Cât mai poate continua odiseea BCE fără nicio busolă morală?

La exact şapte ani de la promisiunea lui Mario Draghi că "BCE va face totul pentru păstrarea monedei unice europene", instituţia monetară a zonei euro a anunţat că este pregătită să pluseze în pariul contra realităţii economice, deoarece aparenţa stabilităţii şi sustenabilităţii din orice schemă piramidală depinde în mod fundamental de "atragerea" a noi "resurse" pentru compensarea "investitorilor" deja existenţi.

După ce se arată în comunicatul de presă că dobânzile de politică monetară rămân neschimbate, conducătorii BCE anunţă două surprize majore.

"Consiliul Guvernatorilor se aşteaptă ca dobânzile să rămână la nivelul actual sau unul mai scăzut cel puţin până la sfârşitul primei jumătăţi din 2020", se arată în comunicatul de presă al BCE, astfel încât "să se asigure convergenţa inflaţiei pe termen mediu către ţintă". Aceasta este prima surpriză, respectiv posibilitatea reducerii dobânzilor până în iunie 2020.

Apoi urmează marea surpriză, deloc plăcută pentru cei care economisesc în moneda unică europeană. În urmă cu câteva zile, o ştire Bloomberg arăta că economiştii de la BCE analizează consecinţele introducerii unei ţinte simetrice a inflaţiei, care implică "tolerarea" unei inflaţii de peste 2% pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă anterior indicele preţurilor de consum a înregistrat creşteri sub 2%.

"Dacă perspectiva pe termen mediu a inflaţiei continuă să arate un nivel semnificativ sub obiectiv, Consiliul Guvernatorilor este hotărât să acţioneze, în conformitate cu angajamentul de asigurare a simetriei pentru ţinta de inflaţie", se arată în comunicatul de presă, cu toate că nu a apărut un comunicat oficial privind noul angajament al BCE.

După cum se vede, sub "acoperirea" independenţei, Banca Centrală Europeană adoptă măsuri tot mai disperate, fără o responsabilitate pe măsură din partea conducătorilor.

Nimic nu mai contează, chiar dacă tot mai multe studii arată că o relaxare monetară suplimentară este ineficientă.

La începutul acestei luni, Torsten Slok, economist-şef la Deutsche Bank Securities, a publicat o analiză în care arată că lansarea unor noi programe de relaxare cantitativă va avea o utilitate foarte redusă, pe fondul nivelului extrem de scăzut al dobânzilor şi al aşteptărilor inflaţioniste reduse. Concluzia lui Slok porneşte de la rezultatele mai multor articole din literatura de specialitate din ultimii ani.

Cu toate acestea, Financial Times a scris recent că "Mario Draghi mai are trei luni pentru a-şi cimenta moştenirea impresionantă de la BCE", iar ins­tituţia "trebuie să fie gata pentru a-şi utiliza toate instrumentele de criză". Care ar fi această "moştenire impresionantă"? Eliminarea oricărei speranţe privind o eventuală normalizare a politicii monetare şi reducerea la zero a eficienţei instrumentelor de manipulare a pieţelor, astfel încât succesorii săi să fie expuşi pentru eternitate oprobriului public?

O nouă pornire a tiparniţei pare deja aproape sigură, în timp ce au apărut suficiente "apeluri" pentru folosirea acestor "bani" nu numai pentru achiziţionarea obligaţiunilor guvernamentale sau corporate, ci şi a acţiunilor listate la bursele europene.

Este inutil să amintim că şi achiziţia acţiunilor ar încălca prevederile tratatelor europene, cel puţin în spiritul lor, însă Curtea Europeană de Justiţie va găsi cumva o justificare "serioasă" şi în acest caz.

Un articol recent de la Bloomberg a încercat să prezinte "logica din spatele obligaţiunilor care vă mănâncă banii", adică de ce există randamente negative.

Conform datelor agenţiei de ştiri, valoarea nominală a obligaţiunilor cu randamente negative a ajuns la circa 12,9 trilioane de dolari în iunie 2019, din care 6,3 trilioane este valoarea obligaţiunilor guvernamentale şi corporate cu randament negativ din Europa.

Repartizarea la nivel naţional arată că valoarea nominală a obligaţiunilor cu randament negativ din Franţa este de 1,8 trilioane de dolari, iar a celor similare din Germania de 1,7 trilioane. Randamente negative se înregistrează şi pentru obligaţiuni ale României cu o valoare nominală de 2,5 miliarde de dolari.

După cum scrie Bloomberg, "investitorii sunt gata să plătească o primă, respectiv să înregis­treze o pierdere, deoarece au nevoie de siguranţa şi lichiditatea oferite de obligaţiunile guvernamentale şi corporate de calitate ridicată".

Această "logică din spatele obligaţiunilor care vă mănâncă banii" a condus deja la apariţia unor situaţii care nici măcar nu mai pot fi numite absurde.

Într-o notă recentă adresată clienţilor companiei de servicii financiare Gavekal Research a fost subliniată nu doar extinderea absurdului pe aşa-numitele pieţe financiare ale Europei, ci şi intensa activitate a băncilor centrale din zona euro în acest sens.

La o întâlnire cu clienţii din Amsterdam, Charles Gave, fondatorul şi preşedintele Gavekal Research, a declarat că dobânzile negative reprezintă o mare prostie. Unul dintre clienţi, manager al unui fond de pensii supravegheat de banca centrală a Olandei, a venit cu o replică mai mult decât interesantă.

În condiţiile în care a acumulat o poziţie semnificativă în numerar, instituţia de reglementare l-a avertizat că trebuie să reducă această poziţie deoarece este riscantă. Recomandarea ulterioară a fost să achiziţioneze mai multe obligaţiuni pe termen lung.

Când managerul fondului de pensii a subliniat că majoritatea obligaţiunilor de acest fel din zona euro au randamente negative iar înregistrarea pierderilor este o certitudine, oficialul băncii centrale a spus că nu contează, deoarece "regulile sunt reguli şi trebuie urmate".

Oare după ce logică de administrare a riscului au ajuns să funcţioneze băncile centrale din zona euro, dacă recomandă acumularea unor instrumente financiare care garantează pierderi şi justifică recomandarea prin reducerea riscului?

Să pornească firul "logic" de la faptul că nu mai este vorba despre risc atunci când pierderile sunt garantate?

Pentru analistul bancar George Stockus implicaţiile unor astfel de recomandări sunt mult mai grave. "Codul moral al creditului este distrus tocmai de oamenii chemaţi să îl apere", scrie Stockus pe contul de Twitter al companiei Gavekal Research şi subliniază că "autorităţile doresc să legifereze pierderile fără să ţină cont de condiţiile unei eventuale normalizări a politicii monetare".

Bineînţeles că, în cazul unei astfel de "normalizări", despre care oricum nu se va discuta decât ipotetic pentru mulţi ani de acum înainte, pierderile din portofoliile de obligaţiuni vor fi catastrofale.

Din păcate, indiferenţa autorităţilor chiar faţă de viitorul apropiat arată că nu mai există priorităţi, ci doar acţiuni disperate, menite să mai asigure, pentru câteva zile în plus, aparenţa stabilităţii.