Confruntarea directă dintre guvern şi ambiţia lui Macron de a conduce Europa devine o problemă în Franţa. Discuţiile aprinse dintre Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, şi omologul său american Donald Trump asupra NATO reprezintă reflecţia unei ambiţii istorice a guvernului francez, care s-a resimţit atât în Germania, cât şi în Statele Unite.
Macron a spus acum câteva zile la reuniunea NATO: "Alianţa Nord Atlantică nu poate fi restabilită decât într-un singur mod, prin reconstruirea unităţii Europei".
Macron nu a susţinut că Franţa ar trebui să iasă din NATO, aşa cum a fost cazul fostului şef al Guvernului francez, Charles de Gaulle, care a retras Franţa din structura militară a NATO în 1966, dar a rămas aliat.
Macron a făcut eforturi considerabile pentru formarea unei armate europeane. De aici putem deduce că preşedintele Franţei şi-a dorit în mod clar federalizarea Europei.
Macron a făcut presiuni prin intermediul unor reforme economice pentru a reduce beneficiile sociale din Franţa în efortul său de a federaliza Europa. Reformele sale planificate în sistemul de pensii au generat organizarea mai multor greve generale, cărora li se alătură acum vestele galbene. Totodată, măsurile luate de Macron au scos în stradă sute de mii de protestatari.
Problema cu care se confruntă Macron este că performanţele economice ale Franţei nu mai pot finanţa statutul de bunăstare generos, care este mult peste standardele internaţionale.
Totul indică o criză politică majoră în Franţa şi se vorbeşte despre faptul că, probabil, Franţa se deplasează acum spre ieşirea din UE - FREXIT. Potrivit sondajului Harris Interactive din 26-28 noiembrie 2019, Macron are un rating favorabil de doar 39% şi unul de dezaprobare de 61%. De altfel, preşedintele Franţei a recunoscut în ianuarie 2018 că, dacă poporului francez i s-ar fi acordat dreptul de vot al unui FREXIT, cerându-i-se un răspuns simplu da / nu la o întrebare atât de complexă, francezii ar fi votat cel mai probabil pentru FREXIT.
Cei doisprezece membri fondatori ai NATO au înfiinţat un sediu comun pentru prima dată la Londra în 1950. Sediul NATO a fost situat în Piaţa Belgrave, numărul 13. Ultima întâlnire care a avut loc la Londra înainte de mutarea la Paris a fost pe date de 1 aprilie 1952, care a coincis cu a treia aniversare a NATO.
NATO a fost forţată să-şi mute sediul din Paris, Franţa în urma retragerii francezilor din alianţă, care apoi s-a mutat la Bruxelles, Belgia în 1967.
1. Nice!
(mesaj trimis de anonim în data de 11.12.2019, 10:58)
Stimate domnule jurnalist, îmi place ce scrii tine o tot așa!!!!
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Un ardelean în data de 11.12.2019, 13:21)
Aduci cuvinte periculoase cu Frexit etc
Urmează altele și ajungem la mana rușilor
Sau asta e intenția?
Știri false
Europa liberă trebuie să fie
1.2. Europa unită (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Un ardelean în data de 11.12.2019, 13:23)
Fără Europa unită suntem în brațele rușilor
Francezii trebuie să judece puțin forțat
2. fără titlu
(mesaj trimis de Jiji în data de 11.12.2019, 16:46)
Macron are dreptate. NATO nu are nici o justificarea dupa caderea comunismului si dizolvarea Pactului de la Varsovia.
Pentru rusofobi: nu inteleg de unde atata frica. Dupa cum bine a remarcat Obama, Rusia a devenit mai degraba o putere regionala cu puterea financiara a Italiei. Din punct de vedere militar poate ca inca sunt super-putere, dar razboaiele necesita multi bani, pe care rusii nu cred ca ii au.
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 11.12.2019, 20:05)
Oricum dacă nu suntem sub rusi, suntem o colonie a tarilor dominante a UE