şi până la sfârşitul anului 2016, ceea ce a făcut ca indicii bursieri japonezi să intre în teritoriu pozitiv pe ansamblul anului.