Căderea frunzei

Încep prin a vă asigura că întâmplarea următoare este adevărată. Zilele trecute eram pe un website din acelea pe care le foloseşti pentru a găsi camere de hotel. Până să apuc să scriu ceva în caseta de căutare, site-ul mi-a prezentat câteva reclame. "Paris, 37 de euro". Şi alta: "Mamaia, 121 de euro".

Pare incredibil, nu-i aşa?... Vă spun atunci alta, la fel de adevărată. Am petrecut o săptămână în Stiria, o regiune a Austriei. În ultima zi înainte să plec spre România am stat la Graz. Hotel nou de patru stele, în mijlocul oraşului. Mic dejun luat în Hauptplaz, la o patiserie excelentă. Ne-a costat, în total, 89 de euro (cu cameră dublă).

Ajung în Arad. Trag la un hotel tot de patru stele, printre cele mai bine cotate pe internet. Camera dublă cu mic dejun... 89 de euro.

Deşi preţul era acelaşi cu cel pe care l-am plătit în Austria, serviciile erau diferite. Dar ce spun eu?... Erau din categoria "Jale şi suspin!". Pe hol era o mochetă ciudată care semăna cu o pătură veche. Balconul era murdar. Când ne-am trezit, am observat că hotelul era înghesuit între două hale industriale. Mic-dejunul era de nemâncat.

Aţi observat, desigur, problema. Turismului românesc i-a căzut frunza. Iar mulţi nici nu realizează cât de gravă este situaţia.

Iată cifrele. În 2017, turismul a generat 1,3 procente din PIB. Catastrofal, în condiţiile în care în turism lucrea-ză circa 200.000 de angajaţi. La o populaţie activă de mai puţin de 9 milioane, asta înseamnă peste 4 la sută. Cu alte cuvinte, dacă turismul ar avea o pondere mai mare în structura economiei, veniturile medii ar scădea... Nu este de mirare, pentru că multe slujbe din turism sunt prost calificate şi prost plătite. Datul cu mătura, pus farfurii pe masă etc..

Cu toate acestea, autorităţile se încăpăţânează să arunce banii pe fereastră şi să "încurajeze" turismul. Am primit ştire de la facultate că vom primi "vouchere" pentru vacanţă. Nu ştiu ce voi face cu ele. Se pare că pot fi folosite doar pentru a alege dintr-o listă de "unităţi de cazare". În stilul cu care ne-a obişnuit regimul socialist, cu vacanţele sale groteşti, la pachet.

Iată alte cifre. În 2017, în România s-au încasat 2,24 miliarde de euro din turism. Las la o parte că o parte din această sumă, bănuiesc, nu este turism real. Mulţi oameni se cazează la hotel din varii motive. Eu şi soţia mea, spre exemplu, ne-am cazat la Arad din necesitate, nicidecum pentru "turism". Să trecem însă peste asta şi să notăm că românii au cheltuit în străinătate, tot pentru turism, 3,12 miliarde de euro. Rezultă un deficit de 874 de milioane de euro. Mai mult decât dublul deficitului din turism în 2016, by the way...

De ce s-a ajuns aici, la o pagubă sigură? Pentru că românii nu mai sunt naivi. Ei văd cum preţurile au explodat în România. Politica inflaţionistă a regimului Dragnea a făcut ca vacanţele în Italia sau în Grecia să fie mai atractive. Adăugaţi la preţurile mari calitatea, adesea dubioasă.

Nici nu are rost să comparăm situaţia din România cu aceea, să zicem, din Austria. Acolo sunt servicii impecabile la preţuri decente. Am să compar România cu... România. Revenit în ţară după şase luni, am avut senzaţia unei degradări severe. Drumurile sunt rupte, gunoaie sunt aruncate peste tot. Iar comersanţii sunt mai mitocani ca niciodată.

Turismul a reuşit contraperformanţa de a ajunge într-o stare mai rea decât aceea din timpul lui Nicolae Ceauşescu. Greu de imaginat, însă asta este realitatea. Cu excepţia învăţământului, nu cred că există vreun domeniu care să fi cunoscut un regres atât de sever. Litoralul, mai cu seamă, a fost făcut praf.

În acest timp, autorităţile continuă improvizaţiile şi permit sifonarea masivă de bani. Am trecut printr-un sat prăpădit din zona Lugojului. Case dărăpănate, copii şi câini famelici pe marginea drumului. Un peisaj parcă desprins din "Deşertul roşu". Şi totuşi pe una dintre case era un semn: "Birou de informaţii turistice". (Stabilimentul părea închis cu lacătul). Suspectez că era o manevră a primarului, să mai dea nişte salarii unor rude.

La Varşovia, unde am stat un semes-tru, am descoperit, în centrul oraşului, un birou cu celebra frunză. Am trecut adesea pe acolo pentru că locuiam în apropiere. Nu am văzut niciodată des-chis şi nu am auzit de nimeni care să fi fost impresionat de oferta turistică a României. Am constatat însă că sunt mulţi români care vizitează Varşovia. (Şi bine fac, pentru că au ce descoperi).

Ce fac diferit polonezii? Din câte îmi dau seama, ei au alte priorităţi. Ţara este mult mai bine administrată. Iar autorităţile nu îşi bat joc de monumentele istorice. Dimpotrivă, polonezii au reconstruit o bună parte din ce a fost distrus în război. Altfel spus, nu aruncă banii pe evazionişti şi pe clienţi politici. Au grijă ca ţara lor să fie func-ţională şi frumoasă. De aceea turiştii vin. Polonia este a 8-a destinaţie turis-tică din UE, depăşită doar de destinaţii excepţionale precum Spania sau Franţa. La Bucureşti însă, guvernanţii sunt în concediu prelungit.