Cât de aproape este o criză a gazelor naturale în Europa?

Convergenţa unor tendinţe îngrijorătoare pare să se accentueze în ultima perioadă pe piaţa gazelor naturale din Europa, iar probabilitatea unei crize majore este tot mai mare, chiar dacă Ucraina va reveni asupra deciziei de a nu prelungi acordul de tranzit al gazelor din Rusia, care expiră la sfârşitul acestui an.

Javier Blas, analist al pieţei energiei la Bloomberg, a scris recent că "pe piaţa europeană a gazelor, destul s-ar putea să nu fie suficient", pornind de la gradul ridicat de umplere al depozitelor.

La nivelul Uniunii Europene, gradul de umplere este de circa 92%, în condiţiile în care în Germania este de circa 95%, iar în ţara noastră de circa 93%, conform celor mai recente date de la Gas Infrastructure Europe (GIE).

Această evoluţie a fost determinată mai ales de scăderea masivă a cererii, care a ajuns la un nivel comparabil celui de la începutul anilor "80, pe fondul reducerii puternice a importurilor de gaze naturale lichefiate (GNL) în comparaţie cu 2022 şi 2023 (vezi graficul 1).

Atunci Europa a reuşit să importe cantităţi mari de GNL în condiţiile unei cereri mai reduse din China. În acest an, cererea din China a revenit puternic, la fel cum a crescut cererea şi din partea altor cumpărători din Asia, iar importurile de GNL din această vară au fost cu 15% până la 25% sub media anilor precedenţi, după cum scrie Bloomberg.

Pe de altă parte, reconstituirea rezervelor a fost favorizată de gradul relativ ridicat de umplere cu care s-a ieşit dintr-o iarnă marcată de temperaturi peste medie.

Dacă iarna viitoare nu va mai fi la fel de "blândă", situaţia se poate schimba dramatic. Oricum, o astfel de incertitudine a aprovizionării cu gaze naturale nu poate continua pe termen mediu şi lung, în special din punct de vedere al activităţii economice.

Tocmai din acest motiv şi preţurile se menţin la un nivel ridicat. Conform datelor de la Bloomberg, preţul pentru un MWh a atins recent 40 de euro, cel mai ridicat nivel din ultimele opt luni (vezi graficul 2).

"O cantitate suficientă de gaz în prezent ar putea să nu fie suficientă în cazul unui eveniment neaşteptat - un val de frig, de exemplu, sau o întrerupere a aprovizionării ruseşti. Şi foarte puţini sunt cei sunt dispuşi să parieze că totul va merge bine", mai subliniază analistul de la Bloomberg.

Afirmaţia sa este deosebit de relevantă, mai ales pe fondul tendinţelor recente ale aprovizionării cu gaze naturale în Europa. O ştire de la Financial Times arată că importurile europene de gaze din Rusia au depăşit livrările din SUA în luna mai 2024 pentru prima dată în ultimii doi ani.

"Deşi factori excepţionali au condus la această inversare, fenomenul evidenţiază dificultatea reducerii în continuare a dependenţei Europei de gazul din Rusia", subliniază FT, care mai aminteşte că "mai multe ţări din Europa de Est depind încă de importurile din ţara vecină".

Dincolo de posibila întrerupere a alimentării cu gaze din Rusia, Blas mai scrie că Europa a beneficiat anii trecuţi de prezenţa a numeroase tancuri GNL în apropierea ţărmurilor sale, care acţionau ca stocuri suplimentare plutitoare, însă "este puţin probabil ca regiunea să se bucure de această rezervă plutitoare şi în iarna viitoare, având în vedere că arbitrajul dintre preţurile la GNL din Asia şi Europa favorizează în prezent fluxurile către est, mai degrabă decât către vest".

Într-un scenariu ideal, "Europa are suficient gaz dacă totul merge conform planului", iar preţurile ar putea înregistra chiar o scădere până la sfârşitul anului.

Javier Blas avertizează că preţurile s-ar putea menţine ridicate atât din cauza vremii, cum ar fi intensificarea fenomenului La Niña, care ar putea conduce la o toamnă şi o iarnă cu temperaturi mai scăzute decât media, dar mai ales din cauza deciziei autorităţilor de la Kiev de a opri tranzitul gazelor naturale din Rusia către Europa.

