Campioni olimpici la scuze şi explicaţii!

Disciplina "scuze şi explicaţii" poate deveni noul sport olimpic la care delegaţia noastră să concureze cu succes la următoarea ediţie. În absenţa rezultatelor, dar şi a soluţiilor necesare redresării situaţiei, scuzele curg în valuri dinspre oficiali, sportivi şi antrenori către publicul larg. Poveştile cu ţările din Est, care după căderea comunismului au mari probleme din cauza bazei de selecţie tot mai înguste şi a neajunsurilor legate de finanţare şi infrastructură, nu mai stau în picioare. Ungaria a obţinut o performanţă extraordinară, situându-se pe locul al 12-lea în clasamentul pe medalii, dar în faţa ţării noastre (locul 47) s-au situat în acest top multe alte ţări din zonă: Croaţia (17), Ucraina (31), Serbia (32), Polonia (33), Slovacia (37), Belarus (40), Cehia (43), Slovenia (45). În multe dintre aceste ţări au existat politici legate de sport coerente, iar rezultatele încep să se vadă.

Preşedintele COSR, care a anunţat că îşi va depune mandatul, îşi asumă întreaga răspundere pentru aceste rezultate, un gest demn de salutat, dar care nu rezolvă mare lucru în perspectiva viitoarelor întreceri: "Doresc să îmi asum în faţa opiniei publice din România, ca preşedinte al COSR, neîndeplinirea obiectivului la această ediţie a Jocurilor Olimpice - Rio 2016. Analiza responsabilităţilor, a rezultatelor şi a pregătirii competiţiei o vom face, aşa cum este normal, în cadrul Comisiei Tehnice, pe care o voi convoca în cel mai scurt timp statutar posibil. În prima şedinţă a Comitetului Executiv, personal, şi sper că întreaga echipă de conducere, să ne depunem mandatul în faţa celor ce ne-au ales, pentru că analiza activităţii să nu fie blocată din considerente ierarhice, de funcţie. Rog opinia publică să fie alături de sportivii şi antrenorii romani, indiferent de rezultatele pe care aceştia le obţin. Dezamăgirile, tristeţile şi bucuriile lor sunt ale noastre tuturor, şi doar arătându-le susţinere în ceea ce fac îi putem încuraja şi motiva în a accepta noi provocări sportive. Poate că Jocurile Olimpice de la Rio vor fi borna care marchează sfârşitul unui drum în sportul românesc şi, în acelaşi timp, un nou început, o schimbare structurală, profundă, a acestuia; o racordare legislativă, financiară şi funcţională a sportului românesc la realităţile lumii sportive ale secolului al XXI-lea. Sportul românesc este astăzi blocat în cadrul legislativ şi organizatoric al României anilor '70-'80 din secolul trecut. Performanţele individuale, eforturile remarcabile ale unor sportivi şi tehnicieni, sacrificiile acestora şi ale familiilor lor nu pot suplini, la nivel naţional, un sistem sportiv depăşit, anacronic. În cei aproape doi ani de când am fost ales în funcţia de conducător al COSR, am căutat să pun în aplicare principiile din programul pe care l-a votat Adunarea Generală la alegerea mea, "România olimpică 2014-2024". Rezultatele de la Rio nu sunt decât o confirmare a realităţii sportului românesc de astăzi. Aşa cum spuneam la alegerile COSR din 2014, măsurile pompieristice, de heirup, chiar înnobilate de eforturile extraordinare ale unor federaţii, ale unor sportivi şi ale unor antrenori de excepţie, nu pot duce la performante sistemice".

Potrivit lui Alin Petrache, reforma nu poate fi făcută de câţiva oameni, ci este nevoie de un cadru legislativ şi financiar care să încurajeze performanţa sportivă: "Nu o persoană, sau mai multe, fie ele alese sau numite, din structurile cluburilor sportive, ale federaţiilor, ale COSR sau ale ministerului de resort pot, prin venirea sau prin plecarea lor, să schimbe sistemul sportiv românesc. O schimbare structurală nu ţine de persoane, de funcţii sau organigrame. Un "Acord Naţional pentru Sport", care să integreze toate segmentele mişcării sportive-şcolare, universitare, de masă, de performanţă - într-o perspectivă de dezvoltare de 10-20 de ani, într-un cadru legislativ şi financiar garantat de lege, cu o structură organizatorică şi funcţională conformă cu realităţile sportive ale lumii în care trăim - aceasta este condiţia renaşterii sportului românesc".

Nu doar preşedintele COSR a oferit explicaţii. Pe parcursul jocurilor, pe măsură ce ieşeau din concurs, foarte mulţi sportivi se plângeau că nu au avut condiţii şi parteneri de antrenament, că nu au fost suficient ajutaţi şi încurajaţi, dar este de neînţeles de ce nu au tras aceste semnale de alarmă înaintea deplasării la Rio. Antrenorii s-au plâns, pe bună dreptate, că au salarii de mizerie, dar acest lucru trebuia făcut înainte de startul competiţiei, nu în momentul în care "rezultatele" nu îi mai ajutau. Şefii sportului autohton au promis, la Rio, în momentul în care în dreptul delegaţiei noastre nu figura nicio medalie, o conferinţă de presă în care să se spună "lucrurilor pe nume", dar după primul aur olimpic, ideea a fost abandonată în speranţa că poate, din întâmplare, obiectivul va fi atins. Pe de altă parte, ideea acreditată dinspre conducerea sportului potrivit căreia în ultimul an s-au investit foarte mulţi bani şi că rezultatele trebuiau să fie altele demonstrează o îngustime de vederi în ceea ce priveşte creşterea şi dezvoltarea sportului pe termen lung şi pe baze sănătoase. Jocurile Olimpice de la Tokyo (2020) par destul de departe, dar pentru redresarea mişcării sportive timpul este foarte scurt.