Campania electorală: faza pe servicii

Nu vă înfioraţi prea tare, nu intraţi la idei, nu vă îngrijoraţi, este doar o figură de stil. Zisele "servicii" au fost, sunt şi vor fi prezente, ca mai totdeauna, în toate fazele alegerilor de pe plaiurile mioritice, de la pre-campanie şi selectarea actorilor-candidaţi, pînă la anunţul oficial al Marelui Cîştigător. Dacă acest fapt se vede acum, mai clar ca niciodată şi mai strident ca oricînd, lucrul se datorează nu atît intensificării activităţilor "de serviciu", legate de alegerile din România, ci unei circumstanţe simple, banale şi triste: candidaţii şi echipele lor de "consiliatori" pe bani grei şi ştiinţă puţină sunt sub orice critică. La pămînt! Mai jos de atît nu se poate, eram gata să spun. Dar, nu mă grăbesc. Optimist cum sunt, nu mă despart niciodată de convingerea că, totuşi, întotdeauna se poate... chiar şi mai rău!! Ceea ce străluceşte în această aşa-zisă campanie electorală este doar incapacitatea sticloasă de comunicare a candidaţilor şi inepţia seacă a celor care îi duc de mînă spre abisul irelevanţei. Niciunul dintre cei care, chipurile, se înfruntă pentru a ocupa scaunul de la Cotroceni, nu este în stare să spună ceva, să se adreseze într-un fel care să facă priză cu cei de la care aşteaptă votul miruitor. Într-un clip regizat mai prost decît primul meu "turnat" de la cercul micilor cineaşti, unde mi-am făcut ucenicia pe vremea pionieriei, Geoană, spre exemplu, ne spune doct-sfătos, tip profesor-universitar-doctor-docent, că fără şcoală şi sănătate, se duce dracului rapiţa... pardon, moştenirea genetică a poporului! Să-l alegem, deci! Geoană, Întîi Ştiutorul Neamului!! Lasconi are marota luptei. Ea vrea ca noi să luptăm! Cu ce? Cu coase, cu furci şi topoare... nu contează. De aceea, nici nu se spune. Fiecare cu ce are, presupun. Cu cine? Vid absolut! De ce? Este clar şi răspicat articulat la finalul prezentării: ca să ajungă dumneaei "primăreasă" la Cotroceni. Vezi bine! Mă rog, nu ştiu dumneavoastră ce faceţi, eu am început deja cursul scurt de lupte marţiale, marţiene şi marsupiale, în speranţa că am să mă pot alătura hoardelor largi populare ridicate la lupta cea mare de "echipa Lasconi". Nu de alta, dar dacă rămîn de căruţă, după aia, mă rîd toate babele din cartier! Ciolacu nu vrea nimic. Vrea doar să credem că este un soi de popă de mahala blînd şi binevoitor, gata să vegheze, de la Cotroceni desigur, asupra prea plecatelor noastre capete. Atît! Pînă atunci, clipurile ni-l arată smerit, împărţind colivă şi pomeni, mir şi binecuvîntări, în dreapta şi în stînga. Mă rog! Undeva în străfunduri, însă, eu îl bănuiesc nărăvit. Un fel de "popa Zamfirache, de-i mai zice şi Ampotrofagu, că a băgat spaima în maala! Uite-aşa umbla cu patacele şi cu basamacu-n cap, cînd fu la alegeri, de-a spart capu lu Guţă Băncuţă, fiincă nu vrea să fie cu oţii ăştia, de-a venitără la putere...". Altminteri nu pot să cred că umblă el aşa, de flori de măr, din poartă în poartă cu "apa sfînţită" a promisiunilor deşarte, ca dascălu cu agheasma la Bobotează. Nu de alta, dar arată mai mult a drac negru înrăit în relele iadului, decît a sfînt sihăstrit, hrănit doar cu miresmele Raiului. Ciucă habar nu are ce vrea! Şi-a găsit menirea într-un clip electoral, aceea de primar ficţionar al Bucureştilor. Ţeapăn şi rotofei, întinde mîna şi dă bonjour lu Nicuşor, după care îi zice ăluia să mute nişte ministere de acolo de unde se află ele acum, în clădirile din centrul civic. Ăla al lui Ceauşescu, lîngă Parlament. Eliberate, vechi şi nefuncţionale, stabilimentele cu pricina să fie musai donate universităţilor pentru a adăposti cu succes laboratoarele de cercetare unde se vor forma viitorii einşteini ai ogorului ştiinţific românesc. "Votaţi Ciucă, Întîi înstăpînitorul cu clădiri vechi al universităţilor din România"!! Simion pozează, fără morgă, dar convingător, în rol de Ceauşescu II, în vizită de lucru pe şantierele patriei şi la locurile dezastrelor, în ajutorul sinistraţilor! Adevărat, nu are şapcă, dar nici decedatul nu o purta chiar peste tot. Mai mergea şi cu capul descoperit sau cu o pălărie cu borul tare, aşezată un pic pe spate, ştii colea, muncitoreşte. Pe fondul acestor inepţii pe cît de plate pe atît de nefolositoare, "băieţii" au zis, pe bună dreptate, că e cazul să mai anime atmosfera petrecerii. Şi au început să arunce pe ring cu pocnitori. Ştiţi dumneavoastră, alea de fac plici şi în afară de un pic de flacără şi ceva fum, fac doar mult zgomot. Simion e spion al ruşilor! Păi, dacă eu sunt spion, zice Simion în replică, atunci Ciucă de ce a stat de vorbă oficial, în Moldova, cu şeful local la spionilor GRU? Elena... (altă Elenă gata să fericească politic România?!!) se jură că nu fură şi nici de la SRI nu-i miroase gura. De Geoană, nici nu are rost să mai pomenim. La el ajunge o singură bîtă la un car de oale, iar bîta aia a spart de mult zisele oale! În sfîrşit, la picioarele lui Ciolacu, deunăzi, a aruncat cineva o grenadă, despre care nu se ştie încă dacă este una "de exerciţiu" care face doar fum, ori o fi din aia "de luptă" care produce şi undă de şoc şi bucăţi măricele de metal încins, capabile să facă ferfeniţă orice muritor aflat prin împrejurimi. Lanţul de iubire Ciolacu-Grindeanu-"Nordis", plus amantele şi avioanele particulare puse prieteneşte la dispoziţie pentru nişte "vizite de lucru" la Nisa ar putea să fie un fel de buturuga mică...!

În sfîrşit, să nu credeţi că toate aceste eforturi sunt făcute aşa, doar de dragul de a întreţine buna dispoziţie a spectatorilor. Ele au, în primul rînd, un rol "funcţional". Iar acest rol decurge ca o concluzie inevitabilă din premisele unui silogism bine construit. Decurge din problemele de fond ale singurilor doi candidaţi aflaţi cît de cît la concurenţă: Ciucă şi Ciolacu. Problema lui Ciolacu este cu cine ajunge în turul II. Răspunsul dorit: Simion. Problema lui Ciucă: să ajungă în turul II. Răspunsul cel mai dorit: să ajungă tot cu Simion! Ca să obţină acest răspuns însă, echipa de sprijin a lui Ciucă trebuie să facă ceva pentru a-l bloca pe Ciolacu. Sau, dacă nu-l pot bloca, atunci să-l aducă în turul II, în faţa lui Ciucă, ciuruit deja de gloanţele şi schijele cîtorva poveşti gen "Afacerea Nordis". După scenariul: "Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică". Degeaba. "M-au ciuruit!"

Fine del primo tempo!