Analistul de la Bloomberg subliniază că "preţurile actuale sunt mult mai mici decât în 2022, dar încă duble faţă de nivelul dinainte de război".

Mai mult, un scenariu optimist al reducerii preţurilor energiei este exclus, în condiţiile în care investiţiile în sursele clasice, cum sunt petrolul şi gazele naturale, se află pe o pantă descendentă, inclusiv în urma restricţionării accesului la finanţarea bancară şi a numeroaselor reglementări referitoare la tranziţia către net zero.

O ştire recentă de la oilprice.com arată că în ultima analiză a pieţei petrolului de la Exxon este inclus avertismentul referitor la creşterea accelerată a preţurilor în viitorul apropiat, pe fondul investiţiilor insuficiente în exploatare, rafinare şi transport. Avertismentul de la Exxon se alătură prognozelor pesimiste ale OPEC privind producţia, generate tot de investiţiile deficitare.

"Dacă fiecare maşină nouă vândută în lume în 2035 ar fi electrică, cererea de petrol în 2050 încă ar fi de circa 85 de milioane de barili pe zi, adică la fel ca în 2010", se arată în raportul Global Outlook de la Exxon.

O critică dură la adresa autorităţilor a fost lansată şi în Global Gas Report 2024, publicat recent de organizaţia International Gas Union (IGU) din Elveţia în colaborare cu Rystad Energy.

Conform datelor din raport, cererea globală de gaze naturale a crescut cu 59 de miliarde de metri cubi (1,5%) în 2023 faţă de anul precedent, iar tendinţa va continua şi în 2024, cu o creştere de circa 87 miliarde metri cubi (2,1%), mai ales pe fondul creşterii puternice a cererii din Asia.

"Deşi pieţele globale de gaze s-au stabilizat faţă de volatilitatea şi preţurile record înregistrate în 2022, acestea rămân fragile, deoarece persistă îngrijorările cu privire la securitatea energetică", se subliniază în raportul de la IGU.

Datele din raport arată o creştere medie anuală de 2,7% a cererii de energie în perioada 2021 - 2024, iar menţinerea acestui ritm implică un consum de energie de 586 Exajouli (EJ) în 2030, cu mult peste scenariile alternative prezentate de Agenţia Internaţională de Energie (IEA) (vezi graficul 3).

Pe marginea articolului din FT care prezintă principalele concluzii ale raportului de la IGU, numeroşi cititori au criticat tendinţa curentă luată în considerată de IGU, deoarece reprezintă o extrapolare a traiectoriei mai agresive de creştere din perioada post-pandemie.

Critica este doar parţial justificată. Şi extrapolarea pe baza tendinţei din perioada 2010 - 2019 are ca rezultat tot o depăşire semnificativă a angajamentelor privind cererea de energie până în 2030 şi a scenariului net zero, în condiţiile în care se suprapune foarte bine pe traiectoria politicilor actuale.

"Dacă planificarea sistemului energetic şi deciziile privind investiţiile în sursele de energie şi în infrastructură se bazează pe scenarii care subestimează creşterea reală a cererii de energie, ne îndreptăm către o criză energetică globală semnificativă", a declarat Menelaos Ydreos, secretar general al IGU, pentru Financial Times.

Analiştii de la IGU mai arată că înlocuirea cărbunelui cu gazele naturale în centralele electrice este "o modalitate rentabilă şi accesibilă de a reduce imediat emisiile cu aproximativ 50%", şi nu uită să sublinieze că "acest pas ar trebui să fie făcut în paralel cu eforturile de extindere a energiei regenerabile, de creştere a eficienţei şi de dezvoltare a tuturor surselor de energie fără emisii care sunt viabile din punct de vedere tehnologic şi economic, şi nu în locul acestora".

Din păcate, în special autorităţile europene par să nu înţeleagă sau nu doresc să accepte o astfel de abordare raţională pentru transformarea fără precedent istoric a sistemului energetic, pilonul fundamental al civilizaţiei.

În aceste condiţii, o criză a gazelor naturale în Europa şi o criză energetică în general ar putea să fie mai aproape decât o arată chiar şi cele mai pesimiste scenarii.