Candidatura poate dăuna... libertăţii

Politicienii au început să se gândească de două ori atunci când acceptă o funcţie sau intenţionează să candideze pentru una. Dacă în primăvară am semnalat felul în care aleşii cu probleme penale transmiteau pe toate canalele posibile că sunt dispuşi să renunţe la funcţii pentru a-şi recăpăta libertatea, acum observăm că apare o altă tendinţă, refuzul unei candidaturi de teama unor dosare.

Elena Udrea s-a exprimat deschis în această direcţie, încercând să pună capăt unor speculaţii, alimentate parţial şi de fostul preşedinte Traian Băsescu, care vorbeau despre o posibilă candidatură la postul de Primar General al Bucureştiului: "Aşa, deci, am lămurit-o şi cu Primăria Capitalei, nu candidez! Am precizat, ca nu cumva să mă trezesc degeaba cu alte dosare penale. Revenind la Sorin Oprescu, mi se pare relevant că mai cade un mit: al candidatului independent (chiar dacă susţinut de un partid ori alianţă politică), care ar fi mai bun pentru că nu are în spate o clientelă de partid. Concluzia este că mai toţi fură: politicienii şi pentru partid, "independenţii" doar pentru ei".

Pe de altă parte, partidele susţin că se confruntă cu o "criză de personal". La începutul lui 2015 conducerile partidelor transmiteau că sunt în căutare de "figuri" noi pentru alegerile locale şi parlamentare de anul viitor. Se căutau oameni fără probleme penale, capabili să schimbe, fie şi parţial, faţa administraţiei centrale şi locale. Demersul s-a dovedit dificil, puţini sunt cei dispuşi să candideze, mai ales după avalanşa de reţineri şi arestări. În aceste condiţii se apelează tot la oamenii cu state vechi în partid, care se "sperie" mai greu, aceştia fiind principalii favoriţi pentru listele cu candidaţii pentru posturile de primar, consilier, deputat, senator.

În primăvară, mai mulţi politicieni sau oameni de afaceri au încercat să "dribleze" justiţia prin promisiuni conform cărora renunţă la funcţiile pe care le deţin. Radu Mazăre a declarat în repetate rânduri că renunţă la toate funcţiile deţinute în PSD (a şi făcut acest lucru) şi a promis că nu va mai candida la primăria Constanţei, anunţul fiind făcut înainte să fie arestat preventiv: "Aş vrea să-mi dau demisia şi vreau să fac lucrul ăsta curând. Nu ştiu ce înseamnă curând, dacă într-o zi, două, dar e o chestiune, cred eu, de săptămâni, de luni. Acelaşi lucru vreau să-l fac şi de la partid. Păi ce, să ajung eu să mă pună ăia de la Bucureşti să mă dea afară că mă anchetează un procuror? Păi uite, cum m-a anchetat procurorul, m-a şi băgat la beci de două ori, după care am venit să vorbesc cu presa. Ăsta e motiv să mă dea afară din partid? Eu ştiu că toţi suntem nevinovaţi până la o hotărâre definitivă. Dar să rămână domnii cu regulile astea, ei cu partidul lor, şi eu să rămân cu viaţa mea. Am şi eu dreptul la viaţa mea". George Becali, atunci când i-a fost judecată cererea de eliberare condiţionată, a ţinut să-l informeze pe judecător că intenţionează să iasă definitive din viaţa publică şi că este posibil să renunţe şi la clubul de fotbal Steaua. În condiţii similare, Viorel Hrebengiuc a lăsat să se înţeleagă că va ieşi din politică, iar Dorin Cocoş a afirmat că regretă că a intrat în afaceri şi că nu mai doreşte să facă investiţii în niciun domeniu. Fostul primar al oraşului Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan, a anunţat că nu va mai face niciodată politică, susţinând şi că "justiţia a fost corectă cu el", chiar dacă a fost privat de libertate aproape şase luni, fără să fie condamnat.

Privind toate aceste declaraţii, un necunoscător al vieţii politice autohtone ar putea crede că orice funcţie deţinută în administraţia româneşte este un adevărat calvar şi presupune numai sacrificii personale, iar depunerea unei candidaturi este un act de mare curaj.