Când va porni tiparniţa şi Banca Naţională?

Prăbuşirea burselor internaţionale, pe fondul unei volatilităţi extreme, a condus la vânzarea fără discriminare a tuturor activelor financiare.

Chiar şi cele considerate cu risc minim sau inexistent, precum obligaţiunile guvernamentale ale marilor puteri economice, au înregistrat vânzări masive, în condiţiile goanei după lichiditate.

Pe piaţa interbancară, ratele Libor au înregistrat fluctuaţii violente, iar rata Libor la 3 luni a înregistrat recent cea mai mare creştere zilnică din octombrie 2008.

De parcă toate acestea nu ar fi de ajuns, Bloomberg tocmai a scris că "lichiditatea s-a evaporat pe piaţa valutară internaţională pe fondul creşterii accelerate a dolarului". Aceasta este cea mai mare piaţă din lume, cu tranzacţii zilnice de 6,6 trilioane de dolari.

Agenţia de ştiri americană mai scrie că "se şopteşte pe piaţă despre o posibilă intervenţie concertată pentru deprecierea dolarului", însă nu există niciun fel de garanţie că lucrurile pot fi calmate în acest fel.

Deocamdată, convulsiile de pe pieţele internaţionale au lovit puternic pieţele şi economiile din Europa Centrală şi de Est, iar ţara noastră pare să se afle direct în faţa "valului".

Pe fondul ieşirilor masive de capital de pe pieţele emergente, conform celor mai recente date de la Institute of International Finance, costurile de finanţare pentru datoria publică a statului român au explodat în ultimele zile, conform datelor de la BNR (vezi graficul 1).

Randamentul cerut pe piaţa titlurilor de stat a crescut cu peste 55% pentru obligaţiunile cu maturitatea la 10 ani, până la 6,1%, iar pentru obligaţiunile de 5 ani randamentul a depăşit 5,3%. Randamentul certificatelor de trezorerie cu maturitatea de până la un an a depăşit 4%.

Căderea precipitată a preţului s-a înregistrat şi la nivelul obligaţiunilor emise în euro pe pieţele externe.

Astfel, cele lansate în octombrie 2018, cu maturităţi în martie 2029, res­pectiv martie 2039, au înregistrat vânzări masive în ultimele zile, în special ISIN-ul XS1892127470, cu maturitatea în 2039 (vezi graficul 2).

Guvernul s-a lăudat atunci cu cele două emisiuni, considerate un succes care dovedeşte încrederea investitorilor.

Emisiunea cu maturitatea în martie 2029 are un cupon de 2,875% şi o valoare nominală cumulată de 1,15 miliarde de euro, în timp ce emisiunea cu maturitatea în martie 2039 are cuponul de 4,125% şi o valoare cumulată de 600 de milioane de euro.

După cum se observă, preţul obligaţiunilor cu maturitatea în 2039 a ajuns, în doar câteva zile, de la circa 125% din valoarea nominală, până la circa 90% din valoarea nominală.

În ceea ce priveşte randamentul obligaţiunilor guvernamentale emise în moneda naţională, clasamentul regional este "dominat", din păcate, tot de ţara noastră (vezi graficul 3).

La nivelul obligaţiunilor Poloniei s-a observat doar o uşoară temperare a randamentelor după ce banca centrală a anunţat, printre altele, şi lansarea unui program de relaxare cantitativă.

Creşterea explozivă a costurilor de finanţare pentru guvernul României are loc pe fondul unor evoluţii similare din Vestul Europei, "amorsate", în principal, de anunţarea noilor programe de stimulare fiscală, ale căror surse de finanţare sunt tot împrumuturile.

Tendinţa de creştere a fost temperată semnificativ de lansarea noului program de relaxare cantitativă al BCE, în valoare de 750 de miliarde de euro, însă este greu de crezut că va exista o "contagiune" şi către ţările est-europene.

"Având în vedere programele masive de stimulare fiscală, ratele trebuie să crească", a declarat Jens Peter Sorensen, analist la Danske Bank, pentru Bloomberg, iar "creşterile randamentelor se vor înregistra indiferent dacă vorbim despre obligaţiunile americane, spaniole, italiene, franceze sau germane".

Estimările de la Bloomberg arată că valoarea totală a programelor de stimulare fiscală anunţate până acum la nivel global se ridică la circa 1,9 trilioane de dolari.

În lista programelor apare şi ţara noastră, cu un pachet de 2,2 miliarde de dolari sub formă de garanţii pentru IMM-uri.

Lituania a prezentat un program de 2,5 miliarde de euro, care include instrumente de lichiditate, garanţii de stat sau credite fiscale, în timp ce Polonia a anunţat un program de 51,3 miliarde de dolari, care include plata unor salarii pentru sectoarele afectate de criză sau suspendarea temporară a plăţii contribuţiilor sociale.

Programul de stimulare fiscală din Cehia include ajutoare directe de 4 miliarde de dolari către firme plus ajutoare indirecte de 36 de miliarde de dolari, inclusiv garanţii guvernamentale.

Eşecul ultimelor patru licitaţii pentru obligaţiuni guvernamentale, în cadrul cărora guvernul ar fi trebuit să atragă finanţări cumulate de 2 miliarde de lei, arată că dificultăţile sunt abia la început şi totul ar trebui să funcţioneze mai mult ca perfect pentru "îndreptarea" lucrurilor.

În plus, este aproape sigur că perioa­da în care ne-am bucurat de beneficiile indirecte ale politicii de relaxare cantitativa a BCE s-a încheiat.

Acum guvernul trebuie să finanţeze deficitul bugetar la costuri foarte ridicate, o misiune extrem de dificilă şi fără pandemie.

O stimulare fiscală prin împrumuturi pentru atenuarea efectelor COVID-19 este, pur şi simplu, o misiune imposibilă, iar premierul Orban nu este Tom Cruise.

Mai rămâne opţiunea tiparniţei pentru "îmblânzirea" costurilor de finanţare, dar numai pe termen scurt, deoarece pe termen mediu şi lung efectele vor fi catastrofale pentru dezvoltarea economică a ţării, indiferent cum este definită aceasta.

După trei decenii de politici fiscale şi monetare iresponsabile, acestea sunt, din păcate, opţiunile nostre: catas­trofa acum sau amânarea ei pentru câţiva ani.

Oare când va porni tiparniţa şi Banca Naţională a României şi cum va fi "ambalată" pentru a fi prezentată cât mai frumos cetăţenilor?